Partajează asta:

O SEARA DE DUMINICA, RELAXANTA!

Partajează asta:

Otzi era un razboinic si vanator iscusit si avea o inima brava.Traia undeva in Alpii italieni impreuna cu familia si rudele sale. Ochii sai caprui erau ageri si taiosi. Barba incalcita ii incadra chipul brazdat de riduri, foarte expresiv. Fiecare trasatura a sa ii intregea aerul de autoritate pe care il avea, fiind al cincisprezecelea an de cand era conducatorul tribului sau. Isi castigase pozitia intre ai sai datorita curajului si intuitiei pe care le poseda inca din frageda tinerete. Desi era batran, (avea 41 de ani-o varsta venerabila pentru anul 3200 i.e.n. cand are loc povestea noastra) forma sa fizica era inca buna si reusea sa isi conduca tribul catre vanatul cel mai bun, iar atunci cand cineva se imbolnavea avea intotdeauna combinatia potrivita de ierburi cu care sa il vindece. Pe cei care mureau stia sa ii conduca prin incantatiile potrivite catre plaiurile unde isi traiau viata eterna stramosii lor.

Traia ceea ce am fi putut numi cu usurinta o viata plina de succes pentru acele timpuri. Pentru toate acestea Otzi avea insa un secret: invatase sa isi invinga frica. Mana lui nu tremura niciodata pe sageata care ii pornea din arc, si mintea lui era calma, chiar daca tribul era atacat in toiul noptii de catre lupi. Erau voci care sustineau ca ar cunoaste o forma de magie care il face sa poata domina celelalte fiinte si sa fie victorios in tot ce face. Nimic mai neadevarat…Otzi era un om obisnuit…

Esenta succesului sau era cu totul alta: invatase sa isi linisteasca mintea.

El realizase un lucru: cu totii erau fiinte binecuvantate. Spiritul cel mare ii fericise cu anumite momente in care mintea lor se linistea in mod natural si lasa inima lor sa perceapa realitatea vietii asa cum era ea de fapt. Aceasta se intampla mai ales seara, cand stateau cu totii in jurul focului, contemplandu-l obositi si in acelas timp multumiti de ceea ce realizasera in acea zi. Mintea lor se relaxa si aluneca in transa, lasand inima sa vada trecutul, prezentul si viitorul, parca unificate, reflectandu-se in lumina tremuranda a flacarii.

Otzi intelesese ca mintea sa avea asemenea momente de liniste si in timpul somnului, dar si in mica pauza de la inceputul sau sfarsitul unei respiratii, si ca daca invata sa isi extinda putin cate putin aceste momente mintea sa va deveni mult mai calma si mai clara. Cu timpul, aceasta a capatat chiar abilitatea de a se intelege pe sine, devenind astfel una din primele fiinte umane care se apropia de Iluminare. A inceput apoi sa simta faptul ca nici o fiinta nu era dusmanul alteia, si a inceput sa intrevada faptul ca toate sufletele sunt legate intre ele prin fire invizibile si ca povestea sa si a tribului sau este o mica parte din povestea Universului in care ar trebui sa traiasca cu totii in armonie…

***

La fel cum a invatat Otzi acum mai bine de 5000 de ani sa isi regaseasca centrul, invatam si noi acum sa ne linistim spiritul si sa capatam viziunea corecta si profunda asupra noastra si asupra vietii. Provocarile noastre sunt de o natura usor diferita. Viata noastra nu mai este la fel de grea ca a lui, dar in multe sensuri este mai complicata. Cautarea ramane insa aceeasi: trebuie sa ajungem sa vedem dincolo de aparente si de opacitatile din ego-ul nostru. Poate ca este totusi mai simplu decat s-ar putea crede.

***

Astazi va propun doua lucruri foarte grele: invatati sa fiti multumiti de viata si curajosi. Cultivarea acestor doua atitudini va va ajuta mintea sa devina foarte calma.

Va mai propun un exercitiu: invatati sa detectati pauzele pe care mintea voastra le face pe parcursul unei zile. Veti constata ca sunt cele mai placute momente ale vietii, fiindca sunt clipele in care vedeti cu adevarat viata asa cum este, prin intermediul inimii, nu al mintii. Calatoria catre Divin inceputa de Otzi si altii ca el continua in fiecare dintre noi. Este calatoria vietii noastre…

Partajează asta:

Catherine Kerr, director de neuroştiinţă transalţională la Contemplative Studies Initiative, în cadrul Brown University, a declarat, citată de  „Huffington Post”: „Ai răbdare şi fii gentil cu tine însuţi”. Ea menţioează că este normal ca mintea ta să cutreiere în timp ce tu încerci să fii concentrat, însă cu puţină practică, acest lucru se poate rezolva.

1. Meditaţie în timp ce mergi

Această practică este „foarte tradiţională, simplă şi foarte bună pentru oameni stresaţi”, a afirmat Kerr.

În ce constă tehnica? Găseşte un loc unde să începi să te plimbi în ritm lent sau normal. Încearcă să diferenţiezi atunci când degetele de la picioare ating pământul, apoi când toată talpa intră în contact cu solul şi, în final, când degetele sunt îndreptate în sus, cu scopul de a face un alt pas. Acordă atenţie detaliilor senzoriale, cum ar fi modul în care îţi simţi şoseta.

Când mintea va începe să o ia pe arătură, ceea ce e perfect normal, încearcă să fii iar atent la picioare. Astfel, poţi învăţa să îţi controlezi nivelul de atenţie zilnic, cu precădere atunci când eşti stresat.

2. Experienţe noi

Atunci când vezi o ambulanţă sau un elefant plimbându-se pe stradă, imediat atenţia îţi este captivată. În acelaşi mod, îi oferi mai multă atenţie unei persoane dragi pe care nu ai mai văzut-o de mult timp decât dacă ai vedea-o zilnic.

Când te întorci acasă la familia ta, încearcă să-ţi imaginezi că nu i-ai mai văzut de luni de zile. Există un număr finit de seri pe care le vei petrece cu persoanele iubite. Sood, doctor de medicină internă şi practicant al acestei tehnici, a afirmat despre fetiţa sa, în vârstă de 8 ani şi jumătate: „Va pleca la facultate peste 2.000 de seri, iar 2.000 este un număr foarte mic”.

Un alt mod de a susţine acest sentiment de noutate este să accepţi persoanele din jurul tău. „Creierul nostru este un aparat de reperat greşeli. Scopul meu, în primele 10 minute când ajung acasă, este să nu încerc să îmbunătăţesc pe nimeni”, a spus Sood.

Tehnica nu se delimitează la membrii de familie, putând fi folosită şi în cazul prietenilor sau colegilor de muncă. În meseria lui Sood, unde se întâlneşte zlnic cu zeci de pacienţi, este destul de greu să le acorzi fiecăruia atenţia meritată, aşa că încearcă să gândească astfel: „Există o parte a universului care iubeşte intens această persoană. Dacă port cu mine acest sentiment, voi găsi persoana respectivă semnificativă”.

Partajează asta:

Meditatia activarii celor 22 de corpuri de Lumina.

Partajează asta:

Toate ar trebui să aibă la temelia creaţiei şi credinţei noastre bucuria. Bucuria, dacă nu fericirea, este scopul, sensul de a trăi, fiecare dintre noi dorind să cunoască şi să trăiască cât mai multe astfel de bucurii. Această bucurie se transformă într-o stare, felul nostru de a fi , de a simţi, de a visa şi a lucra, zidind nu cu mâinile, nu cu trupul, ci cu sufletul, plămădind nu materia, nu obiectele efemere, trecătoare, ci din lumina, sufletul, dragostea şi credinţa noastră. Din inima noastră. A te bucura presupune a simţi binecuvântarea divină, a primi şi trăi viaţa în cel mai firesc, senin mod cu putinţă, în adevăr, aşa cum a dorit Dumnezeu să vieţuim noi, oamenii. A trăi şi a te bucura. Bucuria se naşte în inima omului, din sufletul său şi este legată de virtuţile creştine ale acestuia: credinţa, nădejdea şi dragostea.

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Duminică 11 august 2013

Haideţi să manifestăm Spiritul Christic

din lăuntrul nostru.

Acesta este adevărata iubire –

 care nu caută nimic, dar se dăruieşte total

şi necondiţionat.

 

 

– Sri Vasudeva

 

Thought for Today

Sunday August 11, 2013

Let us manifest the Christ Spirit within.

This is true love –

seeking nothing but to give of itself completely

and unconditionally

 

 

 – Sri Vasudeva

Partajează asta: