Archive for 23 aprilie 2014

AFIRMATIILE PENTRU AUTOVINDECARE ~ DONALD WALTERS ( 1 )   Leave a comment


Imagine

 

 

Afirmaţii pentru autovindecare

Afirmaţia reprezintă formularea unui adevăr pe care încerci să ţi-l însuşeşti în viaţă. S-a spus că suntem ceea ce mâncăm. Ar fi mai adevărat să spun: “Suntem ceea ce gândim.” Pentru că minţile noastre exprimă şi, de asemenea, influenţează realitatea a ceea ce suntem, mult mai mult decât o fac trupurile noastre. Gândurile noastre ne influenţează, într-o mare măsură, până şi starea de sănătate fizică.

Nici un mare progres în viaţa nu se produce întâmplător. Sportivul trebuie să exerseze îndelung pentru a stăpâni tehnicile de care are nevoie: aruncarea mingii, coborârea pe schiuri pe o pantă dificilă, saltul la o distanţă cât mai mare. Iar pianistul trebuie să muncească cel puţin la fel de mult pentru a ajunge la stăpânirea mişcărilor degetelor sale, pentru a putea interpreta cu uşurinţă cele mai complexe pasaje muzicale.

Şi viaţa este o artă. Din nefericire, este o artă căreia mulţi oameni îi dedică prea puţină energie.

Oamenii iau viaţa aşa cum este şi se tot întreabă de ce lucrurile se încăpăţânează să meargă prost.

Gândurile sunt lucruri. Cuvintele, care sunt gânduri cristalizate, au o putere incomensurabilă, mai ales dacă le rostim concentrându-ne. Simplul fapt că te gândeşti la oboseală îţi poate submina energia.

Întărind acest gând prin cuvinte, “sunt extenuat”, defineşti şi prin aceasta conferi forţa gândului respectiv.

Este valabil şi invers. Dacă te simţi obosit dar, brusc, atenţia îţi este captată de ceva, oboseala va dispărea cu totul! “Eşti” ceea ce gândeşti. Dacă, în plus faţă de acest interes brusc, îl şi verbalizezi prin cuvintele “mă simt minunat”, este posibil să descoperi că, în afara faptului de a te simţi doar cu puţin mai bine, te simţi, de fapt, ca şi cum ai fi dobândit o nouă definiţie a propriei persoane.

Atât de multe din eşecurile din viaţa noastră – legate de stăpânirea unei limbi străine, de încercările de a relaţiona cu ceilalţi, de a face aşa cum trebuie tot ceea ce ne propunem – se datoresc numai gândului că ceea ce vrem să facem este un lucru complet străin nouă.

Pe de altă parte, multe dintre succesele din viaţa noastră sunt rezultatul acceptării noului ca aparţinându-ne. Limba franceză, de exemplu, poate fi învăţată mult mai uşor de către cel care se lasă pătruns de gândul “sunt francez”, decât de cel care îşi spune (cum fac, adeseori, elevii la oră) “oamenii ăştia vorbesc “ciudat”!”

Dificultatea rezidă în faptul că obiceiurile noastre sunt înrădăcinate adânc în subconştient. Prin urmare, chiar şi atunci când încercam să le schimbăm, ne trezim traşi înapoi în mod repetat şi chiar împotriva voinţei noastre, potrivit vechilor obiceiuri.

Pe de altă parte, afirmaţiile, atunci când sunt repetate într-o stare de concentrare profundă iar, apoi, ajung în subconştient, ne pot schimba la nişte niveluri ale minţii asupra cărora majoritatea noastră are un control conştient redus.

Suntem ceea ce gândim. Însă suntem şi mult mai mult decât ceea ce gândim în mod conştient.

Suntem multitudinea infinită de tipare conflictuale de sentimente, obiceiuri şi reacţii pe care le-am acumulat de-a lungul unei întregi vieţi – fără nici o exagerare, pe parcursul întregii noastre vieţi – în subconştientul minţii noastre. Pentru a ne vindeca, trebuie să punem ordine şi în aceste conflicte interioare.

Nu este suficient, pe de altă parte, nici să afirmăm schimbarea la nivelurile conştient şi subconştient.

Pentru că suntem parte a unei realităţi cu mult mai ample, cu care trebuie, de asemenea, să trăim în armonie. În spatele minţii noastre omeneşti se afla conştiinţa divină.

Atunci când încercam să ne transformăm numai prin efortul propriu, ne limităm potenţialul de vindecare şi de dezvoltare. Afirmaţia trebuie să fie ridicată de la nivelul închis în sine al minţii la nivelul realităţii superioare a superconştiinţei.

A te vindeca înseamnă a te “descotorosi de imperfecţiuni”.

A fi perfect înseamnă a oferi expresie superconştiinţei surse – creativităţii şi a soluţiilor. Prin urmare, în folosirea afirmaţiilor, ne concentrăm asupra proprietăţilor pozitive care reprezintă soluţia pentru boala şi imperfecţiunile noastre.

Superconştiinţa este acel nivel al conştiinţei care este adeseori descris drept Eul superior.

Acesta este nivelul de la care vin, de exemplu, marile inspiraţii.

Prin intermediul superconştiinţei se pogoară asupra noastră călăuzirea divină şi adevărata tămăduire.

În absenţa unei aderări la superconştiinţă, afirmaţiile, asemenea oricărei alte încercări de ridicare a eului, limitate la condiţia umană, nu aduc decât beneficii temporare.

Afirmaţiile trebuie repetate într-un asemenea mod încât să înalţe conştiinţa către superconştiinţa.

Afirmaţiile pot atinge acest obiectiv atunci când le repetăm într-o stare de profundă concentrare, în sălaşul conştiinţei divine din corpul omenesc, în centrul lui Hristos, care este un punct de pe frunte, situat exact între sprâncene.

Repetă afirmaţiile din această carte mai întâi cu glas tare, pentru a mobiliza întreaga atenţie a minţii
conştiente. Pe urmă, repetă-le în tăcere, pentru a-ţi însuşi mai profund semnificaţia cuvintelor. pentru a-ţi adânci însuşirea lor la nivelul subconştientului. În cele din urmă, pe măsură înălţării aspiraţiilor, repetă-le în centrul lui Hristos.

La fiecare nivel, repetă-le de mai multe ori, lasă-te pătruns tot mai profund de semnificaţiile lor.

Prin afirmarea repetată, îţi întăreşti şi, ulterior, îţi spiritualizezi conştientizarea oricărei calităţi pe care vrei să ţi-o dezvolţi.

Afirmaţiile reprezintă doar primul pas pe calea autovindecării. Trebuie să ne îndeplinim menirea omenească. Fără puterea veniă de la Dumnezeu, eforturile noastre sunt, de-a pururea, în zadar.

Cu alte cuvinte, afirmaţiile trebuie să se încheie prin rugăciune.

De ce să te rogi de-abia după ce ai repetat afirmaţiile? De ce nu înainte? Cu siguranţă, rugăciunile sunt întotdeauna folositoare. Însă, dacă este rostită în absenţa unei conştiinţe afirmative, rugăciunea poate să fie slabă şi săracă: o pledoarie pentru ca Dumnezeu să facă, El singur, totul, fără participarea activă a omului. Rugăciunea eficienta nu este niciodată pasivă. Ea este încărcată de credinţă şi ajunge la maturitate printr-o atitudine afirmativa.

Pentru a-ţi aprofunda nouă calitate, la început îţi este de ajutor să o afirmi, urmând apoi succesiunea pe care am descris-o. Pe urmă, însă, înalţă această afirmaţie printr-o rugăciune plină de iubire câte Dumnezeu.

În acest moment al celei mai profunde şi mai afirmative armonizări cu Dumnezeu, El ne ajută cel mai mult. Prin armonizarea cu divinitatea, rezistenţa pe care o opunem devine minimă, iar cooperarea noastră cu mila lui Dumnezeu este complet deschisă, plină de disponibilitate şi conştientă faţă de superconştient.

 

Imagine

CARACTERISTICILE FEMEII CARE S-A VINDECAT DE IUBIRE EXCESIVA   4 comments


Iată caracteristicile unei femei care s-a vindecat de iubirea excesivă:

l. Se acceptă pe sine în totalitate, chiar dacă mai vrea să schimbe ceva la personalitatea ei. Există o iubire de sine şi un respect de sine pe care le nutreşte sincer şi le sporeşte deliberat.

2. îi acceptă pe ceilalţi aşa cum sunt şi nu încearcă să-i schimbe ca să-şi satisfacă dorinţele.

3. îşi analizează sentimentele şi atitudinile faţă de orice aspect al vieţii ei, inclusiv sexualitatea.

4. Apreciază orice aspect al sinelui său: personalitatea, înfăţişarea, convingerile şi valorile, trupul, interesele şi realizările. Se auto-validează şi nu mai caută o relaţie care să-i dea sentimentul propriei valori.

5. Respectul ei de sine a atins cota la care se bucură de compania altora, în special a bărbaţilor care sunt buni aşa cum sunt. Nu are nevoie să se simtă solicitată ca să aibă sentimentul propriei valori.

