Partajează asta:

Partajează asta:

Prietenii şi persoanele pe care le-ai iubit în vieţile precedente sunt suflete-pereche. Când întâlneşti un suflet pereche, simţi că există o legătură şi o relaţie specială între voi, asociată cu o senzaţie de familiaritate. Te simţi foarte bine cu ei şi relaţia dintre voi este de tip pozitiv. Chiar când ţi se întâmplă să ai ceva probleme şi unele discuţii, totul se rezolvă uşor şi odată ce-ai înţeles substratul, situaţia, chiar dificilă, serveşte la învăţarea de către amândoi a unei lecţii identice.

 Există trei categorii de suflete-pereche. Fiecare dintre categorii are trăsături

caracteristice care le face distincte şi de neconfundat  faţă de alte persoane
din viaţa ta.

Suflete-pereche camarade, sunt oamenii care te ajută să îţi atingi un scop, sau te sprijină în îndeplinirea unei anumite sarcini propuse.Ajutorul lor se poate manifesta printr-o simplă observaţie făcută în timpul unei conversaţii, care te luminează într-o dilemă şi te readuce pe cărare, sau poate îţi oferă chiar un ajutor fizic, prin care îţi poţi atinge scopul urmărit. Ei intervin şi te sprijină în cele mai diverse moduri, atunci când ai mai multă nevoie. Darul lor, oricum s-ar exprima, îţi oferă posibilitatea de a învăţa, de a-ţi împărtăşi cele ştiute de ei şi de a fi ajutat. Într-o viaţă anterioară tu ai fost cel care i-ai ajutat, iar acum te răsplătesc, dându-ţi înapoi cele primite.

Îţi întâlneşti sufletele-pereche camarade zilnic într-o mare varietate de situaţii şi împrejurări. Le recunoşti în prietenul care îţi oferă un sfat înţelept la problema care te frământă, în cunoştinţa care îţi oferă să te transporte atunci când te-a lăsat maşina în pană sau în profesorul care te îndeamnă la învăţat. El sau ea ar putea fi cineva care are aceleaşi interese sau îndeletniciri particulare cu tine, sau cineva care te încurajează să faci ceva bun, ceva ce ai dori să faci, sau chiar şeful care îţi apreciază munca.

Sufletele-pereche camarade sunt oameni cu care te simţi bine. Sunt cei cu care ai petrecut împreună o perioadă scurtă de timp într-o viaţă anterioară.De obicei nu există o legătură serioasă între voi şi asocierea din prezent cu ei tinde să fie de scurtă durată. Dacă legătura dintre voi devine mai puternică datorită relaţiilor voastre pozitive şi permanente, ei pot deveni suflete – pereche gemene în viitor.

Suflete-pereche gemene sunt acei oameni cu care ai avut o relaţie specială de

prietenie în multe vieţi trecute.Te simţi total deschis şi destins în prezenţa
lor. Întâlnirea cu un suflet-pereche geamăn este ca atunci când întâlneşti un
vechi prieten pe care nu l-ai văzut de mult. Te simţi bine cu acea persoană şi
reiei legătura exact de unde ai lăsat-o în viaţa trecută, ca şi cum nu s-ar fi
scurs timp deloc de la ultima voastră întâlnire. Recunoşti un suflet-pereche
geamăn, ca pe cineva având toate caracteristicile unui suflet-pereche camarad, dar cu o legătură mai profundă între voi.

Sufletele-pereche gemene, sunt de obicei membri de familie apropiaţi sau

prieteni deosebiţi.Uită-te la prietenii adevăraţi pe care îi ai, cei care te înţeleg întru-totul şi vei vedea în faţă un suflet-pereche geamăn. Deseori nici nu e nevoie să îi vorbeşti, deoarece sufletele voastre sunt acordate între ele la nivel telepatic. Îi cunoşti gândurile şi simţămintele în mod intuitiv.

Vei vedea de asemenea că multe din experienţele vieţii tale prezente se desfăşoară în paralel cu cele ale sufletului tău pereche-geamăn. Vă veţi ajuta unul pe altul, în diverse moduri, să evoluaţi şi să învăţaţi, iar prietenia

 dintre voi se va întări şi mai tare. Relaţia voastră actuală poate dura de la câţiva ani, până la toată viaţa. Chiar în cazul, că vă despărţiţi, o veţi face de o manieră pozitivă şi veţi păstra o amintire frumoasă prieteniei dintre voi.

 Un suflet-pereche flacără geamăn este unicul şi singurul tău suflet-pereche

adevărat. Aţi petrecut multe vieţi împreună, plini de dragoste şi grijă unul faţă de celălalt şi legătura dintre voi este profund spirituală.Când îl întâlneşti din nou în această viaţă, ca bărbat sau ca femeie simţi o atracţie imediată şi între voi se stabileşte un raport cu totul special. Simţi un curent electric de energie care trece prin amândoi şi ai senzaţia că vă cunoaşteţi dintotdeauna. Sufletul tău îl recunoaşte imediat pe celălalt şi îşi aminteşte de sufletul-pereche flacără şi acest lucru este resimţit în profunzimea extremă a fiinţei tale.

 Nu există decât un singur adevărat suflet-pereche care este jumătatea ta perfectă şi împreună creaţi o atmosferă ca de vrajă între voi, ceva ce nu mai simţi cu nimeni niciodată. Un suflet-pereche flacără geamăn are  toate caracteristicile şi calităţile unui suflet-pereche camarad şi cele ale unui geamăn, combinate în aceeaşi persoană, faţă de care ai un sentiment cu totul şi cu totul special. Acest sentiment este întotdeauna perfect reciproc. Acest suflet flacără reprezintă jumătatea sufletului tău şi împreună formaţi un adevărat întreg, plin de dragoste şi armonie. Când îţi găsesti sufletul-pereche flacără, îţi găseşti în acelaşi timp imaginea în oglindă a sufletului tău. Sufletul tău îşi aminteşte frumuseţea şi bucuria dragostei spirituale pe care o împărtăşiţi şi încearcă să o trăiască şi să o exprime pe durata încarnării tale fizice.

Sufletul tău-pereche flacără geamăn este de cele mai multe ori de sex opus, deşi în anumite ocazii el sau ea se pot prezenta sub forma unui frate sau soră de obicei geamăn. S-ar putea chiar să semănaţi unul cu altul, având trăsături identice, mai ales în jurul ochilor.

Între sufletele-pereche flacără apare un fenomen interesant. Energiile spirituale sunt într-un acord atât de perfect şi atât de legate unele de altele, încât se formează un arc strălucitor de lumină între aurele lor, un curcubeu de energie ce uneşte cele două suflete.

Multă lume crede că din momentul în care ţi-ai găsit sufletul-pereche flacără,te căsătoreşti cu el şi trăiţi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Se poate întâmpla şi aşa, dar pot apărea totuşi probleme datorită karmei negative intervenite între voi în vieţile anterioare. Sigur este faptul că între două suflete-pereche-flacără curge în permanentă un fluviu subteran de iubire, care depăşeşte orice negativitate.

Nu te întâlneşti cu sufletul tău-pereche flacără în fiecare dintre vieţi, deoarece se poate întâmpla ca lecţiile individuale care trebuie învăţate de către fiecare dintre voi să fie diferite, sau calea propusă de evoluţie să nu coincidă. Chiar dacă nu sunteţi alături, fiecare tindeţi prin ceea ce faceţi să ajungeţi din nou împreună şi sufletele voastre evoluează pe un drum spiritual comun. Este posibil ca în decursul uneia dintre vieţi, să fiţi împreună doar un răstimp scurt, deoarece aţi căzut în prealabil de acord să vă ajutaţi unul pe altul într-un mod anume, sau puteţi fi alături toată viaţa. Totul depinde de ceea ce aţi hotărât înainte de a vă fi născut.

Flacarile pereche nu sunt suflete identice, chiar daca sunt doua jumatati ale aceluiasi ansamblu. Din contra. Intre ele pot exista multe diferente: diferente de varsta, locatie, obiceiuri, credinta, rasa etc. Uneori pot exista chiar diferente legate de sex(cei doi pot fi de acelasi sex) sau cei doi pot proveni din medii si culturi diametral opuse. Deseori, trec prin dificultati, probleme, piedici cauzate tocmai de personalitatile lor diferite, de convingerile si credintele lor diferite, de conditionarile existente.

Aceste diferente nu pot insa dizolva legatura extrem de puternica si naturala care ii leaga. Exista o ‘uniune”puternica care ii leaga in ciuda tuturor acestor aspecte. A fi unul langa celalalt este echivalent pentru ei cu a fi sau a reveni “acasa”, la energia de care au nevoie pe termen lung. Nicaieri si langa nimeni altcineva nu se pot simti atat de in elementul lor si atat de bine, atat de “acasa”. Chiar daca intre flacarile pereche exista o atractie intensa in mai toate aspectele, cei doi constientizeaza ca la un nivel spiritual sunt o singura fiinta. Acceptarea si constientizarea acestei unitati le este de mare ajutor in depasirea diferentelor existente intre ei.

Partajează asta:

Partajează asta:

Ce simplu ar fi dacă secretul fericirii s-ar ascunde într-o simplă sticlă de suc, nu-i aşa? Totul ar fi mai simplu şi toată lumea ar apela la miraculoasa sticlă ori de câte ori simte că îl paşte depresia. Să fim serioşi, aşa ceva nu există! Dacă s-ar găsi fericire de vânzare, ar fi o coadă interminabilă la supermarket…

Pentru că fericirea este cel mai bun medicament, ne-am propus să îţi dezvăluim 5 semne prin care obiceiurile tale dau de gol o iminentă…stare de nefericire:

Prea mult timp petrecut în faţa TV-ului

Uneori, o zi stresantă atrage după sine o seară lejeră petrecută în compania televizorului. Te întinzi pe canapea, te relaxezi şi te laşi purtat în acţiunea reality-show-urilor sau a unui serial banal.

Însă, dacă astfel de episoade devin rutina ta de zi cu zi, ar trebui să îţi pui un mare semn de întrebare şi să laşi deoparte telecomanda. Potrivit unui studiu din 2008, privitul ore în şir la televizor poate ascunde o profundă stare de nefericire.
Se pare că, în medie, un „fericit” se uită maximum 19 ore la TV pe săptămână, în comparaţie cu „nefericiţii”, care stau peste 25 de ore.

Antisocial, nefericit şi în permanentă harţă cu partenerul

Persoanele nefericite întâmpină mai multe dificultăţi în rezolvarea problemelor de cuplu, cum ar fi: nu doresc să îşi lărgească cercul de prieteni, evită socializarea, invidia şi gelozia iau locul fidelităţii şi încrederii etc.

Astfel, apare distanţarea între parteneri, lipsa de comunicare şi răcirea relaţiilor cu prietenii de ambele baricade. Încearcă să ieşi cât mai mult în lume, fii alături de cel drag la diverse evenimente şi discutaţi orice aspect vă nemulţumeşte.

Tot timpul stresat

Prea mult stres strică, pe toate planurile. Îţi poate afecta sănătatea fizică şi psihică, dăunează relaţiilor cu colegii de muncă şi, mai ales, vieţii de cuplu. Detaşează-te de mediile stresante şi fii mai zen.

Pe termen scurt, stresul te ajută să fii mai atent şi să dai tot ce-i mai bun din tine, însă, pe termen lung, stresul este un factor major de risc pentru apariţia nefericirii.

Deşi stresul nu poate fi scos din contextul societăţii moderne, încearcă să gândeşti mai optimist, să vezi şi partea plină a paharului şi să te bucuri de mărunţişurile vieţii de zi cu zi.

Mergi la shopping pentru a-ţi trata nefericirea

Achiziţiile materiale nu pot înlocui niciodată sentimente, cum este fericirea de exemplu. Poate pe termen scurt au acest efect, însă portofelul e mult mai mic decât durata vieţii. Nu poţi da o raită prin mall ori de câte ori te simţi la pământ, asta ar însemna clar un faliment în cel mai scurt timp.

Poţi citi o carte, în schimb, sau poţi ieşi în parc la plimbare cu animalul de companie, la un film amuzant, îţi poţi oferi o floare care să te facă să zâmbeşti… Şi ieşi mult mai ieftin decât dacă ţi-ai da întregul salariu pe nişte pantofi Jimmy Choo, nu crezi?

Insomnie, insomnie…de ce-mi faci tu asta mie?

După o noapte de întors pe o parte şi pe alta în pat şi de mototolit cearşaful de neastâmpăr, reuşeşti într-un final, spre dimineaţă, să închizi un ochi. Numai bine că şi sună alarma! Grozav, nu? Cu siguranţă nu e cel mai bun mod să-ţi începi ziua.
Această insomnie poate fi însă un semn că eşti nefericit. Somnul insuficient are efect direct asupra creierului, care este mult mai sensibil la acţiunea cortizolului, hormonul stresului.

Totuşi, se impune întrebarea: somnul insuficient ne face nefericiţi, sau nefericirea cauzează insomnii? Răspunsul diferă în funcţie de situaţie.

Cine lucrează 60 de ore pe săptămână poate fi numit un workaholic şi nu are timp să doarmă cât trebuie. Pe de altă parte, simptomele nefericirii, precum stresul continuu sau privitul zilnic la televizor, pot afecta calitatea somnului în acelaşi timp.

Partajează asta:

Trasee secrete si drumuri pe sub munti, folosite inca de pe vremea dacilor? O simpla legenda sau …In fiecare zi, indiferent ca e vara, toamna, primavara sau iarna, sute de persoane vin sa traverseze zona Bucegilor. Unii vin pur si simplu pentru munte, altii vin atrasi de legendele ce cuprind intreg tinutul Bucegilor. Iar altii vin in cautarea comorilor ramase prin pesteri, din cele mai vechi timpuri, asa cum spun legendele locale. Pentru ca in zona Bucegilor trece un lant de drumuri subterane, cunoscute doar de cateva persoane, la ora actuala. In vremuri de restriste, inca din vremea dacilor, obstile trimiteau femeile si copiii aici, trimiteau comorile ce le aveau si porneau la lupta impotriva invadatorilor. Pe sub munte se poate ajunge dintr-o parte in alta a muntilor.

In anul 105 armatele romane conduse chiar de imparat, patrundeau in teritoriul dacilor, ocupind cetate dupa cetate. Era al doilea razboi si Traian era decis ca de data asta sa supuna definitiv Dacia . Din aceste considerente nu se grabea, preferind sa construiasca de fiecare data pe unde trecea cetati si castre care sa asigure spatele armatei sale.

La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate. Cu toate astea, in munti, pe loc deschis, la intilnirea a doua piriuri, s-a dat o lupta pe viata si pe moarte intre cele doua osti. Era sfarsitul toamnei. Dacii erau condusi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui Traian, cel care, dupa cucerirea Daciei, urma sa devina primul guvernator al noii provincii romane. Lupta a fost ingrozitoare si a durat toata ziua. Spre seara, balanta incepuse sa incline spre romani, din cauza numarului mare de luptatori de profesie pe care ii aveau.

La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut cazind in lupta. Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind in asta un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta, Decebal a dat ordin de retragere si… armatele dacilor au disparut in cateva minute ca inghitite de pamant. degeba au trimis romanii trupe in urmarirea fugarilor. Acestea se intorceau toate cu acelasi raspuns: in fata lor nu exista nici un fel de dusman…

A urmat o pauza de cateva zile, pauza care a fost cat pe ce sa salveze soarta regatului dac. Pentru ca, profitind de ea, Decebal a realizat o lovitura care a ramas in analele razboaielor: a incercat sa mute centrul operatiunilor la sud de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea respectiva nimeni nu a putut intelege cum, in conditiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105, Decebal a ajuns, intr-un interval de timp extrem de scurt – mai putin de 2 zile – sa strabata muntii Daciei, ajungind la locul de intalnire cu aliatii sai si trecand Dunarea ca sa atace castrele romane de pe teritoriul actual al Bulgariei. Din pacate, in urma unor tradari din rindul nobililor daci, Traian a aflat secretul miscarilor rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile subterane care traversau muntii dintr-o parte in cealalta.

Dupa batalia de la Adamclisi cand fiecare dintre aliatii infranti ai dacilor se retrageau spre locurile lor de bastina, dacii condusi de Decebal au cazut in cateva ambuscade organizate de romanii care ii asteptau in tunelurile de trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare parte din trupele repliate au fost nimicite, putini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu toate astea, multe au ramas necunoscute de cotropitorul roman, fiind folosite mai tirziu de domnitorii romani. Asa au fost trecerile subterane din zona Bucegilor.

Cei mai populari munti ai Romaniei sunt strabatuti de la un capat la altul de treceri subterane, putini fiind cei care cunosc existenta acestora.

Despre existenta tunelurilor aveau cunostinta numai sacerdotii daci si unii nobili, acestia din urma cunoscand doar anumite treceri strategice si nu pe toate. Ducand mai departe mostenirea spirituala a inaintasilor lor, preotii daci au transmis novicilor secretele trecerilor de sub pamant, secrete preluate de preotii crestini, paznici ai comorilor spirituale si nu numai, ale acestui popor si retransmise mai departe doar calugarilor virtuosi. Pentru ca aici, in interiorul Bucegilor, exista o parte din secretul existential al nostru, al romanilor, ca popor.

Pe vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor si a celor de dupa ei, platoul Bucegilor era interzis oamenilor de rand. Acolo se antrenau ostile de elita ale domnitorului. Oare de ce, din toate locurile posibile din tara asta, domnitorii au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor? De ce nu un loc la cimpie, unde antrenamentul calare se putea desfasura in conditii mai bune? Simplu. Pentru ca, in vremuri de restriste, tezaurul tarii era adapostit in tunelele din zona, iar ostile aveau ca sarcina prioritara, paza comorilor.

Mai mult, legendele locale vorbesc si despre existenta unui tezaur deosebit. Un tezaur acumulat si pastrat in zona de-a lungul a zeci de generatii de conducatori. Se spune ca fiecare din acestia trebuia sa sporeasca tezaurul pe durata domniei lui si nu avea voie sa foloseasca niciodata odoarele de pret din tezaurul sfant. Cei care nu au tinut cont de asta au fost loviti de un blestem cumplit, ei si familiile lor fiind risipite in vint. Se spune ca acest blestem a lovit cele doua ramuri conducatoare din familia Basarabilor, respectiv ramura Draculestilor si cea a Danestilor, multi domnitori din aceste familii murind asasinati, ei si familiile lor, pentru incercarea de a folosi tezaurul tarii in scop personal.

In ultimii ani, in zona Bucegilor s-au efectuat masuratori energetice care au constatat existenta unor campuri de forta extraordinara si a unor treceri subterane care traverseaza muntii dintr-o parte in cealalta. Mai mult, aceleasi masuratori au aratat existenta a doua treceri subterane care merg din zona Bucegilor pana in apropiere de Pestera Ursilor din Carpatii Occidentali, acestea fiind intretaiate din cand in cand de diverse tunele mai mici sau mai lungi.

Ceea ce este uimitor e altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tuneluri nu strabat muntii haotic ci sub forma unor linii care configureaza imaginea unui lup imens, avand gura deschisa, ca atunci cand se arunca asupra prazii. Capul lupului este in Muntii Apuseni iar coada coboara pana in apropiere de Pietrosita, judetul Dambovita. Intrebarea logica este daca aceste treceri subterane au fost facute de mina omului sau daca au fost doar descoperite si folosite de oameni? Este o intrebare la care, deocamdata nu are cine sa raspunda. Poate doar misticii, care au avut curajul sa afirme ca totul a fost construit de Zamolxis atunci cand  Marele Zeu a decis sa apere acest pamant sfant si pe cei ce-l locuiesc.

Partajează asta:

Partajează asta:

Încercând să cuprindem momentele de necuprins, ne ridicăm privirea şi ne întrebăm care este planul divin şi ce se doreşte de la noi. După lungi clipe petrecute la graniţa dintre suferinţă şi încercare, dintre licărirea miracolului şi neobosită speranţă ce intervin în drumul de dezvoltare personală, ne întrebăm dacă avem puterea de a continua… Sunt momentele în care uităm că detaşarea este o binecuvântare atunci când problemele familiei devin ale noastre, sunt momentele în care nu reuşim să înţelegem de ce un tipar relaţional se repetă şi care este lecţia care se joacă de-a v-aţi ascuns cu sufletul nostru, sunt momentele în care acceptăm să purtăm pe umerii noştri mai mult decât putem duce, iar la mijlocul drumului, observăm că această călătorie este mult prea riscantă pentru noi… Şi atunci, în intensitatea trăirii noastre profund umane, căutăm răspunsul dincolo de noi…

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta: