Un alt aspect interesant al iubirii este gradul de permisivitate socialǎ.
Am fost fascinat să descopăr cum iubirea nu e permisă decât în anumite forme, contexte şi modalitǎți. Examinând aceste interdicţii, am aflat cǎ iubirea este periculoasă, în sensul că pune în pericol societatea, o tulbură, o zgâlţâie din temelii.
Societatea a inventat reguli pentru a menţine iubirea sub control, lată una din ele: soţul trebuie să-şi iubească soţia. ESTE INTERZIS SǍ IUBEASCĂ O ALTA FEMEIE! Chiar şi acum, când citesc această propoziţie scrisă cu mâna mea, rămân stupefiat Natura umană este absolut uimitoare!
De ce? Îmi vine spontan în minte această întrebare, probabil prostească. De ce nu ai voie să iubeşti şi altă femeie? De ce este interzis să iubeşti şi alt bărbat?
De câte ori mă gândesc la acest subiect sunt la fel de mirat. Mi se pare că sunt de pe altă planetă şi o sa-mi fac curaj, odată, să-mi întreb mama dacă nu cumva este extraterestră.
Dacă nu respecţi interdictia, ştii ce face societatea? Bineînţeles că ştii! Te condamnă indirect. Prietenii, vecinii, preoţii, judecătorii – tot telul de autorităţi morale dubioase apar pe scenă şi emit judecaţi. Cine sunt aceşti oameni? Mintea de psiholog îmi spune aşa: “Aceste persoane sunt oameni nefericiţi”. Iar eu întreb: “De ce sunt nefericiţi?” Iar ea răspunde: “Pentru că nu se simt iubiţi. Din acest motiv nu pot suporta fericirea aproapelui lor”. Altfel spus, capra vecinului trebuie sǎ moarǎ, nicidecum să trăiască şi să dea mai mult lapte. Chiar acum îmi amintesc o reîncarnare de acum câteva sute de ani şi parcă nimic nu s-a schimbat. Totul e mult mai sofisticat însă, în esenţă la fel. Oamenii conştienţi s-au mai înmulţit, fără a fi atins masa critică.
Dacǎ ai deja o parteneră nu ai voie să îmbrăţişezi o altă femeie, să o mângâi sau să o săruţi. Se pare eă iubirea trebuie oprită, limitată, închisă în perimetre speciale. E criminal periculos, care trebuie păzit 24 de ore din 24. Pentru aceasta, societatea şi-a dezvoltat numeroşi “ochi”, camere video ingenios amplasate pentru a te surprinde când faci un pas greşit. Este clar cǎ Iubirea este ceva primejdios pentru societate, altfel nu ar fi elaborat acest păienjeniş de instituţii, proceduri, coduri de comportament.
Și dacă ar fi invers? Dacă, de fapt, aceste reguli şi noime ar fi criminale, în sensul de nesănatoase dezechilibranle, toxice? Dacă cel mai înţeept lucru cu putinţă ar fi să-ţi exprimi afecțiunea pe care o simţi pentru soţul tău, pentru copilul tau şi pentru … colegul tău de serviciu, un bărbat inteligent şi amuzant, cu care te simţi foarte relaxată! Dacǎ ar sănătos să fii tandru şl cald cu prietena… prietenei tale fǎră ca asta să însemne că înşeli pe cineva?
Corpurile noastre sunt vii şi pentru că totul CIRCULǍ prin ele pentru cǎ se produc schimburi, deplasări, transformǎri. Când ceva stagnează, nu se mişcă, apare imediat boala. Trebuie chemat doctorul.
Cum ar fi dacă sângele ar spune: “Voi circula prin ficat, însă sub nicio formǎ nu voi iriga pancreasul” sau “Sunt de acord să transport oxigen sub o formă de oxihemoglobiriă, în cvadricepsul femural, însă refuz să fac acelaşi lucru pentru
muşchiul posterior al gambei” ?
E absurd? Şi interdicţiile sociale în materie de iubiți nu sunt la fel de absurde? De ce nu ar valabil pentru suflet ceea ce e valabil pentru corp? Când energia iubirii nu mai radiazǎ, cand e oprita circulaţia, ce se întâmplă cu sufletul?
O să-ţi spun: sufletul se îmbolnăveşte, se ofileşte, devine anemic, subnutrit, slab, vulnerabil. Societatea, însă, a inventat un mecanism uluitor pentru aceste cazuri. Ea numeşte un fenomen experimentat de majoritate ca NORMAL.
Prin acest truc, nevroza socială este echivalentă cu normalitatea, pe când oamenii cu adevărat sănătoşi par dezadaptaţi, rebeli, pericole pentru ordinea socială.
Adrian Nuta
Lasă un răspuns