Archive for 9 august 2013

NAZISM, COMUNISM ŞI MASONERIE Dialog cu dr. Florin Mătrescu, autorul cărții „Holocaustul roșu”   Leave a comment


ImagineImagineImagine

Doctorul Florin Mătrescu provine dintr-o familie de luptători anticomuniști. Personalitate puternică, în timpul regimului comunist, Florin Mătrescu a intrat în conflict cu directorul Spitalului Municipal București. Atunci a hotărât să plece în Germania Federală, unde a fost medic peste 20 de ani. Acolo, a continuat să dezavueze dictatura comunistă din România, prin eforturi deosebite și pe banii lui. A contribuit la organizarea rezistenței anticomuniste din Germania, iar după căderea sistemului bolșevic, s-a întors în țară. Încă mai avea iluzii. A tradus Constituția Germaniei Federale și a oferit-o spre studiu și aplicare conducătorilor Convenției Democrate. Inutil, fiindcă toți cei 15.000 de specialiști știau ce aveau de făcut. Ulterior, și-a oferit serviciile ca doctor cu practică într-o lume cu mari performanțe în domeniu. Confrații l-au primit cu suspiciune. În paralel, doctorul Florin Mătrescu a rămas un observator atent al fenomenelor politice contemporane. Cartea „Holocaustul roșu” este rezultatul acestor cercetări personale. Pe 7 septembrie 2006, Florin Mătrescu, împreună cu alți intelectuali români, a realizat la Cluj un autentic proces al comunismului. Acțiune care, din nefericire, nu s-a bucurat de atenția cuvenită din partea presei și a prietenilor lui Vladimir Tismăneanu, inchizitorul „epocii de aur”. N-a înțeles atunci că „tot noi” trebuie să facem rechizitoriul „holocaustului roșu”…
 
– Domnule doctor Mătrescu, ați realizat o carte fundamentală pentru înțelegerea istoriei moderne și contemporane a României, a Europei și chiar a lumii. De ce i-ați spus „Holocaustul roșu”?
 
– Întrebarea e legitimă, pentru că această sintagmă îmi aparține, fără lipsă de modestie. N-a fost așa greu s-o găsesc. Nu cred că e atât rezultatul căutării mele, cât al faptului că am avut curajul să folosesc acest termen, rezervat în exclusivitate „holocaustului negru” sau „holocaustului nazist” și de aici, paralela cu ceea ce au făcut comuniștii mi s-a părut absolut firească. Aproape nu-mi vine să cred că sunt primul care s-a gândit la această sintagma. N-a fost o chestiune de inovație, cât mai mult una de curaj. Fiindcă în lumea vestică – mă refer în special la Germania – se spun atât de multe lucruri despre tragedia nazismului și holocaustul fascist, încât aproape nimeni nu are curajul sa vorbească despre cealaltă tragedie, care i-a urmat nazismului: complexul vinovăției.
 
– De ce?
 
– Pentru că, într-un fel, în Germania, complexul vinovăției se cultivă. Un autor celebru și un om de mare corectitudine – este vorba de Norman Finkelstein – a avut chiar curajul să scrie o carte despre Industria holocaustului – reflecții cu privire la exploatarea suferinței evreilor. Există cercuri care, din aceasta tragedie a poporului evreu, au făcut o afacere aducătoare de bani. Vă reamintesc că, în afara de Procesul de la Nurnberg, care a fost în principal un proces împotriva poporului german, vinovat de holocaustul negru, s-au adăugat despăgubirile date nu numai evreilor care au suferit direct, dar și generațiilor care au urmat și care însumează deja cca 180 de miliarde de Euro. Bani plătiți de-a lungul timpului. Când ai în urmă un trecut istoric tragic, aducător de bani și dacă îți întărește și poziția în societate, e firesc să-ți aperi cu dinții această lume ciudată a holocaustului. Ba chiar s-a deviat și s-a spus că, dacă cineva ar îndrăzni să compare holocaustul cu altă tragedie din istoria omenirii, ar însemna că pune în discuție un soclu de care n-ai voie să te-atingi. Rezultă de-aici o anumită teamă pentru istoricii care încearcă să compare cele două tragedii. Un mare istoric german actual, Helmuth von Mollte, spune că, fără comunism, n-ar fi existat fascismul. Că fascismul a fost o contra-reacție la comunizarea Europei.
 
– Este justificată o asemenea percepție?
 
– E de discutat, cu argumente pro și contra. E foarte greu de spus dacă e în întregime adevărată și cred că aici e cheia problemei. Fără îndoială ca Mollte are dreptate în parte, dar nu sunt istoric și nici contemporan cu cele două tragedii. Nu știu dacă a fost chiar așa. În orice caz, este evidentă asemănarea dintre doctrina fascismului și cea a comunismului și mai ales menținerea la putere a acestor regimuri printr-un aparat de teroare, cu o componentă specifica fascismului. Hitler, spre deosebire de Stalin, a dus la început o politica economica benefică pentru Germania. A rezolvat problema celor 7 milioane de șomeri, a restabilit demnitatea poporului german, umilit prin Pacea de la Versailles, a creat locuri de muncă, a făcut autostrăzi, o mașină pentru popor – Volkswagen etc. Manipularea mulțimii prin doctrină, alături de acoperirea monstruozității – mă refer la lagăre, la Auschwitz și celelalte – i-au creat o oarecare popularitate legitimă. Ce popularitate aveau Lenin sau Stalin, care au provocat o întreagă tragedie?
 
– Totuși, există astăzi ruși care-i fac din nou statuie lui Stalin, pe care îl văd ca pe un erou al Uniunii Sovietice. Că el ar fi salvat Uniunea Sovietică de la dispariție, că dacă n-ar fi fost el, Hitler ar fi reușit s-o distrugă. Există o asemenea percepție în Răsărit.
 
– Teza aceasta are și ea un dram de legitimitate. Numai că este și aici o imensă manipulare. Să vedem legitimitatea. Stalin a știut să mobilizeze poporul rus într-un mod foarte abil, în acea parte a războiului când nemții au ajuns la porțile Moscovei. Este vorba de acel act de trădare, decisiv pentru război, când armata germană, în loc să prindă ca într-o pungă zeci de divizii sovietice, printr-un avertisment venit de la Orchestra Roșie din Elveția, sovieticii au fost preveniți, au început atacurile de artilerie mai devreme și așa au evitat o catastrofă militară de proporții, care probabil ar fi deschis întreaga Rusie armatei germane. Au fost deci erori militare, dar și imense greșeli politice, care nu se datorează atât Wehrmacht-ului, cât aparatului de propaganda al SS și anume politica rasială, de discriminare a oamenilor și de tratare a rușilor ca popor inferior, ca neoameni, deși sunt rasă nordică, la fel ca germanii. Sunt înrudiți.
 
– Interesant este că germanii de astăzi ar avea suficiente motive să vorbească despre Holocaustul Roșu, dar totuși n-o fac.
 
– Așa e. Prin urmare, au fost greșeli militare, au fost erori politice îngrozitoare față de poporul rus. Iar Stalin și-a tras de partea lui, printr-un discurs demagogic, Biserica. E cunoscută demonstrația făcută cu 3.000 de preoți devotați KGB-ului, care s-au rugat la Dumnezeu, în Piața Roșie, pentru Matuska Rossia. Ideea că Stalin apără Rusia, ca are de partea lui pe Dumnezeu și Biserica pravoslavnică a fost un factor de propagandă foarte important. Deci, în afară de această efervescență a naționalismului rus în față agresiunii germane, imperiul sovietic avea o experiență tragică de pe urma lui Stalin. Aproape distrusă și cu economia la pământ, URSS a supraviețuit numai cu infuzie de capital și tehnologie occidentală. Cel mai substanțial transfer venea din America.
 
– De ce credeți că, dintre cele două rele, americanii, care făceau comerț și cu URSS, și cu Germania nazistă, au optat în final pentru ciuma roșie?
 
– Răspunsul nu-i simplu. În primul rând, nu se cunoaște o atitudine de dreapta a Statelor Unite în secolul XX. America a făcut permanent caz de democrație și s-a pretins țara cu cel mai democratic regim din lume, chiar dacă obârșia democrației aparține Angliei. America nu a avut niciodată o înclinație spre ceea ce noi numim „centru-dreapta” și către o doctrină creștină. Nu putem defini nici acum curentele politice din SUA. Știm că exista două partide care alternează la putere, dar mi-ar fi greu să încadrez politica dusă de republicani sau de democrați într-un curent politic sau doctrină. Ceea ce este sigur – democrații au fost așezați mai la stânga decât republicanii. Atunci avem dintr-o dată o țară care, la apariția comunismului în Europa, n-a reacționat cum ar fi trebuit să reacționeze o țară creștină. America e un stat în care Biserica e secularizată, unde religia nu se predă în școli, unde se depune jurământ masonic, dar se jură și pe Biblie. Prin urmare, americanii nu au avut imediat o reacție de respingere a comunismului. În al doilea rând, destule cercuri americane au susținut financiar comunismul, pe Troțki și pe Lenin. Prin urmare, a existat o colaborare, nu s-a cultivat repulsia față de comunism. Imediat după  Revoluția din Octombrie, Rockefeller avea exploatări petroliere în Caucaz. Avea bancă în centrul Moscovei, existau schimburi comerciale și de tehnologii. Numai pentru opinia publică sovietică, a fost prezentată America drept un adversar al comunismului. În realitate, între cele două războaie mondiale, a existat o colaborare perfectă, de aproape 20 de ani, între URSS și SUA. S-a adăugat apoi un pretext, un alibi extraordinar pentru americani: ajutându-i pe sovietici, s-au opus fascismului. Acest alibi le-a favorizat continuarea ajutorului masiv pentru URSS, care trebuia să se mențină pe linia de plutire. Cum a ajuns un sistem falimentar la o asemenea forță militară? Nu doar printr-un buget militar uriaș. Existau apoi 17 orașe din seria „X”, care au adus prizonieri germani din toate orașele Germaniei cucerite. Toată intelighenția germană era adusa după  invazia sovietică în aceste orașe cu circuit închis, cu condiții de viață chiar foarte bune.
Așa au ajuns sovieticii la o tehnică militară care să-i concureze pe americani. Mare parte din tehnologia nucleară au furat-o. Este un adevăr axiomatic. Toți erau agenți KGB. Au fost cercuri de stânga din SUA, care cedau din convingere. Un exemplu este procesul soților Rosenberg, condamnați la moarte pentru tehnologie furată, fiindcă aveau resentimente față de America. Mai sunt fizicienii germani, confiscați după război. Există documente că americanii au acordat ajutoare URSS în domeniul nuclear, chiar și ulterior.
 
– Ați vorbit de jurământul masonic în societatea americană. La ce vă referiți?
 
– La un lucru foarte simplu. America, fără masoni, nu există. Este statul masonic ideal. În niciun alt stat din lume, lojile masonice nu exercită o influență mai mare în viața politică, economică, financiară, socială. În călătoriile mele prin toată lumea, n-am văzut niciun oraș în care, în centrul localității să fie temple masonice de rit scoțian, etalate precum catedralele în Europa creștină. Am văzut la intrarea în orașul Sedona din Arizona, pe o placă de lemn, ziua și locul unde au loc întrunirile lojii. Este de notorietate. Un stat care se pretinde creștin are peste 400 de religii și culte. Vicepreședintele Dick Cheney a fost fotografiat când depunea jurământul: avea cele două coloane masonice ale templului lui Solomon în spate.
 
– Mai este valabil astăzi jurământul masonic de care vorbește Nicolae Paulescu, ritualul cu țapul pe care ciracul, legat la ochi și în patru labe, trebuie să-l sărute sub coadă?
 
– Fără îndoială. Mulți americani obișnuiți cred că țara lor e creștină, dar știu că trebuie să facă și compromisuri ca să promoveze într-o funcție. Trebuie să ai un anumit loc în ierarhia masonică, altfel nu poți promova în Statele Unite. Acasă, americanul respectiv poate să fie un bun tată de familie, să-și dorească copii și să și-i educe conform moralei creștine. Există deci o duplicitate similară cu cea pe care noi am trăit-o în comunism.
 
– O asemenea duplicitate a început să se exporte și în România după 1990.
 
– Exact. Nu este o acuză la adresa poporului american, un conglomerat de națiuni, unde putem găsi orice stare de fapt. Cu siguranță însă că politica americană se face la nivelul lojilor. Într-un interviu, Dan Lăzărescu spunea că nu poporul american își alege președintele, ci lojile din Washington și Baltimore. Procesul electoral n-are nimic de-a face cu democrația. Așa cum George Bush și John Kerry au făcut parte din loja „Oasele și Craniul”. Democrația este un joc pentru mulțime. În realitate, hotărârea aparține lojilor. Ce se întâmplă cu pax americana n-are nicio legătură cu ce crede poporul american despre politică. Am fost în America de șase ori. Am înțeles că pe Coasta Atlanticului domină lojile de stânga sau ale Marelui Orient. Coasta Pacificului este controlata de masoneria de dreapta și are tot o politica străină poporului american, pe care-l găsim în orașele mici, în ferme, acolo unde oamenii nu sunt contaminați de politica.
 
– Nu este falsă disjuncția masonerie de dreapta – masonerie de stânga?
 
– În parte, da. Între ei, există, prin definiție și prin regulamente, o armonie, cuvânt auzit frecvent la televizor, un semnal care arată că în subteran noi ne înțelegem și putem discuta orice temă din politica lumii. Concurența apare numai atunci când vine vorba de aria de acțiune și influență, de teritoriu. Deci o adevărată luptă între ei apare numai atunci când se creează grupuri de interese. În subsol, acolo unde se întâlnesc cei de gradul 33 de Rit Scoțian sau Marele Orient, există o concordanță totală. De fapt, la masa dintre cele două ordine care guvernează lumea are loc o împărțire a teritoriului. O să spuneți că este o fabulație; e dreptul dumneavoastră.
 
– În perioada interbelică s-au făcut studii ce arată că Loja B’nai B’rith de la New York ar fi capacul universal pentru toate aceste jocuri cu aparență de stânga sau de dreapta. Care este adevărul?
 
– Este o afirmație incorectă că B’nai B’rith ar fi vârful ierarhiei. Noi știm ceva despre ierarhia masonică mondială după apariția descrierii piramidei masonice de către John Todd, care a fost mason de gradul 33 și a făcut parte din Tribunalul Rothschild – o grupare de 13 – forul suprem al masoneriei mondiale. El a atras atenția că pe dolarul american se află treptele piramidei masonice, care dețin puterea mondială supremă. Cam două treimi din această piramidă o formează așa numiții iluminați: ei dețin puterea efectivă a masoneriei mondiale, și sunt cam 5.000 de persoane. B’nai B’rith este un ordin kazar. Nu are nicio legătură cu evreii. Kazarii sunt o populație turcă, trecută la mozaism, în secolele VIII-IX. Are cam 500.000 de membri în lume și, după Todd, se încadrează în treptele superioare ale masoneriei, deci nu se află în vârful piramidei. Există însă structuri masonice în care kazarii au o reprezentare prevalentă. La întrebarea cât de puternic este ordinul kazar în structura masoneriei mondiale, răspunsul este: covârșitor.
 
– Așadar, masoneria ar fi implicată în toate procesele politice mondiale, inclusiv în construirea comunismului, a epocii de aur. Nu le atribuim prea multe masonilor?
 
– E un lucru pe care l-am aflat destul de târziu. Sloganul era că tancurile rusești – rareori spuneam „tancurile sovietice” – ne-au adus comunismul. Țăranul român a venit în contact direct cu mujicul rus, care avea mitralieră, prăda, viola. El nu știa cum arată un NKVD-ist. În schimb, același țăran român, contrar propagandei comuniste, a rămas cu o imagine rezonabilă, chiar frumoasă, despre soldatul german, care plătea fiecare găină, fiecare litru de vin. Sistemul nazist a devenit un epifenomen, doar de câțiva ani. Actele de cruzime au fost opera unui număr redus de germani. Pe când sistemul sovietic și doctrina bolșevică, cu Ilia Erenburg – un ucigaș cu sânge rece prin instigare la crimă – au creat un soldat bolșevic reeducat, cu o morală de luptă îngrozitoare. A ucide făcea parte din doctrina de ocupant a soldatului sovietic, pe când armata germană a venit ca parteneră în România. Când un neamț apărea în tramvai, cei din jur aveau senzația de securitate. Iar când intra soldatul sovietic, săreau pe geamuri, ascundeau femeile, țuica era răsturnată în șanț. Se confruntau două civilizații, două armate.
 