6. Este deschisă şi încrezătoare în persoanele „potrivite”. Nu-i este teamă să se lase cunoscută la nivel personal profund, dar nu se expune exploatării celor care nu sunt interesaţi de starea ei de bine.

7. îşi pune întrebări: „Este această relaţie potrivită pentru mine? îmi dă posibilitatea să dau la iveală tot ce e mai bun în mine?”

8. Când o relaţie e distructivă, femeia are puterea să renunţe la ea fără să cunoască depresia handicapantă. Are un cerc de prieteni care o susjin şi preocupări sănătoase care o ajută să depăşească momentele de criză.

9. Dă importanţă, mai presus de toate, propriului ei sentiment de seninătate. Toate luptele, drama, haosul din trecut şi-au pierdut puterea de atracţie. Se auto-protejează, are grijă de sănătatea şi starea ei de bine.

l0. Ea ştie că o relaţie, pentru a merge bine, trebuie stabilită între parteneri care împărtăşesc valori, interese şi idealuri asemănătoare şi care apreciază, fiecare în parte, intimitatea. Ea ştie, de asemenea, că e demnă de tot ce-i poate oferi viaţa mai bun.

NORWOOD ROBIN

 

Imagine

Posted 23 aprilie 2014 by marianzidaru in ARMONIE IN CUPLU - EL SI EA, PSIHOLOGIE

” BOALA ” IUBIRII EXCESIVE   2 comments


Imagine

 

 

„Vreau să explic aplicarea conceptului de boală la modelul iubirii excesive.

Este o sarcină dificilă, dar dacă nu eşti gata să accepţi această propunere, sper că vei înţelege, cel puţin, strânsa analogie dintre o boală ca alcoolismul, care reprezintă dependenţa de o substanţă, şi cea de care suferă femeile care iubesc prea mult, dependente cum sunt de bărbaţii din viaţa lor.

Eu sunt absolut convinsă de faptul că ceea ce le afecteză pe femeile care iubesc prea mult nu seamănă cu o boală, ci este o boală, care necesită un diagnostic şi un tratament anume.

Să examinăm, mai întâi, ce se înţelege prin cuvântul „boală”: orice deviere de la starea de sănătate, cu o serie de simptome specifice şi progresive, identificabile la un număr de pacienţi, şi care răspunde la forme specifice de tratament.

Această definiţie nu presupune prezenţa unui virus sau microb, sau a altui agent patogen, doar că victima bolii se îmbolnăveşte din ce în ce mai rău, previzibil şi recognoscibil, tipic bolii respective, iar vindecarea este posibilă doar după aplicarea unui anumit tratament.

Şi totuşi, e un concept greu de aplicat în profesia medicală, când boala are manifestări comportamentale şi nu fizice, în fazele iniţiale şi medii. Acesta e unul din motivele pentru care majoritatea medicilor nu recunosc alcoolismul, dacă victima nu e în ultima fază, când deteriorarea fizică devine evidentă.

Probabil că simptomele iubirii excesive sunt şi mai dificil de sesizat ca aparţinând unei boli, întrucât persoana e dependentă, în acest caz, nu de o substanţă, ci de o altă persoană.

Cea mai mare piedică în considerarea iubirii excesive ca fiind o stare patologică este aceea că medicii, consilierii, oamenii, în general, nutresc anumite convingeri, adânc înrădăcinate, despre femei şi iubire.

Toţi suntem înclinaţi să credem că suferinţa este un semn de dragoste adevărată, că a refuza să suferi e un semn de egoism şi că, dacă un bărbat are o problemă, femeia trebuie să-l ajute să se schimbe. Această atitudine ajută cele două boli, alcoolismul şi iubirea excesivă, să progreseze.

Atât alcoolismul cât şi iubirea excesivă sunt boli mult prea subtile în faza incipientă. Când devine evident că procesul destructiv a evoluat, eşti tentat să consideri şi să tratezi manifestările fizice – ficatul sau pancreasul alcoolicului, sistemul nervos sau tensiunea arterială a femeii dependente relaţional – fără să faci o evaluare a întregului. Este vital să privim aceste „simptome” în contextul general al proceselor de boală care le-au dat naştere, şi să recunoaştem aceste boli cât mai devreme în evoluţia lor, ca să putem opri distrugerea progresivă a sănătăţii fizice şi emoţionale.

Paralela dintre evoluţia alcoolismului şi cea a iubirii excesive este clar delimitată în schemele următoare.

Fiecare schemă demonstrează cum dependenţa, fie de o substanţă chimică ce afectează starea mentală, fie de o relaţie nefericită, afectează în final toate aspectele vieţii persoanei dependente în mod progresiv-dezastruos.

Efectele pornesc de la tărâmul emoţional şi merg spre cel fizic, implicând nu numai alţi indivizi (copii, vecini, prieteni, colegi) ci şi, pentru femeia dependentă de relaţii, alte boli, cum ar fi abuzul de hrană, furatul sau munca nesfârşită.

Schemele descriu de asemenea procesele paralele de vindecare pentru cele două categorii de persoane dependente: de substanţe chimice şi de relaţii. E de notat că schema evoluţiei şi însănătoşirii unui alcoolic este mai relevantă pentru procesul evolutiv şi însănătoşirea unei femei, decât a unui bărbat care iubeşte prea mult.

Variaţiile de sex nu sunt majore şi pot fi pe deplin şi uşor înţelese din ambele scheme, dar cartea nu-şi propune să exploreze în profunzime aceste diferenţe. Ideea principală este înţelegerea clară a fenomenului: cum se îmbolnăveşte şi cum se face bine o femeie care iubeşte prea mult.

Dacă dependenţa de relaţii – sau iubirea excesivă – este o boală asemănătoare alcoolismului, atunci etapele ei sunt la fel de simplu de identificat, iar evoluţia – la fel de previzibilă.

Femeile care iubesc prea mult provin din familii în care au fost fie singure şi izolate, fie respinse sau împovărate cu responsabilităţi inadecvat de grele, devenind astfel excesiv de devotate şi sacrificându-se pe sine; sau au fost subiectul unei situaţii haotice, şi au dezvoltat o nevoie copleşitoare de a-i controla pe cei din jur şi situaţiile în care s-au aflat.

Rezultă, în mod normal, că o femeie care simte nevoia să instruiască, să controleze, sau amândouă, va putea face asta doar cu un partener care îi permite, cel puţin, dacă nu chiar o invită, la acest tip de comportament. Ea va stabili, fără îndoială, o relaţie cu un bărbat care este iresponsabil în cel puţin câteva aspecte ale vieţii Iui, căci el are reală nevoie de ajutorul, instruirea sau controlul ei.

Apoi ea începe lupta pentru a-l schimba prin puterea şi capacitatea persuasivă a iubirii ei.

Aici, în acest punct, se prefigurează evoluţia de mai târziu a relaţiei, când femeia începe să nege realitatea relaţiei. Amintiţi-vă, atitudinea de negare este un proces inconştient care se declanşează automat şi spontan.

Visul despre cum ar putea fi, şi efortul de a-l transforma în realitate, denaturează percepţia realităţii.

Fiecare dezamăgire, eşec şi trădare din cadrul relaţiei este fie ignorată, fie îndepărtată printr-o scuză. „Nu este chiar atât de rău”. „Tu nu înţelegi cum este el în realitate”, „Nu asta i-a fost intenţia”, „Nu e vina lui”. Sunt doar câteva din frazele folosite de femeia care iubeşte prea mult, în acest punct al evoluţiei bolii ei, în scopul de a-şi apăra partenerul şi relaţia.”

fragment din „femei care iubesc prea mult” ~ Norwood Robin

 

Imagine

Posted 23 aprilie 2014 by marianzidaru in ARMONIE IN CUPLU - EL SI EA, PSIHOLOGIE

DISCIPOLUL SI CONDUCATORUL DE CAMILE ~ poveste orientala   Leave a comment


Intr-o caravana traversând desertul era odata un preot invatat, care era atât de intelept, incât a adunat laolalta 70 de camile, fiecare incarcata cu lazi grele.in ele nu era altceva decât carti ale discipolului, carti despre intelepciunea trecuta si prezenta.

Aceasta incarcatura de carti era doar o picatura dintr-o galeata, in comparatie cu, cunostintele pe care preotul le avea in cap.

Caravana era insotita de un biet conducator de camile, despre care se stia ca el credea ca ultimul iman (noul profet) va veni.

S-a intâmplat, desigur, ca preotul sa-l convoace intr-o zi pe conducatorul de camile.

„Stii cât de faimos sunt printre discipolii tarii si ai intregii lumi”, a spus el.

„Vezi 70 de camile care transporta doar o parte din cunoasterea mea.Cum se intâmpla ca tu, un simplu conducator de camile, in haine zdrentuite, care n-a invatat vreodata sa scrie si sa citeasca, care nu a frecventat o scoala, sa nu mai spunem de o academie, iti permiti sa crezi ca ultimul iman va veni?”

Conducatorul de camile statea modest in fata elegantului domn, s-a inclinat politicos si a spus :

„Efendi, doamne.Nu as indrazni niciodata sa calc dinaintea ta sau sa-ti adresez vreun cuvânt.Dar acum m-ai intrebat.Voi incerca sa-ti arat ce cred, dându-ti un mic exemplu.

Doamne!Tu ai controlul unei minunate comori a cunoasterii, pe care as compara-o cu perlele delicate din mare.

Aceste perle sunt atât de valoroase, incât ele trebuie pastrate intr-o cutie decorata desavârsit, invelite in catifea moale.

In comparatie cu toate acestea, cunoasterea mea este ca pietrele obisniute pe care noi calcam in desert.

Dar imagineaza-ti rasaritul soarelui.

El trimite razele sale pentru noi.Doamne,

Aici apare intrebarea mea pentru tine:

Ce incalzesc razele soarelui si reflecta stralucirea lor?

Perlele tale pretioase in inchisoarea lor de catifea sau pietrele mele patetice de pe marginea drumului?”

 

Imagine

Posted 23 aprilie 2014 by marianzidaru in BINECUVANTARI-SALUTARI-RECUNOSTINTA

MANCATORUL DE CURMALE ~poveste orientala   2 comments


O femeie a venit cu baietelul ei la inteleptul Ali si a spus, „Fiul meu sufera din cauza unei probleme serioase.

El manânca curmale de dimineata pâna seara.Daca nu ii dau curmale tipa foarte tare.Ce ar trebui sa fac?Te rog ajuta-ma.”

Inteleptul Ali s-a uitat cu blândete la copil si a spus, „Femeie, du-te acasa si intoarce-te mâine la aceasi ora.”

In urmatoarea zi, femeia si fiul ei au venit din nou in fata lui Ali.Marele maestru l-a luat pe copil in brate, a vorbit cu el prietenos si, in cele din urma i-a luat curmalele din mâna, in timp ce ii spunea :

„Fiul meu sa te gândesti intotdeauna la cumpatare.

Exista si alte lucruri care au un gust bun.”

Cu aceste cuvinte, i-a lasat pe mama si pe copil si a plecat.Femeia care era oarecum incurcata, l-a intrebat :

„Marite stapân, de ce nu ai spus acest lucru ieri?

De ce a trebuit sa facem a doua oara o calatorie lunga pâna la tine?”

„Femeie buna”, a raspuns Ali, „ieri nu-i puteam spune cu convingere fiului tau ce i-am spus astazi, deoarece ieri, eu insumi am gustat din dulceata curmalelor.”

 

Imagine

Posted 23 aprilie 2014 by marianzidaru in BINECUVANTARI-SALUTARI-RECUNOSTINTA

FANTASMELE   Leave a comment


Imagine

 

 

Ce este o fantasma?

Termenul este asociat de obicei sexualitatii. Expresia „a-i realiza fantasmele” este evocata uneori ca un ideal de implinire erotica.

Fantasma este deci situata in mod clar de partea placerii, mai precis, a dorintei sexuale. Ceea ce este pus la indoiala, este realizarea acestei dorinte, precum si obstacolele care i se opun.

„Luati-va dorintele drept realitati!“ – este, de asemenea, ceea ce promovau sloganurile revolutiei sexuale din 1968, simultan cu chemarea la eliberarea tabuurilor sexuale. Fantasmele si dorintele sunt strans legate si se delimiteaza de realitate.

Utilizarea curenta pune astfel in lumina doua elemente ale definitiei esentiale ale fantasmei:
– legaturile sale stranse cu sexualitatea
opozitia sa fata de realitate, in principal fata de cea sociala si fata de constrangerile ei.
Aceste doua lamuriri complementare decurg direct din opera lui S. Freud, iar banalizarea lor in limbajul contemporan sta marturie impactului cultural si social al psihanalizei.

Notiunea de fantasma este desigur anterioara dezvoltarilor teoretice cunoscute in psihanaliza. Viata fantasmatica, asa cum au putut sa o evoce mai inainte filozofii sau poetii, trimitea mai degraba la ordinea imaginarului. Este evident ca plasmuirile imaginare pot fi studiate urmand diferite abordari: filosofie, estetica, sociologie, psihologie etc. Dar numai abordarea psihanalitica poate da seama de complexitatea notiunii de fantasma si de rolul pe care il capata activitatea fantasmatica in functionarea psihica a fiecaruia.

Se poate spune ca fantasma se afla in inima teoriei psihanalitice, constituind una dintre notiunile sale cele mai specifice. Se cunoaste rolul major acordat de psihanaliza sexualitatii, intr-o conceptie foarte extinsa, care o situeaza in centrul functionarii psihice. Ori fantasmele sunt cele care reprezinta si exprima, in plan pur psihic, esentialul sexualitatii umane. Mai mult, isi pastreaza importanta lor majora in abordarea psihanalitica a legaturii lor privilegiate cu viata psihica inconstienta.

Exact aceasta referinta la inconstient este cea care diferentiaza cel mai net conceptia psihanalitica despre fantasme de alte concepte provenite din filozofie sau din psihologia clasica. Inca de la crearea psihanalizei, fantasma inconstienta s-a relevat lui Freud ca piatra de incercare a descoperirii sale. Plecand de la primele sale ipoteze asupra etiologiei sexuale a nevrozelor, in special a nevrozei isterice, a avut foarte repede intuitia ca originea sexuala a acestor tulburari era in esenta inconstienta.

Descoperirea inconstientului este fondata in principal pe interpretarea viselor care s-a aflat in centrul autoanalizei lui Freud. Visul si fantasma sunt inseparable, caci tin ambele de un acelasi proces care consta in a exprima, intr-o forma constienta mai mult sau mai ptin deghizata, o dorinta inconstienta refulata.

Pentru Freud, reveriile noastre diurne, ca si visele nocturne, sunt „realizari ale dorintei”. Vom sublinia totusi ceea ce le diferentiaza: in timp ce visul se prezinta celui care doarme intr-o maniera halucinatorie care ii ofera o evidenta comparabila cu cea a unei perceptii reale, fantasma din reveria diurna (fantasma constienta) este recunoscuta cu usurinta in decalajul sau fata de realitatea actuala.

Freud a mentionat ca asemenea reverii, frecvente in special la adolescenta, reprezinta cel mai adesea o anticipare a realizarii dorintelor erotice sau ambitioase. Daca ne referim la experienta pe care fiecare o poate avea in ceea ce priveste acest fel de reverii constiente, putem usor constata ca ele pun mereu in scena persoane. Acestea din urma, carora se adreseaza dorintele noastre secrete, sunt astfel presupuse a fi susceptibile a le raspunde si a le satisface. Chiar aceste reverii pot implica In mod egal terti care ar putea constitui un obstacol in calea reaiizarii acestor dorinte, mai ales cand sunt puse in joc interdictii sociale sau pur si simplu probleme de autoritate si de rivalitate.

Aceasta inseamna a spune ca fantasmele angajeaza, in aceasta punere in scena mentala a realizarii dorintei, unul sau mai multi protagonisti, un „altul“ (sau „altii“). In limbajul psihanalizei, aceste persoane sunt denumite in general „obiecte“. Aceasta terminologie, care poate surprinde sau poate parea contestabila din perspectiva limbajului curent, reia de fapt un sens foarte vechi al cuvantului: obiect al dorintei, obiect al iubirii etc. Termenul de obiect se opune aici celui de subiect, desemnand ceea ce este in afara subiectului, distinct de el, situat in fata lui.

Conceptia freudiana asupra sexualitatii se sprijina in principal pe ipoteza „pulsiunilor” sexuale innascute, active inca de la nastere si pe parcursul intregii copilarii. Cum ajung aceste pulsiuni sa se ataseze acestor obiecte? Aceasta intrebare a ocupat mereu un loc central in opera lui Freud, desi i-a oferit raspunsuri incomplete si uneori contradictorii. Unii dintre discipolii sai au atribuit cu timpul o importanta crescanda „relatiei de obiect”.

Fantasmele, ele insele produse si animate de pulsiunile pe care le exprima, constituie reprezentari susceptibile a relega aceste pulsiuni de obiectele lor, cu atat mai mult cu cat acestea din urma sunt in mod necesar implicate in realizarea celor mai multe din dorintele noastre.

Melanie Klein, a carei opera este una dintre cele mai importante in dezvoltarile postfreudiene a psihanalizei, a mers mult mai departe decat Freud in ce priveste importanta pe care a acordat-o fantasmelor. Pentru ea, fantasmele sunt de la inceput constitutive ale intregii vieti psihice si au fost intr-un anume fel preformate ca expresii directe ale pulsiunilor. Ele iau astfel locul acordat de Freud unui „inconstient original”, conceput de el ca o mostenire filogenetica caracteristica umanitatii. In acelasi timp, M. Klein inscrie obiectul, intocmai ca si pulsiunea, in insesi originile psihismului.

Teoria lui M. Klein, desi larg raspandita in anumite tari, nu a fost adoptata de toti psihanalistii. Dar nu este necesar sa aderi la ansamblul afirmatiilor sale pentru a recunoaste extrema bogatie a contributor sale in ceea ce priveste viata fantasmatica, in special prin punerea in evidenta a fantasmelor cele mai precoce ale copilului. Aceasta abordare subliniaza mai ales, mai mult decat nu o facuse Freud, si intr-o maniera care deschide calea multor progrese contemporane ale psihanalizei, ca obiectul este de la inceput implicat, in forma unor modalitati care il au in vedere, in toate formatiunile psihice primare ale fiintei umane.

Ultima parte a operei freudiene, de care este legata de altfel direct M. Klein, a acordat tot mai multa intaietate importantei agresivitatii si distructivitatii, pana la a face din acestea o pulsiune primara, de acelasi rang cu pulsiunea sexuala si aflata in coexistenta permanenta cu ea. Aceasta a condus la recunoasterea faptului ca fantasmele pot reprezenta la fel de bine pulsiuni agresive ca si pulsiuni sexuale, ceea ce nu face decat sa reuneasca observable cele mai curente. Imaginarul colectiv, ca si cel al fiecaruia dintre noi, este bogat in exemple si modalitati de expresie ale unor asemenea fantasme agresive. Obiectele de ura coexista cu obiectele de iubire, fara a exclude de altfel posibilitatea ca iubirea si ura se adreseze unei aceleiasi persoane. Astfel, avem de-a face in orice viata psihica cu o intricare a fantasmelor sexuale agresive, o aceeasi fantasma putand de altfel sa-si exprime cele doua tipuri de pulsiune legate.

Fantasmele constituie prin excelenta mediatorii intre ordinea pulsionala, adica tot ceea ce este ancorat in functiile biologice ale corpului si in instinctele fundamentale, si ordinea dorintei, care implica intreaga complexitate a psihismului uman. Inseamna a spune ca cele doua nu se pot constitui decat integrand toate procesele de simbolizare caracteristice „umanizarii“. Este ceea ce le face apte de a fi sesizate de gandirea constienta si de a fi comunicate prin cuvinte.

Cura analitica va fi deci ea insasi intretinuta cu fantasme. Nu numai ca vor fi evocate toate relatiile prezente sau trecute ale subiectului cu principalele sale obiecte ale dorintei, dar insusi analistul, devenit mai mult sau mai putin constient obiect al dorintei prin efectul transferului, se va gasi direct implicat in fantasmele pacientilor sai. In cadrul adecvat curei, si mai ales gratie interpretarii transferului, originea inconstienta a numitor fantasme constiente prezente va putea fi regasita astfel si relegata experientelor cele mai timpurii din copilaria subiectului.

Trebuie adaugat ca, cuvantul nu constituie singurul mod posibil de expresie a fantasmelor. Astfel, Freud a situat clar reveriile adolescentilor in prelungirea directa a jocului din copilarie. Tehnicile psihanalizei copiilor se sprijina mai mult pe joc si desen decat pe cuvant, in masura in care jocul si desenul sunt presupuse a exprima la fel de bine, si adesea mai direct, fantasmele inconstiente ale copilului. La fel se intampla si cu toate formele de creatie artistica, picturala sau plastica, ce nu utilizeaza direct limbajul vorbit sau scris.

Daca fantasmele (constiente sau inconstiente) sunt omniprezente in teoria si clinica psihanalitica, este datorita importantei lor in orice manifestare vie si creativa a fiintei umane.

 

Autor : Oana Rafa

Bibliografie:
Michele Perron-Borelli, „Fantasmele”

sursa : la-psiholog.ro

 

Imagine

ECUATIA VIETII : PREZENT-VIITOR   Leave a comment


Imagine

Când ne traim viaţa bazandu-ne in permanenta pe o plasă de siguranţă cream in acelasi timp o barieră în calea libertatii noastre.

In incercarea de a ne crea viaţa pe care o visam adesea, vom ajunge mai devreme sau mai tarziu la o răscruce de drumuri unde opţiunile par a fi riscul de a ne confrunta cu necunoscutul comparativ cu siguranţa şi confortul tuturor lucrurilor familiare in care am ajuns in timp sa avem incredere.
Faptul de a sti ca avem un backup ne poate da curajul de a face primii paşi intr-o directie noua până când suntem siguri si stim că ne putem descurca si fara acesta, insa daca refuzam sa actionam si o facem numai daca avem o plasa de siguranta a lucrurilor familiare, aceasta se transforma de fapt intr-o capcana care ia forma unei bariere intre noi si libertatea de a ne atinge obiectivele si de a ajunge acolo unde aspiratiile ne conduc.
Schimbarea este inerenta în viaţă, astfel încât chiar şi lucrurile in care am învăţat să avem deplina incredere ne pot surprinde intr-un fel în orice moment.

Daca eliminam teama irationala din ecuația vietii ne putem apoi dedica intreaga noastra atentie si energie implinirii viselor care ne aşteaptă. Deci, mai degrabă decât sa permitem ca viata noastră să fie condusa de teama de necunoscut sau de încercarile permanente de a evita esecuri, am putea sa reevaluam si sa constientizam faptul că uneori experimentam viata mult mai complet si mai pe deplin atunci când suntem dispuşi să avem incredere in noi si sa ne asumam posibilitatea esecului. Şi procedand astfel, am putea descoperi că avem aripi pentru a zbura.

Un alt beneficiu pe care il putem avea in urma efortului de a infrunta necunoscutul este că, în răspunsul nostru la dificultatile care apar putem vedea toate modele, scenariile şi bagajele emoţionale nerezolvate care stau în calea gasirii echilibrului nostru interior. Atunci cand nu il mai simtim, putem avea incredere ca il vom regasi daca suntem dispusi sa infruntam noile situatii si sa incercam sa le gestionam mai degraba decat sa le evitam, gasind astfel si calea de a ne gestiona si sentimentele contradictorii si conflictele interioare.

Ne dam voie astfel noua insine ca la finalul acestui drum sa ne aflam transformati, mai curajosi şi mai încrezători, situati pe o spirala ascendenta mai aproape de obiectivele, dorintele si aspiratiile noastre.

PREZENT + teama (irationala) = TRECUT;
PREZENT + dorinta (asumare) = VIITOR

Attila Ovari

Loving Life and Inspiring Others

RĂZVAN DANC

VIAȚA MĂ IUBEȘTE!

Natura umana.

Cunoasterea vietii sub toate formele ne da puterea de a trai bine in aceasta forma a ei .

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

Derivată din D.

You know my name, not my story.

Dan Talmaciu

"Onoarea mea este fidelitatea" H.H.

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Laura Sararu

"Dragostea este ca un puzzle: greu de asamblat, dar minunat atunci cand toate piesele sunt asezate la locul potrivit." Steve Jobs

simis68's Blog

4 out of 5 dentists recommend this WordPress.com site

Daniellaladana's Blog

La o ceasca de cafea...

TERAPIE LOGOPEDICĂ

Acest blog este destinat parinţilor ai căror copii au dificultăţi in insuşirea pronunţiei,citirii si scrierii.Sper,de asemenea, să fie util logopezilor aflati la început de carieră,cât si tuturor celor care doresc să se informeze.

Me,Karelia

Nici un „azi” nu este prea puțin, nici un „mâine” nu este prea mult!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Din viață ca-n piață

-the funny side of stories-

NOTE FALSE

soporific pentru pian şi pisică

Suflet in lumina!

This WordPress.com site is the bee's knees

lolandas

Cerul este ecranul universului nelimitat!

I am Present

A great WordPress.com site

Reflections On Reality

Thoughts on Being Human and Living a Life of Passion, Joy, and Fun

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

Tainele frumusetii !

Despre noi femeile!

tamara88rodica

This WordPress.com site is the bee's knees

învaţă-mă să simt

o felie de viaţă, trecută prin filtrul peniţei

jurnalpentruzileleploioase

"I am the architect of my own destruction"

MARANXA

Lyrik & Philosophie

Diana Mandache's Weblog

Royal History (since 2008)

vorbepe.wordpress.com

de la lume adunate si de mine comentate

E-Motion

de Andrei Stipiuc

Adrian Niculae - 100% jurnalism

Lovesc unde doare mai tare

Legionwriter

"...The light shines in the darkness, and the darkness can never extinguish it."

„Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“

Sunt lipsit de complexe pe un fond timid/ unii bibliotecari ar zice ca-s agresiv//Sunt eroul meu din nou, tot ce zic e zid Cand sunt tras par treaz , cand sunt treaz par zid..

corinastancu

A topnotch WordPress.com site

La capatul curcubeului

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Nimic nou sub soare

Toate-s vechi si noua toate/ce e rau si ce e bine/ tu te-ntreaba si socoate...

Eram precisa!

"Everyone is gifted - but some never open their package"

claudia

este o prăjitură dulce-acrișoară. (r)evolution keeps going...

Exist - Aici si Acum

Libertate , Sanatate , Bani , Iubire - Feminitate , Misiune Personala - Spiritualitate

Opus bay

Pobres putas cuando reina la Santa hipocresía.

Intre magie si vrajitorie

magie, teurgie, divinatii, potiuni, incantatii, tarot, magia cristalelor

%d blogeri au apreciat asta: