Partajează asta:

Partajează asta:

Intr-un trib de indieni Cherokee bunicul il invata pe nepot: ” Stii, intotdeauna in viata va fi o batalie intre Lupul Negru si Lupul Alb. Lupul Negru reprezinta ura, lacomia, patima, razbunarea, supararea, mania, invidia, rautatea…. In schimb Lupul Alb semnifica armonia, linistea interioara, iubirea, compasiunea, iertarea, dorinta de a-i ajuta pe ceilalti…”

Nepotul , urmarind atent explicatiile bunicului, face ochii mari si…abia auzindu-si glasul indrazneste sa il intrebe: “Si…bunicule, cine va invinge?”.

Bunicul, privindu-l adanc in ochi, ii raspunde:  “Cel pe care il vei hrani mai mult”.

Cel pe care il vei hrani mai mult…

In drumul nostru prin viata hranim nu doar acesti lupi. Tot ce tinem in cadrul atentiei noastre este hranit cu energia noastra. Cum spune un principiu taoist “Acolo unde-ti este atentia, acolo iti este energia.”

Conform acestui principiu, ceea ce mentinem in atentia noastra creste, ceea ce nu, scade.

Acest principiu sta la baza multor tehnici de baza din dezvoltarea personala .

“Pastreaza visul”, mentine viziunea clara”, “tine-ti in atentie obiectivul” inseamna de fapt sa mentii in “catarea” atentiei tale o anumita tinta, hranind practic cu energia, cu seva ta, realizarea acelui tel, atingerea acelei tinte.

Pe acelasi principiu functioneaza insa nu doar ce alegem noi in mod constient ca scop, ci tot ce privim, tot ce tinem in atentie. “Ceea ce privesti, aceea hranesti…”

Unii poate ati auzit de legea atractiei. Da, e cam ca acolo, doar ca vechii intelepti taoisti spuneau ca noi hranim cu energie acea parte a realitatii pe care o privim. Desigur, universul concura la realizarea acelui tel, dar noi ne “hranim” practic si ingerii si demonii.

Dar sa vin mai aproape de “concret”:

Conform acestui principiu, ajungem sa dezvoltam in viata acele lucruri/fenomene/evenimente pe care le pastram in atentie. Facem un fel de alegere asemanatoare selectarii programelor tv si ne cheltuim timpul si energia pentru ceea ce am selectat.

Unii vad partea intunecata, altii partea stralucitoare a unei situatii, in functie de modul in care s-au obisnuit sa vada. Unii vad avantaje, altii dezavantaje, in aceeasi situatie.

Mi-amintesc o alta  povestioara zen:

“Un fermier avea un cal, dar intr-o zi, acesta a fugit, astfel incat fermierul si fiul lui au inceput sa se inhame la plug.Vecinii le-au zis: ”O, ce ghinion ca v-a fugit calul!” Fermierul a raspuns simplu: ”Ghinion, noroc, cine stie?”

In saptamana urmatoare, calul s-a intors la ferma, aducand o herghelie de cai salbatici cu el. ”Ce noroc!”au exclamat vecinii, dar fermierul a raspuns: ”Noroc,ghinion – cine stie?” Apoi fiul fermierului a fost aruncat de unul dintre caii salbatici, in timp ce incerca sa-l calareasca si si-a rupt piciorul. ”Ah , ce ghinion groaznic”, i-au compatimit vecinii. Din nou, fermierul a raspuns: ”Ghinion, noroc, cine stie?”

Cateva saptamani mai tarziu, regele i-a recrutat pe toti tinerii in armata lui, ca sa-i pregateasca pentru batalie. Fiul cu piciorul rupt a fost lasat acasa. ”Ce noroc ca fiul tau nu a fost fortat sa se duca la razboi!”, au exclamat vecinii. Iar fermierul a spus: ”Noroc, ghinion – cine stie?”

De cele mai multe ori o situatie se clarifica si apare ca fiind “buna” sau “rea” dupa ce se petrece, in functie de multe elemente si alte situatii care apar in context. Si totusi, noi suntem cei care fixam dinainte acel semn de plus sau minus, acea valoare constructiva sau distructiva feliilor de viata pe care le parcurgem, ca si situatii/evenimente. Si in acest fel, fara stim, determinam evolutia acelor evenimente si situatii.

Mai mult, ceea ce pastram in atentie, se dezvolta. Noi alegem ce lup sa hranim. Noi alegem carei parti din realitate ne dedicam viata. Putem fi de partea “constructiva”, alegand sa ne hranim cu frumos, sa ne descoperim calitatile si sa ni le dezvoltam, prin ceea ce gandim, vorbim, actionam si simtim, ori putem sa ne slabim, sa ne sabotam pe noi insine – de cele mai multe ori fara stiinta – pe aceleasi cai. Ceea ce privim, aceea hranim…

Partajează asta:

Gratie maestrilor taoisti care au transmis traditia lor de mii de ani, acum stim cã secretul Surâsului Interior este ascuns în Inima noastrã . Inima subtilã nu este Inima fizicã si nu este nici cea a emotiilor sau cea a sentimentelor. Existã o „ a treia inimã „ asa cum existã si un al „treilea ochi”. Aceastã Inimã este o poartã cãtre experienta directã a ceea ce se numeste „suflet”, un concept pe care Occidentul nu l-a definit deloc. Vechii maestri iluminati ne-au dat o hartã foarte amãnuntitã a Surâsului Interior, cãile lui din interiorul corpului nostru. Se ridicã asemenea unui val din oceanul interior al Sinelui necunoscut si nenãscut. Înainte de a se sparge usor de malul celeilalte lumi, trece prin multe niveluri subtile ale constiintei corpului si mintii pe care le-au explicat foarte amãnuntit. Aceastã schemã amãnuntitã a meridianelor energetice si sferelor esentelor psiho-spirituale ascunse în corpul nostru este cunoscutã de cãtre adeptii Taoismului sub numele de Corp Energetic. Surâsul Interior este un mod de trezire si armonizare a corpului nostru energetic. Pe mãsurã ce valul surâsului se ridicã în interior, el poate fi directionat „sã poarte liber”, fãrã nici un efort, problemele noastre sexuale, emotionale si mentale care sunt, de fapt, energie blocatã. Surâsul poate topi aceste probleme pe care noi le putem simti ca fiind înghetate sau blocate. Poate ajunge si dizolva alte sabloane care nu au rãspuns la alte genuri de terapie, dacã este focalizat corect. Surâsul Interior este un instrument usor de manipulat cu o subtilitate foarte profundã, ajungând în adâncurile subconstientului nostru, unde putine lucruri pot ajunge. Poate dizolva probleme fãrã a crea stãri conflictuale pentru cã nu produce atitudini separatoare (eu si ei) si nici nu încearcã sã „omoare” energia bolnavã. Când ataci problemele tale, se naste o rezistentã si mai mare din partea lor. Surâsul Interior este doar prima treaptã în cãlãtoria minunatã cãtre experienta Sinelui tãu adevãrat si cãtre esenta unitãtii Naturii multidimensionale. Sper cã vã veti alãtura tuturor celor care cautã Adevãrul Natural. Tao oferã o cale practicã de câstigare a libertãtii necesare experimentãrii tuturor nivelurilor realitãtii voastre. Sper cã veti iubi si veti avea încredere în Surâsul Interior, la fel ca si mine.(Michael Winn)

Partajează asta:

Sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de carieră, celor mai tineri, care le vor lua locul:

Să fii ceea ce ești!
Una dintre cele mai mari provocări în viață este să să fii tu însuți într-o lume care încearcムsă te facă precum toți ceilalți. Cineva va fi întotdeauna mai frumos că tine, mai deștept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii să te placă. . Fii tu însuți și oamenii potriviți te vor iubi pe tine, cel adevărat.

Trecutul
Nu vei putea începe urmăƒtorul capitol din viața ta, dacă vei continua să îl citești pe ultimul.

Frica să greșești
Făcând ceva și obţinând un rezultat greșit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reușită are o urmă de eșec în spatele ei și orice eșec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreți mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut decât pe cele pe care le-ai făcut.

Problemele
Ύnfruntăƒ-le cu capul sus! Nu, nu va fi ușor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăși fără greșeală toate complicațiile cu care viață ne pune față în față. Nu suntem făcuți să rezolvăm instant toate probleme apărute. Nu așa am fost creați. De fapt, am fost creați să ne supăram, să ne întristăm, să fim răniți, să ne împiedicăm și să cădem. Pentru că tocmai acesta este întregul scop al vieții: €“ să ne înfruntăm problemele, să învățam din ele, să ne adaptăm și să le rezolvăm în timp. Acesta e, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.

A minți
Poți minți pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poți păcăli pe tine.Viețile ni se îmbunătățesc numai când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înșine.

Nevoile proprii
Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine că persoană, atunci când iubești pe cineva prea mult. Și să uiți că și tu ești special. Da, ajută-i pe ceilalți, dar ajută-te și pe tine. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a-ți urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e acum.
Ești pregătit… Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o noua șansă. Pentru că cele mai multe oportunități din viață ne forțează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situație, ne vom simți întâi insuficient pregătiți. Dar asta ține de procesul de învățare, nu-i așa?

Relații din motive greșite
Relațiile trebuie alese înțelept. Este mai bine să fii singur decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbești. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla “ la timpul potrivit, cu persoana potrivită și din motivele corecte. Îndrăgostește-te pentru că așa simți, nu pentru că te simți singur.

Relații noi
Vei învăța că în viață oamenii pe care-i întâlnești, îi întâlnești cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăța câte ceva. Dar, cel mai important, vor fi și câțiva care vor scoate la iveală tot ce-i mai bun din tine.

A concura cu toți ceilalți din jurul tău
Nu te mai gândi la ce fac ceilalți mai bine decât tine. Concentrează-te să îți bați propriile recorduri zilnic. Succesul este până la urmă o luptă doar între tine și propria-ți persoană.

Invidios pe ceilalți
Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiți alții, în loc să te uiți la tine și la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: €œce am eu și toată lumea își dorește?

Mustrarea pentru greșelile vechi
Putem iubi persoanele nepotrivite și putem plânge pentru lucrurile greșite, însă, indiferent ce întorsătură ia viață, un lucru este sigur: greșelile ne ajută să găsim acele persoane și acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toți greșim, toți ne zbatem și chiar toți regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ți se întâmplă, bun sau rău, te pregătește pentru un moment care urmează să vină.

Cumpărarea fericirii
Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite :€“ dragostea, râsul, prietenia… Completați voi lista mai departe!

Așteptarea fericirii de la ceilalți
Dacă nu ești mulțumit cu tine, așa cum ești, nu vei fi fericit nici în relațiile cu alte persoane. Trebuie să-ți creezi stabilitate și fericire în propria viață înainte de a o împărtăși cu altcineva.

A trăi în gol, gândindu-te și răzgândindu-te
Nu mai analiza așa de mult fiecare situație căci vei crea probleme care nu nici măcar nu existau. Evaluează situația și acționează. Nu poți schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunți. Progresul implică riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie ca întâi să dai drumul la minge.

A plânge de milă
Surprizele neplăcute cu care viață te pune față în față nu fac decât să îți netezească calea în direcția care era menită pentru tine. Poate nu înțelegi și nu vezi asta în momentul în care lucrurile rele se petrec și poate îți va fi greu. Dar reflectă și la celelalte lucruri negative care ți s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situație fericită. Așa că zâmbește! Lasă-i pe toți să vadă că astăzi ești mult mai puternic decât erai ieri. Și astfel vei fi.

A ține supărări
Nu îți trăi viață cu ură în suflet. Vei ajunge să te rănești mai mult pe tine decât pe oamenii pe care îi urăști. Iertarea nu înseamnă “€œCeea ce mi-ai făcut este în regula”, ci iertarea înseamnă ” Nu o să te las să îmi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este raspunsul! Renunță la ranchiună, găsește-ți pacea și eliberează-te. Și, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este și pentru tine. Atunci când este nevoie, iartă-te și pe tine, mergi mai departe și încearcă să te descurci mai bine data viitoare.

Nivelul
Refuză să îți cobori standardele doar pentru a-i mulțumi pe cei care refuză să și le ridice pe ale lor.

Explicații și scuze la nesfârșit pentru greșeli
Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar dușmanii tăi oricum nu vor crede. Doar fă ceea ce simți că este corect.
Frumuseţea bucuriilor mărunte
Bucură-te de lucrurile mărunte pentru că într-o zi te vei uita înapoi și vei descoperi că ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viața ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine.

Calea ușoară
Viața nu e ușoară, mai ales atunci când plănuiești să obții ceva care să merite. Nu alege calea ușoară care să te ducă acolo. Realizează ceva extraordinar.

A învinui pe alții pentru necazurile tale
Îți vei realiza visele în măsura în care îți vei asuma responsabilitatea pentru viața ta. Când îi învinuiești pe alții pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părți din viațata.

Griji
Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puțin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai puțin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situație întrebă-te următorul lucru: “€œVa mai conta situația asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Dacă răspunsul este nu, e clar că îți faci griji inutil.

Concentrare pe ce vrei să se întâmple
Concentrează-te pe ce îți dorești să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei povești de succes. Dacă te trezești în fiecare dimineață gândindu-te că ceva minunat ți se va întâmpla în ziua respectivă și ești puțin atent, vei observa destul de des că ai avut dreptate.

A fi recunoscător
Oricât de bună sau grea a fost viaţa ta până în acel moment, trezește-te dimineața și fii mulțumit că trăiești. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să te gândești la ceea ce îți lipsește, gândește-te la ceea ce ai tu și le lipsește altora.

Viața este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva te vrea în viața lui, îți va face loc în ea, nu trebuie să te bați tu pentru un loc acolo. Nu încerca să te bagi cu forța în sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.

Amintește-ți mereu că prietenii adevărați nu-ți sunt cei care sunt lângă tine când ești fericit, ci cei care îți sunt aproape când ți-e cel mai greu!

Partajează asta:

Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Abraham Lincoln
(1809-1865), a făcut oferta, în anul 1854, ca statul să cumpere
o mare parte din teritoriul indian, iar poporului indian i-a
fost promisă o rezervaţie. La această ofertă a primit un răspuns
din partea căpeteniei Seatle. Această scrisoare se numără
printre cele mai frumoase şi mai profunde gânduri care au fost
rostite vreodată despre mediul înconjurător al omului.

Scrisoarea este trimisă tuturor ţărilor lumii, cu prilejul Zilei
mondiale a Mediului, 5 iunie, de către UNEP, iar oraşul SEATLE
şi-a primit numele după această căpetenie.
“Când marele şef Alb din Washington îşi trimite glasul că
doreşte să cumpere pământul nostru – ne cere prea mult… Cum se
poate vinde ceva. sau cumpăra cerul şi căldura pământului? Aşa
ceva ne este cu totul străin. Noi nu suntem proprietarii
prospeţimii aerului şi limpezimii apei…Fiecare părticică a
acestui pământ e sfânt pentru poporul meu. Fiecare ac
strălucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului,
fiecare mică negură din întunecimea pădurii, sunt sfinte în
gândurile şi viaţa poporului meu, suntem parte a pământului şi
el e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori.
Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare – ne sunt fraţi. Culmile
stâncoase, păşunile suculente, trupul învelit în căldură al
poney-ului şi omul, toate aparţin aceleiaşi familii. Această apă
strălucitoare ce curge prin torente şi râuri, nu este numai apă,
ci şi sângele strămoşilor noştri. Dacă vă vindem pământul,
trebuie să ştiţi că e sfânt. Că fiecare reflectare din lacul
limpede vorbeşte despre întâmplări şi amintiri din viaţa
poporului meu. Murmurul apei – e glasul tatălui-tatălui meu.
Râurile ne sunt fraţi, ne sting setea. Râurile poartă canoele
noastre. Ne hrănesc copiii. Dacă vă vindem pământul, trebuie să
vă amintiţi şi să învăţaţi copiii voştri că râurile sunt fraţii
noştri şi ai voştri. De aceea va trebui să oferiţi râului
bunătatea pe care nu aţi oferit-o fratelui. Ştim că omul alb nu
ne înţelege. Pentru el un pământ e la fel ca şi oricare altul…
Faţă de pământul-mamă şi fratele-cer se poartă ca faţă de
lucruri care se pot cumpăra, prăda, vinde ca vitele sau podoabă
strălucitoare. Lăcomia lui va distroge pământul şi va lăsa în
urmă pustiu. Nu ştiu. Modul nostru de viaţă se deosebeşte de al
vostru. Numai privind la oraşele voastre, pe omul roşu îl dor
ochii… În oraşele omului alb nu există un colţişor de linişte.
Nu există loc în care să se audă deschiderea frunzelor primăvara
sau tremuratul aripii musculiţei. Cea mai mare comoară a omului
roşu este aerul…Omul alb parcă nici nu observă aerul pe care îl
respiră. Ca unul care e de multă vreme muribund – e imun la
duhoare. Dacă vă vindem pământul trebuie să vă amintiţi că aerul
ne este preţios. Că aerul îşi împarte spiritul cu întreaga viaţă
pe care o întreţine. Vîntul care i-a dat bunicului meu primul
suflu va primi şi ultima lui răsuflare. Dacă vă vindem pământul
trebuie să-l păziţi ca pe ceva sfânt. Ca pe un loc în care şi
omul alb va putea să inspire aerul îndulcit cu mireasma
florilor. Vom examina oferta voastră de a ne cumpăra pământul.
Dacă vom decide să fim de acord, vă vom pretinde să îndepliniţi
următoarea condiţie: Omul alb va trebui să se poarte faţă de
animalele acestui pământ, ca faţă de fraţii săi. Ce este omul,
fără animale ? Dacă animalele ar dispărea omul ar muri de marea
însingurare a spiritului. Tot ceea ce li se întâmplă animalelor,
curând i se va întâmpla şi omului. În lume totul se leagă Va
trebui să vă învăţaţi copiii că sub tălpile lor este cenuşa
strămoşilor noştri. Pentru ca să respectaţi pământul, le veţi
spune că pământul lor este bogat prin viaţa străbunilor noştri.
Va trebui să vă învăţaţi copiii, aşa cum îi învăţăm noi pe ai
noştri, că pământul ne e mamă. Ce păţeşte pământul, păţesc şi
copiii lui. Dacă omul scuipă pe pământ, se scuipă pe sine
însuşi. Pământul nu aparţine omului. Omul aparţine pământului.”

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Intr-o gradina de soi crestea un bambus cu o infatisare aparte. Stapanul gradinii il indragea mai mult ca pe orice alt copac. An dupa an bambusul crestea si se facea tot mai puternic si mai frumos deoarece stia ca stapanul il iubea si era fericit pentru aceasta.

Intr-o zi stapanul gradinii se apropie de arborele sau cel drag si ii spuse:
– Bambusul meu drag, am trebuinta de tine. 
Minunatul copac simti ca venise clipa pentru care fusese creat si zise cu multa bucurie:
– Stapane, gata sunt. Fa din mine ce vrei. 
Glasul stapanului era grav:
– Va trebui sa te tai pentru a putea face ce vreau cu tine.

Copacul se inspaimanta:
– Sa ma tai, Doamne, pe mine, cel mai frumos copac din gradina ta? Nu, te rog, nu! Foloseste-ma spre bucuria ta, stapane, insa te rog, nu ma taia. 
– Bambusul meu drag, daca nu te tai, nu te pot folosi.

Peste gradina se asternu tacerea. Pana si vantul inceta sa mai bata. Bambusul isi pleca incetisor coroana si murmura:
– Doamne, daca nu ma poti folosi fara a ma taia, reteaza-ma.
– Bambusul meu drag, continua stapanul, nu doar ca trebuie sa te tai, dar trebuie sa-ti retez si crengile si frunzele.
– Stapane, ai mila de mine. N-ai decat sa-mi distrugi frumusetea, dar lasa-mi macar crengile si frunzele!
– Daca nu le tai, nu te pot folosi!

Soarele isi ascunse fata, un fluture ingrozit isi lua zborul. Tremurand, bambusul zise incetisor:
– Stapane, reteaza-le.
– Bambusul meu drag, dar trebuie sa fac mai mult decat atat. Trebuie sa-ti despic tulpina in doua si sa-ti scot afara inima. Daca nu fac asta, nu te pot folosi.
Bambusul se pleca pana la pamant si ingaima: 
– Doamne, taie-mi tulpina si scoate-mi si inima.

Astfel, stapanul gradinii taie bambusul, ii reteza crengile si frunzele, ii despica tulpina in doua si-i scoase maduva. Apoi il duse intr-un loc unde tasnea un izvor cu apa proaspata, undeva in apropierea campurilor sale care aveau de suferit de pe urma secetei. Cu multa atentie, lega la izvor unul din capetele bambusului sau drag, pe celalalt indreptandu-l spre campul uscat.

Apa cristalina, proaspata si dulce incepu sa curga prin trunchiul bambusului spre campuri. Acolo se sadi orez si recolta fu din cele mai bune.

Astfel, chiar retezat si ciopartit, bambusul deveni o adevarata binecuvantare.

Pe cand era copacul cel frumos, bambusul traia doar pentru sine si isi contempla propria frumusete. Retezat, ranit, desfigurat, se preschimbase intr-un jgheab pe care Domnul il folosea pentru a face imparatia sa roditoare.

Ceea ce noi numim suferinta Dumnezeu denumeste prin cuvintele “Am trebuinta de tine”.

 

Partajează asta:

Odata, un ministru sedea pe marginea unei fantani arteziene. Din neatentie, aluneca inauntru.

Unii dintre trecatori inaintara si ii intinsera mana, spunandu-i:
– Da-mi mana, omule!
Dar politicianul nostru nici nu voia sa auda de aceasta si nu intindea nimanui mana.

In acea clipa trecu pe acolo un om care-si croi drum prin multime si zise:
– Prieteni, ministrul nostru a invatat de mic doar verbul a lua; nu stie insa verbul a da.

Si spunand acestea, ii intinse mana.
– Buna ziua, Excelenta Voastra; luati-ma de mana.

De indata, ministrul prinse de mana pe acel om si iesi din apa.

Oamenii confunda adesea verbele.

Dumnezeu stie insa doar verbul a da.