– Cartea Holocaustul Roșu demonstrează că sistemul comunist a fost un experiment de distrugere socială. De ce?
 
– Niciun sistem politic nu se poate edifica fără o bază materială. Idei politice, de transformare revoluționară, au avut și alții în istoria lumii. Pentru a transforma o ideologie în dorința de a acapara un teritoriu, de a lua puterea politică de la altcineva, trebuie mulți bani și forță materială. Când am văzut ce se întâmplă în lumea vestică, m-am întrebat imediat: Cine a finanțat comunismul? Pentru că eu, organizând demonstrații anticomuniste cu doar câteva zeci de oameni, inițial, făcând un sediu al Congresului Mondial Românesc și al Națiunilor Captive, plătind chiria pentru acea cameră, organizând ziua națiunilor captive pe banii mei și o conferință de presă la care nu venea nimeni și văzând cât mă costă, normal că mi-am pus întrebarea firească: dacă noi, pentru o eficiență atât de redusă, depunem eforturi financiare atât de mari, oare ce a însemnat să organizezi revoluția bolșevică? Troțki n-a venit cu o gentuță în Europa, ci a traversat Atlanticul însoțit de vreo 500 de camarazi, care de fapt erau ostași de elită, instruiți pe un teren oferit de Rockefeller. Astfel încât, Troțki, dintr-un idealist cum părea – pentru că idealistul poate avea toate culorile – am văzut dintr-o dată o persoană pragmatică, pregătită  să facă revoluție, cu o mică armată lângă el. S-au adăugat ulterior finanțarea americană pentru statul sovietic, fondurile alocate pentru partidele comuniste. În Germania, la un moment dat, fonduri ale Bisericii Evanghelice erau deturnate către sandiniștii din Nicaragua. Dintr-o discuție la televizor a rezultat că bietul contribuabil german își vedea donațiile făcute pentru Biserica mergând spre o mișcare de gherilă comunistă. Așa s-a închegat mecanismul explicării punerii pe scenă a comunismului, menținerea lui ca sistem și mai ales extensia lui, printr-o finanțare care ține de anumite cercuri financiare. Încercând să eșalonăm cronologic expansiunea acestui monstru, m-am lămurit că revoluția bolșevică nu a fost o mișcare spontană, într-o situație specială – o armată țaristă vlăguită de război, mujicul rus sătul de sărăcie și de război – ci a existat un factor subiectiv, au fost agitatori care au aprins scânteia și au știut unde să acționeze pentru a face revoluție.
 
– Din cartea dv. rezultă clar că de experimentul comunist tot masonii se fac vinovați și tot ei l-au distrus, pe principiul „Eu te-am făcut, eu te omor!”. Există aici o anume continuitate?
 
– Fără îndoială! Asta pentru că a intervenit altceva. E continuitate, dar cu alte mijloace. Masoneria n-a fost niciodată de dreapta. Doar că lojile de Rit Scoțian din care fac parte familiile regale din Europa sau Ritul Scoțian din America, sunt mai de dreapta decât Marele Orient.
 
– Nu este tot o iluzie întreținută? Am întâlnit masoni români care pretind că fac parte din loja de dreapta „Bujor Sion”…
 
– Nu, nu este o iluzie. Este în parte și un act de manipulare. Eu trebuie să demonstrez alegătorului că am ceva cu dreapta sau că sunt opus stângii măcar. Altfel, cum s-a întâmplat că în loji masonice de dreapta au intrat o mulțime de ofițeri de securitate? Prin urmare, este un joc politic. Experimentul comunist are legătură cu ideologia masoneriei, care este atee și internaționalistă. Deci masoneria nu are cum să fie de dreapta.
 
– Dacă parcurgem toate etapele, de la Revoluția Franceză până la construcția europeană actuală, care este scopul politic discret al masoneriei?
 
– Nici nu mai este discret pentru cei care citesc. Am creat comunismul fiindcă este foarte apropiat de ideologia masoneriei, care tinde spre un guvern mondial și un stat masonic unic. Iar pașii către acest stat masonic unic sunt Statele Unite ale Americii și Statele Unite ale Europei. Iar ce va urma este un guvern mondial cu dependență politica socialistă sau comunistă, conform ritualurilor masonice. Prin urmare, ne îndreptăm spre un guvern mondial, care nu va avea alături Biserica, în calitate de sfătuitor. Ne îndreptăm spre un stat care vizează distrugerea națiunilor, a familiei și a religiei. Se dorește concentrarea puterii într-un singur centru sau în câteva centre de putere. De aceea, internaționaliștii, mondialiștii, globaliștii nu sunt în niciun caz de dreapta. Ei doar mimează un joc al dreptei. Problema vizează doar concentrarea puterii.
 
– În această luptă teribilă pentru putere, care mai este adversarul redutabil al masoneriei?
 
– Naționalismul. Mai întâi trebuie însă precizat că sucombarea imperiului comunist a fost un act deliberat și calculat. Sistemul nu mai funcționa, își făcuse deja datoria. Una din misiuni era să mențină o mare parte a globului într-o stare de subdezvoltare, de dictatură, provocând erodarea statului național. Să ne imaginăm că, dacă țări mici, ca Singapore sau Coreea de Sud, au devenit concurenți comerciali puternici pe piața mondială, ce-ar fi fost țări cu tradiție ca România, Polonia sau China, ce concurență uriașă ar fi creat aceste state pentru cei vreo 5.000 de indivizi care vor să țină în mâini puterea lumii? Dacă aceste state ar fi beneficiat de un regim democratic? Experimentul comunist de inginerie socială nu numai că a ținut mare parte din lume sub dictaturi odioase, care au distrus destine individuale, dar a anihilat economiile naționale. Prin tratate comerciale subterane, bogățiile acestor țări au fost spoliate. Ne aflăm într-o țară în care s-au defrișat pădurile și s-au furat resursele de uraniu și de alte rezerve strategice. Scenariul este valabil pentru toate statele ex-comuniste. În acest timp, lumea occidentală a progresat. Nivelul de bunăstare a crescut. Concomitent, statul masonic, bine organizat, are grijă să satisfacă niște nevoi elementare ale omului obișnuit. Asta e deosebirea colosală între Europa Occidentală și țările post-comuniste. Așa s-a ajuns ca nivelul de viață al omului mediu din vest să fie cu mult superior față de cel al individului din spațiul comunist.
 
– Să înțelegem că se pregătește un imperiu mult mai subtil, mai pervers decât comunismul, un imperiu al consumismului?
 
– Un imperiu mondial, în care vor domni consumismul și datoria (trăitul „înainte”, pe cărți de credit), împovărarea până la sfârșitul vieții pentru casă, mașină, studiile copiilor. Anumite drepturi ale omului se vor reduce treptat. În comunism, îmi era frică să nu se oprească mașina neagră a Securității în față casei, ca să-l aresteze pe tata, pe bunicul sau pe un vecin. Mașina neagră dispare acum. Cei care vorbesc limbajul politic corect sau se comportă politic corect vor fi oamenii viitorului, pe care mondialiștii se sprijină. E o variantă a lui homo sovieticus.
 
– De ce mondializarea e percepută de unii observatori ca ultima revanșă față de națiunile lumii?
 
– Fără îndoială că este o percepție corectă. Așa cum masoneria a contribuit și la făurirea statului român. Dar atunci ne aflam în momentul în care se lucra la erodarea imperiilor, a regatelor și trebuiau stimulate statele naționale. Deci acceptarea statelor naționale era un pas, fiindcă pe atunci, dușmanul numărul unu al masonilor erau imperiile. În acel context, România și-a dobândit independența națională. După  ce-am terminat cu imperiile, am ajuns la faza în care avem în față națiunile. Întâi monarhiile, pe care, dacă nu le-am terminat, le distrugem din interior prin compromiterea familiilor regale. Prințesa Diana a fost transformată, dintr-o posibila purtătoare a coroanei regale britanice, într-o femeie de proastă calitate. În familiile regale din Suedia, Danemarca, Norvegia, au pătruns – prin căsătorii probabil dirijate – componenți ce nu fac cinste acestor familii. Cuvântul „regalitate” nu mai trezește respect total și supunere ca oameni dați de Dumnezeu pentru conducerea națiunii. Monarhia devine un dușman de bază, dar din ea n-a rămas mare lucru. Să nu uitam că șeful de la London City, care este mare mason, merge înainte, iar regina Elisabeta a II-a vine după el. Prin urmare, regii rămași au putere consultativă, drepturile lor s-au redus foarte mult. Regele Spaniei colaborează mult cu prim-ministrul, are discuții private, dar hotărârile guvernului socialist nu se iau de comun acord cu regele. Socialiștii fac tot ce spun lojile superioare. De aceea, și regelui Mihai, care face și el parte din Ritul Scoțian, nu i s-a dat dreptul să rămână în România. Am convingerea ca așa a fost. Când s-au adunat un milion de oameni în fața lui, putea să rămână în România. Dar se hotărâse să nu mai existe regalitate. După distrugerea monarhiilor, se anihilează națiunile. Acesta este procesul la nivel macroscopic. La scară microscopică, instituțiile care ne sunt adversare și care trebuie să dispară sunt Biserica, Armata și Familia. Această erodare continuă arată planul foarte clar al unei instituții ce nu are nimic în comun cu morala noastră creștină.
 
– Există în Vechiul Testament un dicton straniu: „Voi veți înghiți aurul lumii!”. Nicio națiune nu are înscris ceva similar în cartea ei fundamentală. Unde merge aurul lumii moderne?
 
– La ora actuală, nu se mai poate răspunde simplu, nici cunoscătorii nu pot spune unde este trezorierul principal. Ca să evaluam unde se concentrează banii, vă amintesc un lucru. Când făceam o călătorie în Statele Unite, ceream la bancă dolari. De fiecare dată, primeam bancnote noi. Toți turiștii germani, care pleacă peste Atlantic, primesc bani noi. Dolarul circulă în întreaga lume. Cum să tipărești atâția dolari noi? Trebuie să ai acoperire. Nicio țară din lume nu are însă acoperire în aur, platină sau acțiuni bancare pentru emisiunea de dolari. Prin urmare, emisiunea de dolari costă doar hârtia, cerneala și manopera. Nu mai are nicio acoperire. Și atunci, cum răspundem la întrebarea unde este depozitul bancar al lumii? Înainte se făcea trimitere la depozitul de lingouri din aur al Băncii Naționale. Azi, vedem niște virgule care se mută în calculator. Am trăit în Germania un episod interesant. Fără să dau detalii, o anumită firmă avea o datorie foarte mare și era în pericol de faliment. Printr-un simplu joc cu mouse-ul, datoria s-a transformat dintr-o sumă fabuloasă într-una ridicolă, a unei familii obișnuite. Deci se joacă cum vor ei cu bunăstarea unei țări. Am devenit tributari cărților de credit și manipulării financiare prin bancă. Banul ca atare îl folosim pentru cumpărături mărunte. Se dau deja pensii pe carduri și în România.
 
– Înseamnă că nu trebuia să aruncăm cărțile de marxism, în care se scria că banii și națiunile vor dispărea…
 
– Se lucrează deja la asta. Se vor implanta cipuri sub piele, le vom arăta în fața cititorului electronic și vom beneficia de cumpărături în toate magazinele, fără bani. Cartea de credit este o etapă intermediară. După  cum numerele recente de înmatriculare ale mașinilor sunt urmărite prin satelit. Nu sunt povești.
 
– Unde este salvarea, domnule doctor?
 
– Trebuie o precizare. Ca să ajungi la etapa în care te dizolvi în creuzetul globalizării, trebuie să fi trecut prin etapa democrației. Democrația este asociată de români cu noțiunea de bunăstare. Ei nu vor doar să-și expună liber opiniile, fără să scoată cineva pistolul pe masă. Democrația presupune, chiar în regulile fixate de masonerie, o realizare cât de cât a individului. De ce? Un mason care conduce un trust internațional – și ei le conduc în totalitate – nu-și poate permite să aibă salariați incapabili. Noțiunea de concentrare a puterii și de acumulare a banilor se leagă de competența subordonaților. Un șef de firma e foarte important – cazul Krupp-ului. Ultimul descendent al trustului era un homosexual și voia să transforme Insula Capri într-un paradis al homosexualilor. Nu a trezit rezonanțe favorabile în familie. N-a fost dezmoștenit, a primit o rentă viageră, dar n-a rămas conducător. Krupp s-a desființat și a devenit societate pe acțiuni. Preluată de masoni, fără îndoială. Prin urmare, democrația în lumea vestică a însemnat competență, eficiență. Societatea a produs bani și a permis un nivel de viață. Din considerente de calcul politic, nu din considerente creștine, masonii vorbesc frecvent de liniște socială. Ca să le tihnească procesul lent de cucerire a lumii, nu e nevoie de demonstrații în stradă.
 
– Nu au învățat asta de la marxiști?
 
– Posibil. Rezultanta a fost însă un nivel de trai ridicat.
 
– Ceaușescu a fost mason?
 
– Așa zic unii. Eu nu știu. Se zice că era în masoneria albastră, care nici măcar nu e o structură masonică. E o organizație pentru prostirea proștilor. Masoneria albastră acordă trei grade: este vorba de oameni care plătesc cotizație la masonerie, li se satisfac vanitățile că au intrat și ei într-o organizație secretă, care conduce lumea, de care au auzit și ei de la a șaptea mână. În realitate, nu au niciun fel de acces la operațiunile de împărțire a profitului.
 
– Se alimentează deja discret iluzia că numai intrând în masonerie poți avea afaceri mănoase, o carieră strălucită, acces la funcții în stat, chiar recunoașterea valorii artistice a operei…
 
– În parte, e valabil. Pare de necrezut, dar eu, care sunt un om obișnuit, am primit invitația să fac parte din loja Paneuropa, în care se afla Otto de Habsburg, ultimul urmaș al dinastiei. Am refuzat și am fost admonestat într-o situație îngrozitoare de un mason din New York. Cum de mi-am permis să refuz?! Mi-a cerut chiar și scrisoarea înapoi. I-am restituit-o. Am refuzat de patru ori să fac informări pentru Securitate pentru a putea pleca în străinătate, tot așa am refuzat și intrarea în masonerie. Fiindcă o consider la fel de pernicioasa. Dacă noi, românii, dorim să ne însușim democrația, să construim un stat democratic, o facem în speranța de a ne putea exprima opiniile, să nu mai vedem monstruozitățile de nedreptate socială de astăzi, să avem un nivel de trai comparabil cu al statelor occidentale. Dar pentru asta nu trebuie plătit tributul de a trece de la calitatea de membru de partid comunist la membru de lojă. Fiindcă asta echivalează cu trădarea sistemului nostru de educație. Ar însemna să subordonam interesele prin loja care își zice naționala unor loji internaționale. Nu pot ca intelectual să accept formularea masonică a laboratoarelor de idei. Întrunirile din loji se numesc „laboratoare de idei”. Sorin Roșca Stănescu își pune ca motto la editorial „Unele idei, înainte de a deveni evenimente, sunt pregătite în laboratoare”. Un cuvânt care nu e ales întâmplător. Și-atunci te-ntrebi ce rost mai au partidele, din moment ce, părăsind Parlamentul, Guvernul, Biserica, Tribunalul, Banca Națională, ne întâlnim în loja unde se iau realele hotărâri? Dacă optați pentru o societate democratică deschisă, cu egalitate, fraternitate, libertate, atunci de ce va ascundeți, domnule? De ce vă țineți adunările în locuri inaccesibile publicului? De ce nu se iau notițe, în afara de protocoalele încheiate, pe care nu le vede nimeni? În New Mexic, la Santa Fe, am văzut un centru masonic, unde scria mare „Accesibil publicului între orele cutare și cutare”. De trei ori am fost acolo în intervalul orar indicat: tot timpul era închis. Omul obișnuit, când vede afișul, chiar crede că se poate intra acolo, dar nu-l interesează, pentru ca are alte griji. Iar Marele Orient din Franța face și spectacole de vizionare. Își permite uneori să arate că ar fi deschiși publicului și se consideră societate discretă, iar nu secretă. E o cacealma. În concluzie, eu zic să nu mai vorbim de democrație, îi lăsăm în plata Domnului, desființăm partidele politice, îi lăsăm să tipărească dolari, să hotărască împărțirea țărilor, să demoleze bisericile, să facă ce vor!
 
– Din cartea dumneavoastră reiese că George Soros are un rol deosebit în construirea societăților deschise. De ce-l preocupă un asemenea obiectiv?
 
– În momentul de față, îl consider pe Soros principalul pion al jocurilor financiare mondiale. Este un om care aduce un folos uriaș masoneriei.
 
– E el un altruist?
 
– Așa zice el. Eu nu cred. Oferă o capcană foarte atrăgătoare: bursele Soros. Foarte mulți tineri străluciți din țările ex-comuniste, încătușați de neo-ciocoimea roșie, nu au nicio șansă de promovare. Trebuie să plece. Puține firme îi caută. Și atunci agenții lui Soros le fac această ofertă, ce presupune completarea unui formular. Trebuie să răspundă la întrebări privind atitudinea față de Biserică, de familie, monarhie, față de principiile morale. Numai o parte sunt apoi racolați ca bursieri și dintre aceștia, aproape toți intră în mecanismul masoneriei mondiale. Inițial, în lojile de tineret, apoi li se dau funcții tot mai mari. Cazul lui Mihai Răzvan Ungureanu, ministrul de externe, este cunoscut. Tot Iașul știe că e mason, că a beneficiat de numeroase burse de care nu au beneficiat alți tineri. Ei trec din burse-n burse, iar copiii noștri sunt proști!
 
– N-ați primit niciun avertisment elegant din partea discreților lumii?
 
– N-am primit, probabil pentru că nu mă consideră o persoană atât de importantă, încât să strice glonțul pe mine. Iar eu nu sunt un veleitar. Pot cugeta și asta am făcut toată viața și am avut curajul s-o fac în scris. Nimeni nu-mi poate lua dreptul de a spune adevărul și de a mă oferi țării mele pentru un guvern care ar avea realmente nevoie de sfaturile mele. Mai ales în domeniul sanitar, pentru învățământul medical superior, dar niciodată încolonat în organizațiile lor.
 
A consemnat Viorel Patrichi
 
Sursa:
http://www.vistieria.ro/Istoria-romanilor-Articole/Articole-Perioada-contempoaran%C4%83/Despre-nazism-comunism-%C5%9Fi-masonerie.html

Indestructibilul TITANIC (1)   Leave a comment


ULUITOARELE ÎNTÂMPLĂRI DE DUPĂ SCUFUNDAREA TITANICULUI
Chiar din primele zile, naufragiul transatlanticului Titanic a fost împânzit de mituri şi legende. Pe lângă cele tradiţionale, au apărut şi versiuni de-a dreptul fantastice. Să le aflăm:
În 1897, cu 15 ani înainte de dispariţia Titanicului, a ieşit de sub tipar cartea necunoscutului jurnalist pe atunci, Morgan Robertson. Romanul său prezicea scufundarea unui uriaş transoceanic cu numele „Titan”. Imaginaţia bogată a jurnalistului s-a dovedit a fi o prorocire de coşmar, care se potrivea cu faptele reale, începând cu numele şi echipamentele vasului şi terminând cu locul, timpul şi cauza catastrofei. După tragedie, Robertson a fost considerat un diavol, un geniu negru, un prevestitor de nenorociri. Romanul lui a fost blestemat, iar autorului i-a fost refuzat dreptul la republicarea cărţii. Dar în ziua în care măreţul Titanic îşi începea călătoria, nimeni nu putea nici măcar să se gândească la vreun roman-prorocire. Toţi cei care urmau să călătorească pentru prima oară cu vasul-minune se considerau aleşi iar rudele şi fotografii îi priveau cu invidie de pe mal. Doar un singur marinar de pe Titanic, printr-o ironie a sorţii, avea cu el un exemplar al romanului lui Morgan Robertson. Pe măsura ce înainta în lectură, pe marinar îl cuprindea panica. Le-a povestit colegilor, dar aceştia deja erau cu un zâmbet larg pe buze. Era într-atât de speriat, încât atunci când vasul se afla în portul oraşului Southampton, el a abandonat cursa, şi astfel şi-a salvat viaţa. De asemenea, în ultima clipă, au refuzat să călătorească încă 55 de oameni. În această listă s-a numărat miliardarul John Morgan, proprietarul Titanicului, care s-a declarat subit bolnav. A refuzat călătoria şi un mare negustor, Wood, a cărui soţie a primit o avertizare anonimă: „Dacă nu vreţi să vă pierdeţi soţul, faceţi tot posibilul să-l răzgândiţi de la călătorie”. Restul celor care au refuzat și-au motivat decizia prin diferite presimţiri ciudate, dar puternice.

Posted 9 august 2013 by marianzidaru in INFORMATII NEOBISNUITE

Rod Stewart – Rhythm Of My Heart   Leave a comment


Posted 9 august 2013 by marianzidaru in MUZICA DE SUFLET

ETHOS – Manipularea globala (RO)   Leave a comment


Cel mai mare pod natural din România – PODUL LUI DUMNEZEU   7 comments


Imagine

Podul lui Dumnezeu este unul dintre cele 3 poduri naturale existente în lume şi al doilea ca mărime din Europa.

Situat în comuna Ponoarele, lângă Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, este singurul pod natural pe care se poate circula, fiind format din calcare, ca urmare a surpării tavanului unei peşteri.

Imagine

Cum se ajunge la Podul lui Dumnezeu?

Din Târgu Jiu, urmând drumul naţional DN67 spre Baia de Aramă (sunt până acolo în jur de 43 km), se continuă apoi încă 6 km pe acelaşi drum până în comuna Ponoare pe raza căreia se află acest pod. Din Băile Herculane, urmând acelaşi drum, dar în direcţia Tg Jiu, după 56 km veţi ajunge la Podul lui Dumnezeu. Odată ajunşi aici vă puteţi caza la pensiunile din zonă, unde puteţi negocia preţurile cu proprietarii acestora. Bucătăria este strict tradiţională, dar la mare căutare printre turişti este păstrăvul.

Legendele podului

Există mai multe legende legate de acest pod natural. Se spune că în peştera Ponoare locuia Aghiuţă, Necuratul însuşi, ocupându-se liniştit de răutăţile sale. Însă oamenii l-au rugat într-o zi pe Dumnezeu să îi scape de diavol, iar acesta, ascultându-le ruga, a lovit tavanul peşterii, prăbuşindu-l peste intrare. Aghiuţă, priceput, a scăpat prin a doua ieşire a peşterii, agăţându-se cu ghearele de un deal şi formând astfel cele două câmpii denumite astăzi Afrodita şi Cleopatra. El veghează asupra oamenilor care vizitează locul, fără a mai putea să-şi reia reşedinţa.

O altă variantă a poveştii spune că Sfântul Nicodim căuta cascada ce i s-a arătat în vis şi deasupra căreia voia să construiască o mânăstire. În drumul său a oprit la Ponoare, unde a fost, însă, acuzat de furt şi alungat de săteni. Atunci, pentru a putea scăpa, Dumnezeu i-ar fi construit podul care să-i uşureze trecerea, printr-o mişcare arcuită a mâinii. Nicodim nu a fugit, însă, fără a lăsa în urmă lui un blestem, acela ca apele să fie înghiţite şi să nu permită niciunei vietăţi să trăiască. Apa este, acum, înghiţită de peşteră, care o revarsă la ploile puternice, iar nicio vietate nu trăieşte în lacul de lânga ea. Apoi şi-a continuat drumul, urmându-şi destinul şi construind mânăstirea Tismana.

„După ce a ctitorit mânăstirea Vodiţa, Cuviosul Nicodim a venit aici la Ponoarele, unde a dorit să facă o mânăstire. Se pare că oamenii au fost cei care au fost împotriva acestui proiect deoarece se gândeau ei că Nicodim în momentul în care va ctitori la Ponoare o mânăstire vor pierde o parte din pământurile lor. Şi atunci socotind că este o zonă destul de neprielnică agriculturii şi pământul pe care îl au vor trebui să-l dea, ei nu au primit cu bucurie această veste că s-ar face o mânăstire la Ponoare. În momentul în care s-a hotărât să plece, pentru ca să întărească mai mult argumentele, unii dintre localnici se spune că ar fi pus în traista cuviosului o găină tăiată şi un briceag. Astăzi este un loc la ieşire din Baia de Aramă numit Valea Găinii, este locul unde l-au prins pe Nicodim, l-au bătut şi au arătat oamenilor că el era un hoţ”, ne spune preotul Vasile Ganţu, protopop al Protoieriei Baia de Aramă.

Din acel moment cuviosul a plecat la Tismana, unde a găsit un loc prielnic pentru construirea unei mânăstiri, actualmente un simbol creştin al Olteniei. Înainte de a pleca, el a blestemat apa de la Ponoarele: să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o înghită pământul. Aceste lucruri s-au şi întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit opt mori, în ea nu trăţeste nici o vietate, iar la un moment dat pământul o înghite, apa intră în cavitatea subterană a unei peşteri brusc şi dă impresia că e înghiţită de pământ.

Imagine

Podul lui Dumnezeu

Ca o minune însă, exact la 600 de ani de la moartea Sfântului Nicodim, când la Ponoarele se punea piatra de temelie a unei biserici pe cer a apărut un curcubeu. Preoţii, dar şi localnici au interpretat asta ca pe un semn de la Dumnezeu.

„În momentul în care Prea Sfinţitul Părinte Nicodim (n.r. episcopul Severinului şi Strehaiei) cu un sobor de preoţi slujeau slujba punerii pietrei de temelie din senin a apărut pe cer un curcubeu şi am socotit noi atunci că este semnul împăcării chiar la 600 de ani. Iată Dumnezeu a ridicat blestemul din zona Ponoarele. Acum se spune de localnici că au început să pătrundă peştii în apele din localitatea Ponoare. Iată că prin aceasta credem cu toţii şi mai ales atunci când vom sfinţii biserica de la Ponoarele care este în lucru că se va ridica cu totul blestemul de pe oamenii din Ponoarele”, a mai spus protopul Vasile Ganţu.

O altă legendă spune că în Peştera Ponoare locuia Dracu. Sătenii l-au rugat pe Dumnezeu să-i scape de el şi astfel, Dumnezeu a lovit tavanul peşterii, acesta prăbuşindu-se peste gura ei, formând podul.

“Despre Podul lui Dumnezeu există foarte multe legende, cea mai frumoasă dintre ele este cea care vorbeşte despre formarea podului prin intervenţia puterii divine. Podul s-a format prin prăbuşirea peretului superior al peşterii. Ca la orice întuneric şi acolo stătea Dracul. El făcea numai rele oamenilor din zonă. Astfel oamneii s-au rugat lui Dumnezeu, iar acesta i-a ajutat şi a vrut să-l alunge pe Drac. A coborât pe pământ şi Dracul a intrat în peşteră. Dumnezeu a apăsat cu mâna tavanul peşterii să-l prindă pe Drac. Dracul e drac şi s-a strecurat prin peşteră şi a ieşit prin partea cealaltă a peşterii. Supărat că a fost alungat de aici din zonă a zgârâiat toate pietrele din partea cealaltă a versantului şi a format două câmpuri de lapiezuri: Câmpul Afroditei şi Câmpul Cleopatrei”, ne-a povestit  Dumitru Borloveanu, profesor de limba română, actualmente pensionar din Ponoare.

Se mai spune şi că Podul ar fi fost construit de însuşi Hercule, sau de Iovan Iorgovan, erou de basm, pentru a putea prinde Hidra. Malefica Hidra fuge de Iovan, acesta încercându-şi paloşul pe o stâncă, pe care o prăbuşeşte, astfel formând Podul lui Dumnezeu. Rămasă fără unul dintre cele 5 capete, Hidra fuge prin munte, lăsând în urma sa cheile de pe valea Cernei, sperând că va ajunge la izvoarele termale ce-i pot reda puterile.

Se pare că Dumnezeu îi protejează pe cei care trec podul care îi poartă numele. De-a lungul timpului, au trecut peste el şoferi, biciclişti şi motociclişti, dar nu a existat niciodată un accident grav în urma căderilor.

Lacuri fantomă

Lacurile carstice Zătonul Mare şi Zătonul Mic se află de o parte şi de alta a Podului lui Dumnezeu. Pe timp de secetă, Zătonul Mare seacă, apa sa ducându-se într-o peşteră subterană, de unde reiese la suprafaţa comunei Ponoare atunci când plouă abundent.Toamna, când apele revin, după începerea ploilor, poposesc raţele sălbatice pe oglinda lui liniştită. Despre Zătonul Mic se spune că e fără fund, pentru că nici un scufundător nu a reuşit să-l atingă. De fapt, este o prelungire a Peşterii Bulba.

Peştera de la Podul lui Dumnezeu

Pestera Ponoarele, cunoscută şi sub numele de Peştera de la Podul Lui Dumnezeu, Peştera de la Pod, Peştera Podului sau Peştera de la Podul de Piatră, este accesibilă turiştilor putând fii vizitată pe tot parcursul anului. Peştera podului este situată la o altitudine de 337m. Lungimea sa este de 734m. Peştera este o străpungere hidrogeologică realizată de apele ce se strâng în lacul Zăton.
Prezinta doua intrări de dimensiuni mari. Galeria principală este subfosila, la un nivel superior se găseşte o galerie fosilă. In interior peştera prezintă un aven şi o dolină ce au funcţia de prea-plin, căci, atunci când nivelul apei în Lacul Zăton creşte, apa urcă inundând peştera, pentru ca ea să se scurgă treptat odată cu scăderea nivelului din Zăton. Galeria fosilă prezintă spaţii mari fiind bogat concreţionată cu domuri stalagmitice, stalagmite, stalactite, draperii foarte lungi şi stalactite fistulare. Peştera Ponoarele este opera apelor zătonului, care se drenau cândva prin galeriile ca şi pe sub arcada Podului Natural, detaşat acum de restul peşterii în urma unei prăbuşiri.

Tot în aceasta zonă înzestrată de natură cu multe atracţii se găseşte şi singura pădure de liliac sălbatic de pe plaiurile mioritice, Pădurea de Liliac de la Ponoarele, întinsă pe o suprafaţă de 20 de hectare, la o distanţă de aproximativ 4 km de Baia de Aramă şi declarată rezervaţie botanică.

Posted 9 august 2013 by marianzidaru in INFORMATII NEOBISNUITE, NATURA

Antonia – Marabou   2 comments


Posted 9 august 2013 by marianzidaru in MUZICA DE SUFLET

Gandul zilei – 09 august 2013   Leave a comment


Gândul zilei
Vineri 09 august 2013 

Când privim o floare frumoasă ea ne atrage pur şi simplu
prin frumuseţea sa naturală şi prin parfumul ei.
Suntem înălţaţi de aceasta experienţă în timp ce o privim
în tăcere şi împărtăşim frumuseţea sa.
Să devenim ca acea floare delicată, răspândind în tăcere
mireasma spiritului nostru.
 
 
– Sri Vasudeva
 
Thought for Today
Friday August 09, 2013 

When we look at a lovely flower it attracts us
simply by its natural beauty and fragrance.
We are uplifted by the experience as we
silently observe and share in its beauty.
Let us become like the delicate flower
silently emitting the fragrance of our spirit.
 

 

 – Sri Vasudeva
Imagine

Posted 9 august 2013 by marianzidaru in GANDUL ZILEI

Compatibilitatea in cuplu, in functie de data nasterii.   1 comment


Imagine

Ai cunoscut o persoana care pare ideala. Simti ca el sau ea este alesul/aleasa. Insa nu intotdeauna socoteala de-acasa se potriveste cu cea din targ. Specialistii in numerologie spun ca este simplu sa afli daca esti compatibil sau nu cu partenerul, urmand un algoritm ce include datele de nastere ale voastre. Iata cum calculezi indexul: aduni cifrele din data voastra de nastere, apoi scazi din rezultat numarul 22 pana cand vei obtine un numar mai mic de 22. Exemplu: EA: 12.09.1970 EL: 02.12.1968 Suma este: 1+2+0+9+1+9+7+0+0+2+1+2+1+9+6+9 = 58 -22 = 36-22 = 14. Iata si interpretarea indexului.

Imagine

Index 1 Intr-o astfel de relatie intotdeauna se va pune problema cine este liderul. De obicei, barbatul cauta sa fie „cocosul” si sa impuna legile casei. Daca nimeni nu are nimic impotriva, poate fi o relatie creativa, care vor lucra bine impreuna.
Index 2 O relatie armonioasa, in care partenerii se inteleg reciproc, se pun in pielea celuilalt si isi inteleg foarte bine sentimentele.
Index 3 O relatie buna care conduce la casnicie cu multi copii. Aceasta relatie aduce bani si stabilitate. Insa nimeni nu va reusi sa intre in cercul vostru intim. Nici macar mamele.
Index 4 O relatie in care barbatul joaca rolul principal. O relatie plina de pasiune si emotii puternice. Singurul impediment al relatiei este gelozia extrema. Nu trebuie sa-ti controlezi partenerul ca si cand ti-ar apartine de drept. E dovada de un egoism feroce si poate strica relatia.
Index 5 O alianta pe viata. O relatie care nu tine cont de bariere sociale sau opinii despre viata. Partenerul iti va fi consilier si mentor. Ori tu ii vei deveni lui stea calauzitoare.
Index 6 Cea mai armonioasa dintre uniuni, care conduce la casnicii puternice. Dragoste reciproca, armonie si pace. Acestea sunt cuvintele-cheie ale unei astfel de relatii. Chiar daca nu pare asa la inceput din pricina unor diferente de opinii, cu timpul lucrurile vor intra pe fagasul normal.
Index 7 O relatie tot timpul in miscare, cu o multime de schimbari, cu multe calatorii. O relatie volatila. Pot aparea relatii extraconjugale, aventuri de-o noapte, relatii pasagere care apar si dispar la fel de repede. Gandeste-te bine daca vrei sa ai o astfel de relatie.
Index 8 O foarte buna relatie de afaceri, nici vorba de dragoste. Cel mai probabil poate fi o relatie karmica, intr-o viata anterioara ati avut niste neintelegeri ce trebuiesc lamurite acum. E greu sa iesi dintr-o astfel de relatie pentru ca trebuie sa-ti repari greselile anterioare.
Index 9 O relatie complexa – fiecare pe cont propriu. Un fel de singuratate in doi, fara afectiune, caldura, iubire. Acest gen de relatie se dezintegreaza repede. Mai poate fi genul de relatie in care unul ofera tot, iar celalalt nimic.
Index 10 O relatie fericita, optimista, in care norocul va surade la fiecare pas. Mai poate fi si o relatie de convenienta, din care fiecare are de castigat. In orice caz, lucrurile sunt in regula, va intelegeti de minune. Index 11 O relatie complexa, parteneri cu personalitati puternice. Fiecare incearca sa-l domine pe celalalt, lasand loc de conflicte si disensiuni. Desi compatibilitatea sexuala este perfecta, acest gen de relatie pare sortita esecului. Mai ales daca in peisaj apare si o a treia persoana.
Index 12 O relatie in care cineva se va sacrifica din dragoste. O relatie karmica in care cineva are de platit pentru resentimente si neintelegeri dintr-o viata anterioara. Aceasta relatie te va marca pe vecie.
Index 13 O uniune sortita esecului inca din start. Mai devreme sau mai tarziu aceasta relatie se spulbera ca un castel din carti de joc. Energiile partenerilor sunt incompatibile total. Sunt posibile violente domestice. Index 14 O relatie linistita cu o compatibilitate perfecta intre parteneri. Se inteleg perfect, au teluri si idealuri comune. O relatie stabila si de lunga durata. Ca in povesti, pana la adanci batraneti.
Index 15 Pericol! O alianta bazata pe manipulare, inselaciune si santaj. Unul dintre partenerii de cuplu este dubios: obsedat sexual, pervers, lucreaza cu magie neagra. Ar fi bine sa iesi repede dintr-o astfel de relatie. Index 16 O relatie fluctuanta, instabila, bogata in certuri cu vorbe urate. Cel mai probabil se va incheia cu un divort. O imcompatibilitate totala intre parteneri, iar unul dintre el poate fi vampir energetic.
Index 17 Uniunea perfecta. Unul il completeaza pe celalalt. Barbatul se transforma in ingerul pazitor al cuplului. Viitor perfect impreuna.
Index 18 O relatie in care vor aparea episoade dese de infidelitate. Unul dintre parteneri va fi tot timpul cu ochii dupa aventuri, in timp ce celalalt va suferi. Nimic nu poate armoniza aceasta relatie.
Index 19 O relatie buna si armonioasa, finalizata cu o casatorie si copii frumosi si sanatosi. O relatie bazata pe iubire, intelegere si suport reciproc.
Index 20 O relatie buna, complexa, dar care ia mult timp pana sa ajunga asa. Daca va lasati suficient timp sa va intelegeti unul pe celalalt, veti avea in final un mariaj sincer si fara tradari.
Index 21 Pace, seriozitate, iubire. Energii puternice compatibile. O casnicie puternica, serioasa.
Index 22 O relatie imprevizibila, cu multa sete de libertate. Unul dintre parteneri va fi un adevarat Vulcan, gata in orice moment sa explodeze. Celalalt va avea de lucru sa-l modeleze. Daca nu va reusi, se ajunge la divort.

Destinul…   Leave a comment


Imagine

Imagine

Amprenta zilei de nastere   62 comments


Imagine

Cei nascuti in zilele de 1, 6, 11, 16, 21, 26, 31 – Tipologia A1 – Curgere si apa

Dintre toate tipologiile, oamenii A1 sunt cei care au viziunea cea mai calda si mai frumoasa asupra iubirii. Pentru ei insisi, intregul lor destin se rezuma la “a iubi”, iar daca nu reusesc acest lucru se simt nefericiti, neimpliniti, traind cu sentimentul ca nu si-au atins menirea in viata. Se indragostesc de multe ori in viata, cu prea multa usurinta am putea spune, de fiecare data ca si cand ar fi prima si ultima oara, insa dezvolta relatii sentimentale de o natura neobisnuita, adesea furtunoase si intense. Au o natura prietenoasa si adora sa traiasca in mijlocul celorlalti, inconjurati de viata, de tumult, de agitatie si de complicatii. Sunt precum apa… dinamici, plini de viata, agili, se strecoara prin stanci si oameni si in ciuda obstacolelor reusesc cumva sa iasa la suprafata. Chiar daca nu realizeaza, au capacitatea de a-i modela pe ceilalti, contribuind la evolutia lor interioara. Sunt insa si schimbatori, iar uneori, in ciuda unor
calitati remarcabile, prea umili, modesti si sensibili la gesturile
si cuvintele celor din jur.

Imagine

Cei nascuti in zilele de 2, 7, 12, 17, 22, 27 – Tipologia B2 – Foc si visuri

Oamenii B2 au visuri inalte, asteptari si cerinte de proportii cosmice de la ei insisi, iar viata lor intreaga se construieste in jurul implinirii ambitiilor si dorintelor lor secrete. S-au nascut sa descopere noi orizonturi, sa transforme in totalitate, sa arda, sa consume, sa nu se lase modelati si sa nu isi lase spiritul sa se stinga. Sunt perfectionisti innascuti si atunci cand vine vorba de ceea ce-si doresc rareori fac lucrurile pe jumatate.
Oameni B2 sunt precum focul, spontani, minunati, puternici, creativi, dominanti pana la cotropire, crezand intens in propria putere, impunand respect si admiratie, dar totodata si teama. Nu multi sunt cei care le stau neconditionat in preajma fara a nu se simti folositi, manipulati, influentati chiar si la un nivel inconstient. Cu greu incredinteaza unei persoane, fie ea si prieten, increderea lor. Pot fi numiti oricum, numai naivi nu. Isi cunosc interesele si stiu sa puna in balanta atat aspectele pozitive cat si pe cele negative ale unei chestiuni.
>>>>>>Iubirea si implinirea sentimentala ocupa un loc important in viata oamenilor B2, insa intotdeauna cautarea persoanei potrivite se aseamana prea mult cu cautarea perfectiunii. Iubirea le survine pe o cale mai anevoioasa si de multe ori constata cu tristete ca au iubit cu adevarat atunci cand relatia respectiva se afla la final. Este foarte posibil ca de-a lungul vietii sa dezvolte tendinta spre egoism, malitiozitate, insensibilitate si sa emita exigente prea mari de la partenerul de viata.

Imagine

Cei nascuti in zilele de 3, 8, 13, 18, 23, 28 – Tipologia C3 – Aer si libertate –

Oamenii C3 sunt nascuti sa fie liberi, sa-si exprime sentimentele, sa spuna deschis ceea ce gandesc, sa circule dupa bunul plac, sa calatoreasca, sa cunoasca, sa experimenteze dupa legile propriului arbitru, sa transmita mai departe cunostintele pe care le detin. De multe ori, idealurile lor de viata nu cunosc o reprezentare concreta si materiala, ci sunt simbolizate de alte persoane. Oamenii C3 sunt totodata extrem de pasionali si impulsivi si pot deveni dependenti de cei pe care ii iubesc, avand tendinta de a-i sufoca, de a-i absorbi spiritual.
Chiar daca detin arta stapanirii si a controlarii emotiilor, uneori deciziile pe care le iau ii sperie pe cei din jur prin necunoscutul si controversele carora le dau nastere. Daca vrei sa te iubeasca, lasa-i liberi si nu le ingradi spiritul. Sunt facuti sa simta, sa vada, sa guste, sa se delecteze cu tot ce este mai frumos pe lumea aceasta, sa experimenteze senzatii si emotii supreme. Cu greu poti fi legati de un loc, insa daca isi gasesc aici rostul, dupa lungi peregrinari, se intorc de buna voie la ceea ce au lasat in urma.

Imagine

Cei nascuti in zilele de 4, 9, 14, 19, 24, 29 – Tipologia D4 – Pamant si stabilitate –

Oamenii D4 sunt precum pamantul -consistenti, vitali, esentiali pentru existenta celorlalti, stabili, exercitand un magnetism aparte, toleranti pana la extreme, cu o minte ascutita si patrunzatoare. Sunt oameni practici, calmi, pacifisti, echilibrati, cu un simt al judecatii si al ratiunii foarte bine dezvoltat, stapanindu-si emotiile si exteriorizandu-le doar in fata acelor persoane pe care le considera a avea o afinitate cu ei. Cred in prietenie, in stabilitatea ei si o plaseaza adesea asupra tuturor celorlalte relatii interumane. Sunt insa adesea greoi, prea cerebrali, lipsiti de spontaneitate, luand deciziile cu mintea si mai putin cu sufletul.
Felul lor de a iubi este unul loial, stabilind relatii de lunga durata cu o persoana care le aduce liniste si armonie. Chiar daca vor iubi intens si se vor simti atrasi de o persoana cu o personalitate opusa lor, vor avea tendinta de a se retrage la primul semn de conflict sau neintelegere. Foarte probabil ca se vor sustrage dintr-o relatie prea pasionala sub pretextul ca nu este ceea ce isi doresc de la viata. Nu inteleg flacarile, trairea intensa si pun pe prim plan trairea echilibrata, armonioasa.

Imagine

Cei nascuti in zilele de 5, 10, 15, 20, 25, 30 – Tipologia E5 – Lemn si comunicare –

Oamenii E5 sunt neprefacuti, sinceri pana aproape de naivitate si cred cu adevarat in existenta unei laturi pozitive in fiecare din oameni. Vor fi foarte indragiti tocmai din cauza dragalaseniei si a naivitatii lor. Dar pentru ca asteapta mult de la ceilalti, poate prea mult, se vor lovi de mai multe dezamagiri de-a lungul periplului lor existential. Experienta este cea care ii poate invata sa fie mai critici, mai putin sensibili, mai putin modelati de dorintele celor din jur. Nu-si pierd insa puritatea sufleteasca si, cu oarecare efort, vor reusi sa-si pastreze neschimbata si bunatatea interioara
Se tem de viata in sine pe care o percep prea scurta, prea fragila, prea neprevazuta pentru a realiza tot ceea ce isi doresc. O iubesc insa si incearca sa profite de fiecare clipa pe care o petrec. Cred in fatalitate si in coincidente, avand o inclinatie catre lucrurile mistice, spirituale. Uneori se percep pe ei insisi ca pe niste inadaptati. Anii copilariei sunt cei care vor influenta in mod decisiv dezvoltarea si evolutia personalitatii lor. Pun de aceea pasiune in orice lucru marunt pe care il fac. Nu privesc oricum o floare, ci ca si cum ar vrea sa extraga printr-o simpla privire misterul existentei sale. Nu percep “oricum” nici iubirea. Nu o privesc ca pe o experienta, ci ca pe “acea” experienta. Chiar daca isi gasesc cu greu sufletul pereche, relatia cu persoana iubita va fi unica.

Natura umana.

Cunoasterea vietii sub toate formele ne da puterea de a trai bine in aceasta forma a ei .

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

Derivată din D.

You know my name, not my story.

Dan Talmaciu

"Onoarea mea este fidelitatea" H.H.

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Laura Dobrescu

"Dragostea este ca un puzzle: greu de asamblat, dar minunat atunci cand toate piesele sunt asezate la locul potrivit." Steve Jobs

simis68's Blog

4 out of 5 dentists recommend this WordPress.com site

Daniellaladana's Blog

La o ceasca de cafea...

Me,Karelia

Nici un „azi” nu este prea puțin, nici un „mâine” nu este prea mult!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Poveștile Fabiolei

-the funny side of stories-

NOTE FALSE

soporific pentru pian şi pisică

Suflet in lumina!

This WordPress.com site is the bee's knees

lolandas

Cerul este ecranul universului nelimitat!

Love Geea

I am sorry, Please Forgive me, I Love You, Thank You, I Forgive Myself, Love, Geea

Reflections On Reality

Thoughts on Being Human and Living a Life of Passion, Joy, and Fun

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

Tainele frumusetii !

Despre noi femeile!

tamara88rodica

This WordPress.com site is the bee's knees

învaţă-mă să simt

o felie de viaţă, trecută prin filtrul peniţei

jurnalpentruzileleploioase

"I am the architect of my own destruction"

MARANXA

Lyrik & Philosophie

Diana Mandache's Weblog

Royal History (since 2008)

vorbepe.wordpress.com

de la lume adunate si de mine comentate

E-Motion

de Andrei Stipiuc

Adrian Niculae - 100% jurnalism

Lovesc unde doare mai tare

Legionwriter

"...The light shines in the darkness, and the darkness can never extinguish it."

corinastancu

A topnotch WordPress.com site

La capatul curcubeului

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Nimic nou sub soare

Toate-s vechi si noua toate/ce e rau si ce e bine/ tu te-ntreaba si socoate...

Eram precisa!

"Everyone is gifted - but some never open their package"

claudia

este o prăjitură dulce-acrișoară. (r)evolution keeps going...

Exist - Aici si Acum

Libertate , Sanatate , Bani , Iubire - Feminitate , Misiune Personala - Spiritualitate

Opus bay

Pobres putas cuando reina la Santa hipocresía.

Intre magie si vrajitorie

magie, teurgie, divinatii, potiuni, incantatii, tarot, magia cristalelor

Alexandru Chermeleu

Viziunea mea asupra omului nou este cea a rebelului in cautarea SINELUI, a fetei lui adevarate. Un om pregatit sa arunce toate mastile, toate caracterele prefabricate, toata ipocrizia, gata sa arate lumii cine este el cu adevarat. Si daca va fi iubit sau condamnat, respectat sau huiduit, incoronat sau crucificat, pentru el va fi acelasi lucru, fiindca A FI TU INSUTI este cea mare binecuvantare a EXISTENTEI. Un om adevarat, sincer, care cunoaste IUBIREA si COMPASIUNEA intelege ca oamenii sunt orbi, inconstienti cu spiritul adormit ~ OSHO (CARTEA DESPRE BARBATI)

Blog neinspirațional

...despre lupta cu morile de vânt

%d blogeri au apreciat: