Pretuieste darurile primite…

Zâne Ursitoare Mi-am amintit de pilda talanţilor în ziua în care îmi căutam talentul. Nu e greu de observat asemănarea fonetică talant-talent. Nimeni n-a venit pe această lume fără un „talant” anume, dar câţi dintre noi suntem conştienţi de el? Nu mai ştim dacă-l mai avem sau nu, pentru că l-am îngropat bine de tot, iar mulţi dintre noi nici nu mai ştiu unde şi de ce l-au îngropat. Însă n-avem nicio scuză… La naştere, fiecare copil vine înzestrat cu un dar. După ce începe să crească, lumea îi prezintă darurile ei ispititoare care sunt toate materiale şi-l face să creadă că darul lui n-are valoare comparativ cu ce îi poate ea oferi. Omul se leapădă uşor de talantul lui pentru că unii i-au spus ca n-au nevoie de el şi uită că nu întâmplător i s-a dat lui acel talant. Oare asta să fie toată povestea? Aşa de scurtă şi aşa de tristă? Nu ai venit pe lumea asta ca să faci după cum ţi se dictează, ai venit să creezi, să o recreezi. Tu deţii libertatea asupra propriei tale fiinţe…