Partajează asta:

Daniel Gaucan- Spirit Liber

Vladimir Putin doreste sa aresteze pe evreul George Soros si
membrii familiei evreiesti Rothschild!
*
Acestia sunt acuzati ca au incercat sa distruga economia
Rusiei si sa provoace o lovitura de stat in Rusia!
*
Rusia a fost scoasa din planul Globalizarii G8!

Sursa: Fara Secrete – 14.04.2014 – 125 accesari – Niciun comentariu
Cand am spus ca Vladimir Putin a facut ceva ce nu le-a convenit iluminatilor, mai multi cititori m-au facut “bolsevic”. Nu voi lua in seama o asemenea acuza stupida. Cand le-am spus inca din noiembrie 2013, ca “Ucraina este tinta asasinilor economici de la FMI si Banca Mondiala”, dand ca exemplu multe state ca Romania, Irak, Guatemala, Ecuador etc., acestia au zis ca “exagerez”, dar, ca intotdeauna am avut dreptate, din pacate! Zic “din pacate”, deoarece e mai bine sa n-ai dreptate in astfel de situatii decat lumea sa te aclame ca ai avut dreptate!
Convicted…

Vezi articolul original 3.744 de cuvinte mai mult

Partajează asta:

SACCSIV - blog ortodox

   Iata ce aflam din articolul Law enforcement myth exposed: Fingerprints are not unique :

Un mit medico-legal demascat: Amprentele digitale nu sunt unice

(NaturalNews) Dovada amprentelor digitale a constituit un aspect important de combatere a crimei pentru mai mult de un secol, deoarece exista o presupunere bazată pe faptul că fiecare persoană are un set unic de amprente. Dar un expert a declarat recent că posibilitatea ca amprentele digitale unice să poată fi identificate rapid prin intermediul unei baze de date din calculator este defectuoasă, susţine ziarul britanic Telegraph.
Mike Silverman, care a introdus primul sistem automat de detectare a amprentelor digitale pentru Poliția Metropolitană din Londra, spune că o eroare umană, amprentele parțiale sau fals pozitive duc la concluzia că dovada amprentelor digitale nu este la fel de fiabilă cum a fost odată considerată a fi.
De fapt, suţine ziarul, nimeni nu a dovedit încă cum că amprentele…

Vezi articolul original 699 de cuvinte mai mult

Partajează asta:

Un numar este egal cu el insusi, asta am invat la matematica. 1=1. In numerologie, 1 nu este egal insa doar cu el insusi. 1 este egal si cu 4. 4=1. Adevarat, exista insa in aceasta echivalare o diferenta de vibratie.

1 este numarul unitatii, al intregului. Din punct de vedere Divin, 1 este Dumnezeu, Creatorul, iar din punct de vedere terestru, 1 este primul Om, barbatul, Adam. Principiul masculin.

2 este numarul opozitiei, al dublului. Este 1 care sta fata in fata cu el insusi. Din punct de vedere Divin, 2 este Creatia, tot ce emana din Dumnezeu, iar la nivel terestru, 2 este femeia, Eva. Principiul feminin.

Intre 1 si 2, deci intre Creator si Creatia sa, intre barbat si femeie, se naste o relatie. Din 1 si 2 ia fiinta 3. Din barbat si femeie se naste copilul, deci rezultatul intalnirii dintre 1 si 2.

Pe linie simbolica, TATA este reprezentat de numarul 1, MAMA de numarul 2, iar COPILUL de numarul 3. 1+2=3. Dar toti cei 3 formeaza impeuna o unitate de numita FAMILIE. Deci, cand vorbim despre numarul 4, adica despre ceea ce 1 (tata), 2 (mama) si 3 (copilul) formeaza impreuna, vorbim despre o alta unitate, deci tot despre 1. Numai ca 4 este o unitate mai complexa, pe o frecventa superioara decat 1. Daca daruim cuiva flori, nu e totuna daca daruim o singura floare sau 3 flori. 3 flori formeaza deja un buchet. Al patrulea element, buchetul, este tot un 1. Deci 4=1.

Sunt ritualuri, mai ales in crestinism, care acopera un interval de 40 de zile. Exista, de exemplu, rugaciuni sau acatiste care trebuie sa fie citite 40 de zile. 40 de zile este intervalul de la Invierea lui Iisus Hristos pana la ridicarea sa la cer. Inaltarea este intotdeauna sarbatorita la 40 de zile dupa Inviere. De asemenea, sufletul se ridica la cer in 40 de zile dupa ce s-a desprins de trup. Parastasul de 40 de zile are tocmai acest dar, de a-i ajuta pe cei plecati din planul fizic sa treaca mai usor dincolo, de a le da putere sa faca saltul.

Dar de ce e nevoie de 40 de zile si nu de 30, de pilda? Numarul 40 este format din alaturarea dintre 4 si 0. Semnificatia numarului 4 descrisa in introducere este absolut necesara pentru intelegerea valorii lui 40. In sinteza, 4 exprima o unitate, un 1, pe un nivel de vibratie mai ridicat. E ca si cum in muzica, vorbim despre nota DO. 1 ar fi Do de jos, iar 4 ar fi DO de sus. Pe casa scarii numerelor, 1 incepe randul de trepte dintre parter si primul etaj, in timp ce 4 este prima treapta a randului de scari dintre primul si al doilea etaj.

4 mai este si numarul muncii, a efortului, al trudei. 4 este numarul crucii, cu bratele sale, simbolizand spatiul care se intersecteaza cu timpul, cele 4 puncte cardinale si cele 4 elemente. 4 este numarul care ne leaga de viata terestra. 4 este numarul LEGATURII NOASTRE CU VIATA MATERIALA SI CU CORPUL FIZIC.

0 este numarul absolutului, al eternitatii, al legaturii cu Divinitatea, al contopirii cu toate planurile Creatiei.

In 40 de zile, sufletul se desprinde de trup. 40 este numarul prin care 4 se contopeste cu 0, urcand pe o noua frecventa. In 40 de zile, spiritul Omului se desprinde complet de trup (trupul fiind simbolizat de 4), urcand pe o noua treapta a evolutiei. 40 este numarul LEGATURII NOASTRE CU CORPUL ASTRAL. 40 este numarul ASCENSIUNII, AL DESPRINDERII DE MATERIAL.

 

Ritualurile pe care le practicam 40 de zile ne ajuta sa dam putere corpului astral. Corpul nostru fizic (4) se reintoarce la legatura cu eternitatea, cu Dumnezeu (0) si formeaza o noua entitate (1), mult mai puternica. Dupa 40 de zile, eu (1), sunt tot eu, dar schimbat la fata. Un 1 intarit, fortifiat, care se bucura de protectie Divina. Sunt eu conectat la tot ce exista si la Dumnezeu.

40 este numarul prin care ne desprindem de conditionarile materiale, de spatiu si de timp, de cele 4 elemente. In 40 de zile, ne ridicam deasupra corpului fizic si intram in legatura constienta cu coprul nostru astral. Acolo, putem sa experimentam o legatura directa cu Dumnezeu, putem comunica cu entitatile de  lumina, putem sa taiem legaturi energetice sau sa ne crestem protectia energetica, astfel incat sa nu mai fim atat de vulnerabili. 40 este NUMARUL DEZLEGARILOR de legaturile pe care ni le-am facut singuri sau in care ne-au inlantuit altii, este NUMARUL CURATENIEI ENERGETICE. 40 ne fereste de atacurile psihice venite asupra noastra. Dupa 40 de zile, dobandim PUTERI prin care putem sa le dam putere si ceilalti.

4 este NUMERUL PUTERII FIZICE. 40 este NUMARUL PUTERII ASTRALE. Iisus Hristos a tinut post 40 de zile pentru a-si putea capata puterile de Mantuitor. De aceea, posturile crestine majore, de Pasti si de Craciun, dureaza 40 de zile, timp in care ne putem recapata puterile astrale, putem obtine ajutor de la ingeri, sfinti, maestri inaltati, putem comunica cu ei, fie prin vis, fie direct. In planul astral, primim raspunsuri directe la intrebari, stim ce avem de facut, ce e mai bine pentru noi, care sunt misiunile noastre personale, ce vrea Dumnezeu de la noi.

In timpul postului, organismul se detoxifica. Corpul fizic se insanatoseste tocmai prin faptul ca centrii energetici ajung sa functioneze corespunzator, deci vindecarea se produce prin pogorarea darurilor castigate la nivel astral asupra corpului fizic.

40 este NUMARUL ASCENSIUNII, al RIDICARII PE UN NIVEL SUPERIOR AL EVOLUTIEI NOASTRE. Este NUMARUL PROTECTIEI DIVINE pe care o dobandim prin efort, deci pe care o meritam. De pe frecventa lui 40 suntem oameni mai buni, mai puternici, cu Lumina, cu daruri Divine care ne permit sa ne ajutam atat pe noi, cat si pe alti oameni.

40 este numarul care ne ajuta sa TRANSCENDEM LEGILE FIZICII si ne permite sa actionam de la un nivel mai inalt, de unde avem capacitatea de a modela materia folosind forte mult mai subtile. 40 ne transporta deasupra materiei, deasupra spatiului si timpului, acolo unde ceea ce pare imposibil pentru omul de rand, devine posibil. 40 este numarul care ne duce in SPATIUL MIRACOLELOR, este numarul care ne ajuta sa facem MINUNI, actionand la nivel energetic. Am vorbit despre desprinderea sufletului de trup. La polul opus, intruparea spiritului sta, de asemenea, sub semnul lui 40. 40 este numarul de saptamani pentru o sarcina normala. Miracolul nasterii, al aparitiei vietii in planul terestru, se produce dupa acest interval, de 40 de saptamani, cand entitatea vine din planul astral, in cel terestru, aducand puterile astrale, cosmice, Divine, aici, pe Pamant.

40 este numarul din care isi trage puterea orice om care are misiunea personala sa lucreze cu alti oameni si sa-i ajute. Este numarul care confera PUTERI VINDECATOARE, pentru ca ne permite sa ajungem la cauza dezechilibrelor si nu doar la efecte. 40 este numar care confera CONECTARE CU DIVINITATEA si CAPACITATE DE A-I INDRUMA PE ALTI OAMENI pentru binele lor suprem. 40 este numarul prin care devenim un canal curat prin care Divinitatea ne ofera calauzire. 40 este cheia spre CUNOASTEREA LEGILOR UNIVERSULUI. Este numarul terapeutilor, al astrologilor, al maestrilor. Este numarul CUNOASTERII. Iar CUNOASTEREA este CEA MAI MARE PUTERE.

sursa : http://valeriupanoiu.blogspot.ro/2013/11/secretele-numerelor-episodul-2-40.html

40 este codul pentru o lume mai buna.

Partajează asta:

 

 

In practica spirituala, terapeutica, psihologica, numarul 21 este un punct de reper. Orice schimbare majora in viata unui om are nevoie de o perioada de 21 de zile. Acesta este intervalul dintre generarea unei cauze si producerea unui efect concret, vizibil.

 

Cine este dispus, de exemplu, sa se reprogrameze pozitiv, va repeta vreme de 21 de zile, in fiecare zi, un set de afirmatii vindecatoare. Sa luam exemplul cuiva care care are dificultati in a-si exprima sentimentele si prefera sa se reprime. Una dintre solutii pentru deblocarea exprimarii de sine este repetarea unei propozitii afirmative, cum ar fi: “Ma simt in siguranta atunci cand spun ceea ce simt.”. Ea poate fi citita, recitata ca pe o mantra sau rescrisa, dar, pentru a functiona, exercitiul trebuie facut zi de zi, timp de 21 de zile.

 

Sunt remedii naturiste care se recomanda a fi administrate vreme de… 21 de zile. In reiki, orice initiere presupune si o criza de vindecare, in care se rescrie structura corpurilor noastre, in conformitate cu noile informatii implementate. Aceasta criza de vindecare dureaza… 21 de zile. In constelatiile familiale, metoda psihologica prin care se actioneaza asupra arborelui genealogic cu scopul de vindecare a trecutului, transformarile care au loc la nivel subtil dureaza 21 de zile. Dupa aceasta etapa, persoana care a facut constelatii familiale se instaleaza pe un nivel superior, constant, de impacare cu trecutul, cu parintii, cu radacinile.

 

2 este numarul dualitatii si al opozitiei. Este numarul 1 din oglinda, 1 care se dubleaza. Sa revenim la primul exemplu, cel al afirmatiilor vindecatoare. “Eu” (“eu” fiind 1) am niste convingeri foarte adanc inradacinate pe care vreau sa le schimb. Ma hotarasc sa practic o afirmatie pozitiva. Afirmatia pozitiva este o unitate separata de mine (deci este tot un 1), ea sta fata in fata cu mine. Pe de o parte sunt eu (1), pe de alta parte este afirmatia pozitiva (alt 1). De cate ori un 1 se intalneste cu alt 1, prima faza a relatiei este cea conflictuala, de respingere. Apare lupta “care pe care”. Fiecare entitate tinde spre autoconsevare. Avem 2 individualitati care stau fata in fata.

 

11

 

Pentru ca acesti doi de 1 sa devina unul singur, e nevoie de timp. Drumurile celor doi de 1 se vor intalni undeva, in spatiu si timp, ajungand sa formeze un singur drum.

 

1          1

 

1

 

Acesta este procesul firesc prin care ceea ce era la inceput 2 (un 1 fata in fata cu alt 1) se transforma in 1. 2 intr-1. 21.

 

21 este numarul prin care informatiile divergente cad la pace. In 21 de zile se produce simbioza, se reface unitatea. Advrsarul meu initial devine totuna cu mine. “Eu” sunt “el” si “el” seidentifica cu “mine”. “Eu” am in mine afirmatia pozitiva, iar afirmatia pozitiva a prins viata prin mine dupa 21 de zile.

 

21 este numarul INTEGRARII, al ASIMILARII, al ADAPTARII. Dupa 21 de zile asimilam ceea ce resimteam pana atunci doar ca pe o presiune externa. Ne adaptam la circumstante carora, initial, credeam ca ne este imposibil sa le facem fata. Chiar si fumatorii care incearca sa se lase de fumat au acest prag de 21 de zile. Acesta este intervalul in care ne vindecam de obisnuinte. 21 de zile este perioada in care este activa miscarea de rezistenta a organismului. In 21 de zile, corpurile noastre – mental, emotional fizic – lupta cu toate mijloacele sa se autoconserve si sa ramana asa cum erau inainte. Dupa 21 de zile apare acceptarea.

 

21 este numarul ACCEPTARII si al FORMARII DE NOI DEPRINDERI.

 

In alfabet, 21 este foarte frumos ilustrat grafic de litera Y. Doua drumuri care se intalnesc si ajung sa formeze unul singur.

 

Ceea ce nu repetam constant de 21 de ori sau timp de 21 de zile nu risca sa devina un nou obicei. Dupa 21 de incercari se creeaza insa o noua dependenta!

 

2+1=3. 3 este un numar ce simbolizeaza depasirea limitelor, optimismul, expansiunea. Dupa 21 de zile (adica vibratia totala 3) rasuflam usurati, am trecut un prag, ne simtim din nou bine in pielea noastra, suntem pregatiti pentru noi orizonturi de gandire simtire si traire.

 

Alergatorul, dupa ce a alergat 21 de zile, in a 22-a zi considera deja alergarea mai fireasca decat mersul…

 

sursa : http://valeriupanoiu.blogspot.ro/2013/10/secretele-numerelor-episodul-1-21.html

 

Partajează asta:

Există o serie de numere controversate, din pricina unor conotaţii tabu pe care le comportă. 69 este unul dintre ele, asociat cu o sexualitate considerată anormală, nefirească, blamabilă. Oare chiar aşa să fie? Şi, până la urmă, cine defineşte sfera realului?

69 este, în primul rând, o stilizare a ideogramei chinezeşti ce semnifică echilibrul celor două energii, masculină şi feminină, yin şi yang. Din punct de vedere numerologic, 6 este un număr feminin, iar 9, masculin. 6 corespunde planetei Venus, deci feminităţii în toată complexitatea sa. 9 este un număr atribuit în numerologia modernă lui Uranus. Există discuţii pe marginea guvernării planetare a acestui număr, pe care mulţi îl văd sub semnul lui Marte. Ca semnificaţie, în numerologia vestică, occidentală, 9 corespunde clar lui Uranus, prin natura sa vizionară, umanitară, socială.

9 corespunde într-adevăr lui Marte, dar în numerologia vedică, nu în cea practicată la noi. Iar în interpretarea lui 69 e util să ne întoarcem la origini. Una din cele mai vechi reprezentări vizuale ale poziţiei erotice 69 este o sculptură din templul indian de pe insula Elephanta, lângă Mumbai, datând din primele secole ale erei noastre. Şi ştim că din părţile acelea se trage Kama Sutra, ghidul relaţiilor sexuale, elaborat în limba sanscrită undeva între anii 400 î.Hr şi 200 d.Hr. Aşadar, ca să înţelegem conotaţiile primare ale lui 69 trebuie să mergem pe filiera autentică, în cazul de faţă, cea hindusă. Deci îi vom atribui lui 6 planeta Venus şi vom accepta la acest nivel energia lui Marte ca influenţă asupra numărului 9. Venus şi Marte. Femeia şi bărbatul contopiţi.

69 este numărul care consfinţeşte legătura dintre bărbat şi femeie, nu doar la nivel fizic, ci şi spiritual. 6 este numărul familiei şi al responsabilităţilor asumate în viaţa de familie. 9 este numărul dăruirii, al altruismului, al generozităţii faţă de partener. Prin 9, îl luăm pe celălalt în centrul Universului nostru. Sub pecetea lui 69, aspirăm împreună cu partenerul spre o evoluţie în doi, formând o familie (6) şi dedicându-ne celuilalt la bine şi la rău (9). 69 include frecvenţa devotamentului, a simţului de răspundere, a purtării de grijă, a protecţiei oferite celuilalt în mod necondiţionat!

Energia masculină şi cea feminină sunt legate chiar în Biserică în timpul slujbei de cununie, printr-un pasaj biblic citat din învăţătura lui Iisus Hristos:

„El a zis: N-aţi citit că cel ce i-a făăcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie?

Şi a zis: Pentru aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipide femeia sa şi vor fi amândoi un trup.

Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.”

(Evanghelia după Matei, cap. 19)

Aceasta este formula ritualică prin care cei doi parteneri care se cunună sunt legaţi inclusiv la nivel fizic, astfel încât atracţia fizică pe care o emite fiecare dintre cei doi să rămână în cuplu, să nu mai aibă ochi decât unul pentru altul. Tot prin această formulă se întăreşte coarda energetică de fidelitate între cei doi. La mijloc este de fapt un jurământ de apartenenţă şi de monogamie, “Jur să fiu numai al tău!”/ “Jur să fiu numai a ta!”.

69 este numărul care ne îndeamnă să refectăm asupra sexului ca energie divină. Senzualitatea şi plăcerile, specifice numărului 6, se filtrează prin energia lui 9, care transcende realitatea fizică. 69 devine numărul prin care se sublimează plăcerea, precum şi orice fantezie erotică.

De asemenea, este lesne de dedus că 69 este şi calea către eliberarea de influenţa intruzivă, sufocantă, atotştiutoare  a părinţilor în familia nou-formată. Numărul 69 poartă energia desprinderii de familia de origine şi a întemeierii unei noi familii. Prin accesarea numărului 69 (în scris, de exemplu, prin scrierea lui, de ce nu de 69 de ori), scade capacitatea părinţilor de a-şi impune voinţa asupra familei proaspete.

9, în numerologia modernă, sub semnullui Uranus, ne trimite la mitologie. Iar Uranus era stăpânul Cerului şi tatăl tuturor zeilor asociaţi simbolic cu planetele sistemului solar. Grecescul “Ouranos” chiar asta înseamnă, “Cer”. Nu întâmplător planeta Uranus este considerată patronul astrologiei. 6 este numărul feminităţii creative, fertile, ocrotitare. 6 este una dn feţele mamei Pământ, Geea. În numărul 69, mama Pământ (6) se uneşte cu tatăl Cer (9). Numărul 69 uneşte deci, Cerul cu Pământul. Prin căsătorie, cei doi parteneri se angajează să aducă pe Pământ frumuseţile Cerului şi să clădească pe Pământ o viaţă bineplăcută Creatorului.

Prin 69, trupul se uneşte cu spiritul! 69 este un număr al iubirii divine manifestate în plan fizic! Senzorialul (6) este proiectat în astral. Abandonul în lumea simţurilor devine experienţă transcendentă. Că doar există şi expresia “M-am simţit în al 9-lea cer”. 69 este un număr care protejează viaţa de familie, care întăreşte legătura dintre cei doi parteneri, care fereşte de influenţe externă, care taie corzile negative cu părinţii, cu trecutul, cu strămoşii. Ar fi interesant de văzut cum acţionează, de pildă, folosirea lui 69 ca simbol scris sau rostit în constelaţiile familiale…

Trebuie specificat însă că 69 este un umăr al uniunii, dar şi al purităţii. Cuplurile bazate pe respect, devotament şi fidelitate pot beneficia de protecţia acestei puteri simbolice. Atenţie! Nu vorbim neapărat de experienţa sexuală aferentă, ci de 69 ca forţă, ca acces spre o formă de putere şi protecţie. 69 poate fi, pur şi simplu, scris pe o foaie de hârtie şi amplasat la vedere. Atunci când ne referim însă strict la o experienţă erotică sub semnul lui 69 în afara cuplului asumat, legătura creată nu mai stă sub protecţia divină, ci sub influenţa malefică a lui… Lilith. Vorbim despre o legătură care are legătură strict cu sexul, cu ispita, cu consumul fizic.

În afara cuplului consfinţit şi asumat, 69 devine o putere devastatoare, care distruge armonia şi ia, după o expresie consacrată, “sporul casei”. 69 infidel, care încalcă jurămintele făcute faţă de un partener, are conotaţii magice, creează legături energetice malefice, prin care se face un transfer de energie intensiv în trioul conjugal.

69 este şi numărul adevărului în căsnicie! O sugestie pentru partenerii care au suspiciuni că sunt înşelaţi: pot să poarte o amuletă (pandantiv) în formă de 69, să amplaseze un 69 scris la vedere sau să deseneze, pentru o perioadă, de mai multe ori, un 69, desigur, cu intenţia de a afla adevărul dacă sunt înşelaţi sau nu. Este valabil şi pentru partenerii curaţi, care sunt însă bănuiţi de parteneri. Folosirea lui 69 poate ajuta să se dea în vileag înscenări sau minciuni, scorneli menite să-i discrediteze , astfel încât jumătatea lor să-şi recapete încrederea în ei.

Iată şi sursa controverselor pe marginea numărului 69. Este numărul care răspunde la întrebarea “Care este diferenţa dintre dragoste şi sex?”. Poate fi numărul fidelităţii sau al ispitei. Numărul soţilor sau al amanţilor. Numărul armoniei sau al distrugerii. Numărul celor doi parteneri (obligatoriu de sex opus) care fac dragoste în Lumină sau în întuneric. Depinde cum este folosit…

sursa :http://valeriupanoiu.blogspot.ro/2013/11/secretele-numerelor-episodul-2-69.html

Partajează asta:

 

 

Numele pe care il purtam este un cod al directiei noastre de viata. El insumeaza experientele necesare care ne ajuta sa ne invatam lectiile. Numele intreg din acest moment (nume de familie + prenume) indica misiunile personale pe care le avem pentru aceasta viata. Numele ne da in numerologie numarul Destinului.

 

Este logic ca schimbarea numelui de familie atrage dupa sine o schimbare de directie in viata, o modificare a cursului, o bifurcare. Numele de familie se traduce numerologic in numarul ereditar. E ca si cum ne dam jos dintr-un pom si urcam in altul. Ne alipim la un alt arbore genealogic si preluam, desigur, inclusiv zestrea karmica a familiei in care intram cu nume cu tot, dar si avantajele incluse la pachet. Nu ne intereseaza aici interpretarea numarului ereditar, ci raspunsul la o intrebare cat se poate de pertinenta:  De ce femeile isi schimba numele de familie in urma casatoriei si nu barbatii?

 

Casatoria inseamna, printre altele, asumarea responsabilitatii depline fata de celalalt, dar, in primul rand, fata de tine. Iar asumarea responsabilitatii fata de tine inseamna asumarea responsabiltatii fata de tipul de energie predominant in corpul pe care il ai in aceasta viata. Barbatii sunt chemati sa-si asume energia masculina, iar femeile, pe cea feminina.

 

Observati numarul 1: drept, ascutit, ferm, integru, stapan pe el, erect, falic si falnic. Masculin. Si, totusi, cu un mic maner in stanga sus (pe stanga fiind femintatea), de care sa-l apuce… femeia.

 

Observati numarul 2: cum se unduieste ca o lebada, cu forme rotunjite, flexibil, moale, invaluitor, sinuos, indirect, ca o placa de surf. Feminin. Si, totusi, cu o trena pe partea dreapta, unde sa se urce… barbatul.

 

Numarul 1 este de felul lui convex (adica nu tine apa, e ca o umbrela). Numarul 2, la coada lui, este concav. Mai ales cand il scriem de mana, vedem la finalul lui ca un fel de vas ce sustine, protejeaza, asteapta sa fie umplut.

 

Numarul 1 corespunde astrologic Soarelui.

Numarul 2 este numarul Lunii.

Relatia dintre 1 (barbatul) si 2 (femeia) se inalta spre Cer de aici, de pe Pamant. Luna se invarte in jurul Pamantulu, iar Pamantul, cu Luna cu tot, se invart in jurul Soarelui. 2 se invarte in jurul lui 1. Si, totusi, fara 2, 1 este sterp, lipsit de viata, fara directie si motivatie. La fel si barbatul fara sustinerea une femei. Nu intamplator se spune ca “In spatele unui barbat puternic sta o femeie puternica”. Nimic mai adevarat. Poate sa fie sotie, mama, sora, bunica. Dar daca barbatul (numarul 1) nu are parte de sustinerea unei femei (numarul 2), 1 ajunge sa arate ca un cui pe care ciocanul vietii il bate in cap, pana ce ajunge sa intre de viu in pamant fara sa mai iasa la suprafata. Barbatul nu este creat de Dumnezeu sa fie singur pe Pamant. Daca ramane fara sprijinul unei femei, se ofileste, nu rodeste si, in cele din urma, moare. Femeile ramase vaduve se sustin singure energetic. Barbatii ramasi vaduvi, fara o fiica, mama sau sora se duc repede dupa perechea lor. Un fu nu-l poate ajuta. O nora, da. De aceea se si stabileste o relatie speciala intre socru si nora.

 

1 nu poate sa devina creator si nu poate sa aspire catre Cer decat in prezenta unui 2.

 

Prin schimbarea numelui de familie, femeia (energia numarului 2) isi asuma rolul de femeie si se angajeaza constient sa exprime pe deplin energia yin, sustinand astfel energia masculina a barbatului. Energia masculina este cea darnica productiva. Barbatul da. Face si produce. Energia feminina este receptiva. Femeia primeste. Simte si sustine. Ea primeste numele de familie al barbatului pentru ca este pregatita sa-l primeasca total pe barbatul care-i da numele in viata ei si sa-l sustina neconditionat din punct de vedere energetic. Daca femeia isi retrage sprjinul energetic si nu-l mai hraneste cu energia ei, atunci el isi taie orice legatura cu Cerul, cu Dumnezeu. El va privi doar spre Pamant. Va deveni sceptic, morocanos si plin de vicii.

 

Ca sa poata sa-si revina, sa redevina creativi, bucurosi, dornic de fapte marete, deci ca sa restabileasca legatura cu Dumnezeu, alti barbati cauta alta femeie care sa-i hraneasca. Nu este de condamnat nici femeia care-si retrage sprijinul, nici barbatul care-l cauta in alta parte. De condamnat cu atat mai putin este femeia care, oferind tot sprijinul ei barbatului si vazand ca el nu face nimic cu potentialul pe care ea tot i-l tine in brate, cauta, la randul ei, alt barbat caruia sa-i daruiasca energia ei datatoare de viata. Barbatul care, pe un sol fertil, nu-si asuma rolul de creator, complacandu-se in lipsa de actiune, barbatul care nu produce valori, fie ele materiale, artistice sau spirituale, nu este demn de femeia care-i poarta numele.

 

Cand o femeie intra cu toata energia ei feminina, fertila, hranitoare, in viata unui barbat, barbatul trebuie sa demonstreze ca o merita si sa dea roade. Sa construiasca, sa scrie, sa educe, sa modeleze materia sau sufletul, sa aduca o schimbare in lume. Si nu periodic, ci permanent. Barbatul isi poate implini Destinul numai prin femeie. Femeia are energie sa faca asta si singura. Cine nu accepta acest Adevar, sa-l caute pe al sau. Sau sa se certe cu Dumnezeu pentru felul in care suntem creati.

 

Femeia care-si asuma numele de familie al barbatului isi asuma, de fapt, rolul de Zeita, de Mama Divina, aici, pe Pamant, trezindu-l pe Tatal Creator din barbatul ei. Acceptarea numelui de familie al barbatului de catre femeie prin casatorie aniverseaza un transfer cosmic de energie, prin care forta masculina ajunge in echilibru perfect cu cea feminina.

sursa : http://valeriupanoiu.blogspot.ro/2014/01/femeia-striga-pe-nume-destinul.html#more

 

Partajează asta:

 

 

Omul care a făcut toată planeta să râdă a fost hărțuit de amintirile negre ale copilăriei și de gândul că va înnebuni precum mama sa.

Chipul, gesturile și mimica lui au cucerit întreaga lume. I-a fost scris să ne distreze, să ne aducă zâmbetul pe buze, să ne facă fericiți – pentru asta s-a născut Micul Vagabond. Invincibil și fericit, el a încălzit inimile a miliarde de oameni.
Dar în spatele giumbușlucurilor sale memorabile a stat tot timpul la pândă teama de umbra propriului trecut. Când Charlie Chaplin încânta tot globul cu filmele sale extraordinare, înăuntrul lui se dădea o luptă surdă. Și a dus-o așa până la capătul vieții.

O carte nouă, „Charlie Chaplin”, scrisă de Peter Ackroyd, unul dintre cei mai distinși biografi din Marea Britanie, arată cum a ajuns genialul artist să se poarte cu cruzime cu femeile din viața lui, multe dintre ele minore. Copilăria mizerabilă, marcată de nebunia mamei sale, avea să-i influențeze ireversibil toată viața. Chaplin a trăit mereu cu spaima că va repeta destinul mamei sale.

Coșmarul sărăciei

Prima observație pe care o face Ackroyd în cartea lui este că originile lui Chaplin rămân învăluite în mister. Nici reputatul biograf britanic n-a izbutit să descopere un certificat de naștere cu numele artistului sau vreo înregistrare a acestuia în vreun registru de nașteri. Pare că a venit de nicăieri. Ceea ce se știe e că s-ar fi născut la 16 aprilie 1889. Însă acel Charlie Chaplin pe care l-a cunoscut toată lumea este produsul străzilor triste din sudul Londrei, unde a crescut în sărăcie lucie. Decenii mai târziu, avea să se plimbe prin cartierul în care a copilărit, amintindu-și că erau atât de amărâți, încât el, fratele său și mama lor, Hannah, erau aruncați în drum la fiecare patru săptămâni, fiindcă n-aveau bani să plătească chiria. Cu siguranță, n-a uitat niciodată ceea ce a trăit în primii ani din viață, se arată în cartea citată de ziarul britanic Daily Mail. „De fiecare dată trebuia să ne facem bagajul și să ne luăm salteaua și scaunele în cârcă spre o nouă casă. Dormeam pe unde apucam după ce eram goniți. Eu preferam băncile din parc”, își amintea marele actor.

A urmat și o perioadă mai bună, când mama lor a avut o relație cu un artist de succes. Timp de doi ani din cei trei cât a durat această legătură, familia a avut o servitoare în casă și mergea duminica în excursii cu autobuzul tras de cai. Charlie, care atunci avea vreo trei ani, își amintește că îi plăcea să-și întindă mânuțele și să atingă florile de liliac. N-a uitat nici mirosul trandafirilor vânduți de florăresele de pe Westminster Bridge. În filmele sale, el a folosit deseori florile ca simbol al dragostei fragile sau al iubirii pierdute, remarcă Peter Ackroyd.

Dar în 1893 coșmarul sărăciei i-a înghițit din nou. Hannah mai găsea uneori de câte ceva de cusut și mai scotea un bănuț, dar erau atât de prăpădiți, încât fiul ei mai mare a fost nevoit să poarte o pereche din pantofii ei, tăiați pe jumătate.

În decurs de trei luni, au trăit în șase locuri. În pod sau la subsol, pentru că acolo era cel mai ieftin. Băieții șterpeleau diverse lucruri și mâncare de pe străzi și le aduceau acasă. Charlie mai câștiga uneori câțiva sfanți dansând în fața intrării barurilor. Alteori se descurcau cu câte o supă căpătată de la bucătăriile cârciumelor.

Cei mai grei ani

Într-un an, mama lui Chaplin s-a îmbolnăvit și n-a mai putut să aibă grijă de copiii săi. A fost dusă la spital, iar Charlie a fost luat la un centru pentru orfani și copii abandonați. Aici a îndurat cei mai negri ani din viața sa. Mai târziu, a numit această perioadă „reîncarnarea” sa. Timp de un an, mama lui nu l-a vizitat, iar fratele său, Sydney, a fost trimis la o școală navală.

Hanwell School, unde a nimerit el, era o instituție victoriană, unde instrucția și disciplina de fier erau lege. Pentru nu mai știe ce nereguli, a încasat de nu s-a văzut două lovituri de nuia. Când a făcut dermatomicoză și a trebuit să fie ras în cap, micul Charlie a plâns de-ar fi umplut Tamisa cu lacrimi. Scenele în care a suferit i s-au întipărit în suflet.

Perioada de la Hanwell l-a schimbat pentru totdeauna. L-a făcut invulnerabil. „Chiar și când eram în orfelinat credeam despre mine că sunt cel mai mare actor din lume. Simțeam exuberanța pe care o răspândește încrederea puternică în tine. Fără ea te îndrepți spre înfrângere”, i-a spus Charlie fiului său mai mare.
Acest sentiment de invulnerabilitate i-a conturat personajul care l-a consacrat, Micul Vagabond, atât de nonșalant și deseori invincibil, scrie Peter Ackroyd în cartea sa. Întotdeauna se ridică, plin de energie și determinare. Rareori stârnește mila.

Arta supraviețuirii

Biograful britanic observă că în primele sale filme, Charlie Chaplin el este deseori furios sau crud, dorind să-și ia cu orice preț revanșa în fața celor care-l amenință. Tot ce-și dorește este să aibă mâncare și siguranță. Caută cu disperare dragoste, dar niciodată n-o capătă. Învață să trăiască cu greutățile, arătându-le indiferență. N-are rădăcini, n-are casă.Multe dintre ultimele sale filme transpun arta supraviețuirii într-o lume ostilă.

La opt ani, Charlie se întoarce la mama lui și la stilul nomad de viață. O țineau dintr-o evacuare în alta, niciodată n-aveau cu ce plăti chiria. La un moment dat, tatăl său, care și-a părăsit familia când Charlie era bebeluș, și-a amintit că trebuie să aibă grijă de fiii săi. Charles Chaplin Senior fusese cândva un cântăreț de succes, dar când popularitatea s-a risipit, a căzut în patima băuturii.
O proprietăreasă își amintea de Charlie din acea perioadă, pe care îl descria ca pe „un copil fragil, cu părul negru, fața palidă și ochi albaștri strălucitori. Era pe stradă de dimineața până noaptea”.

„Scânteia” debutului său artistic s-a aprins în 1898, când Chaplin avea nouă ani. El a fost inclus într-o trupă de dansatori profesioniști, intitulată „The Eight Lancashire Lads/Cei opt flăcăi din Lancashire”, al cărei patron locuia la câteva uși distanță. E posibil ca puștiul care dansa pe la ușile barurilor să-i fi fost prezentat chiar de tatăl său, crede biograful Peter Ackroyd.
Trupa mergea în turnee prin toată Anglia, iar programul ei dura zece minute. Charlie i-a observat cu toată atenția pe clovnii care urcau pe aceeași scenă. „Le-am înregistrat fiecare mișcare în cap, ca niște fotografii. Obișnuiam să le exersez când mă întorceam acasă”, povestea actorul mai târziu.
Ambițiile sale nu aveau limite. Când a fost promovat în trupă și a primit rolul unei pisici într-un număr de pantomimă, știa deja ce are de făcut – lumea a râs de s-a prăpădit.

Hoț și cerșetor

În 1901, Charlie nu mai avea tată – băutura l-a ucis la doar 38 de ani – și nu mai găsea de lucru, fiind nevoit să fure și să cerșească pentru a mânca. Soarta lui nu se schimbase. „A trebuit să devin un hoț pe străzile Londrei. Urma să fiu îngropat într-un mormânt de sărac”, spunea Charlie Chaplin.

Una dintre ultimele adrese la care el a locuit împreună cu mama sa a fost 3 Pownall Terrace. O odaie mizeră, impregnată cu un miros stătut de mâncare și haine vechi. O masă lipită de perete, plină cu vase de lut murdare, un pat mic din fier în colț, își amintea, peste ani și ani, marele Chaplin.
Dar aici avea să se petreacă una dintre cele mai importante scene din adolescența sa. Într-o seară, în primăvara anului 1903, Charlie se întoarse acasă și o fetiță îi spuse că mama lui se simte rău. Ea rătăcise din ușă în ușă, rugându-și vecinii să-i dea câțiva cărbuni, explicându-le că erau daruri pentru copii. Oamenii au chemat un doctor care a spus că femeia suferea de malnutriție și era bolnavă psihic, sfătuindu-l pe Charlie s-o ducă la dispensarul local.

 

 

Amintirea mamei

A fost un moment care îl va urmări toată viața. „M-am văzut așa cum eram, un băiat speriat, plăpând și slăbănog, ducându-mi mama de mână, prin ceață, prin toate mirosurile acelea și prin frig”, își amintea marele artist. Hannah a fost dusă la un azil, unde a stat internată 17 ani. De multe ori, a fost ținută într-o cameră cu pereții căptușiți, pentru că avea episoade în care violența sa erupea. Finalmente, avea să fie răpusă de nebunia ereditară care o cuprinsese și pe mama ei.

Mai târziu, Chaplin i-a mărturisit unui prieten de încredere că întotdeauna a crezut că va înnebuni și el. La 14 ani, el primește un rol într-un turneu național. Deja încrezător în talentul său, își contrazice colegii despre unele scene și le arată cum trebuie rostite replicile. Între spectacole, el își face veacul prin sălile de biliard, atras de vin și de femei. Toată viața sa, Chaplin a avut un puternic instinct sexual, iar cele pe care le numea „târfe și stricate” erau mereu disponibile pentru un tânăr atrăgător ca el, scrie Ackroyd.

Munca era, însă, pe primul plan. Curând, el intră într-o trupă specializată în numere de bufonerie, jucând rolul unui tâmplar nepriceput. Când Chaplin începea să joace, oamenii erau martorii unui spectacol nemaipomenit – gălețile cu cuie se revoltau, scările tâmplarului se bâțâiau încoace și încolo, vopseaua zbura în toate direcțiile. Oamenii râdeau cu lacrini. Chaplin îi captiva.
După mai multe scheciuri de pantomimă și acrobație burlescă, el atrage atenția criticilor. Marele actor Stan Laurel, care i-a fost coleg de trupă, își amintea mai târziu că l-a surprins în dormitor, cu părul ciufulit, pozând cu un violoncel în fața oglinzii. Mânuia arcușul peste corzi ca un virtuoz, admirându-se singur. Stan tocmai nimerise în timpul unei repetiții – Chaplin n-a încetat niciodată să joace, o făcea ca să se regăsească, scrie autorul cărții.

Cel mai bine plătit angajat din lume

În cele din urmă, în 1913, pe vremea când unele cinematografe foloseau ca ecran un cearceaf întins pe un perete, Chaplin primește un loc în compania de comedie Keystone din California, pentru un salariu inițial de 150 de dolari pe săptămână. Era mai mult decât câștigase în viața sa. Într-un singur an, a făcut 36 de scurtmetraje și a devenit cel mai de succes comic din America. Charlie Chaplin sărise pe trambulina succesului.

Orice studio de film îl dorea. Curând, ajungea să câștige 670.000 de dolari pe an, o sumă imensă pentru acele timpuri, devenind cel mai bine plătit angajat din lume, scrie Peter Ackroyd. „În zorii războiului din Europa, Chaplin este cea mai scumpă valoare din istoria contemporană”, scria ziarul Reel Times.

Se estimează că 300 de milioane de oameni au urmărit atunci filmele mute ale lui Chaplin, o cifră colosală. Chipul său a pătruns peste tot, din Asia și Australia până în Africa și America de Sud. Un corespondent din Ghana al ziarului The New York Times scria că marele artist era urmărit chiar și de sălbatici.

Ackroyd afirmă în cartea sa că Charlie Chaplin a fost primul om care a devenit obiectul adulației globale, pe vremea când nu apăruse cultul modern al celebrității. „Sunt cunoscut în unele părți ale lumii care n-au auzit de Iisus Hristos”, remarca artistul.
Când Primul Război Mondial răvășea Europa, existau deja păpuși și figurine Chaplin, pălării Chaplin, cravate Chaplin, cărți de joc Chaplin și ace de rever Chaplin. În spitalele de campanie, filmele sale erau proiectate ca terapie recuperatorie. „Atâta râs n-a mai pomenit lumea niciodată”, scria un critic.

În 1917, Chaplin avea studioul său de film la Hollywood, cu o suprafață de două hectare, primul din lume creat pentru un singur artist. În fiecare dimineață, toți actorii și tehnicienii se înșirau și așteptau ordinele. Angajații știau dacă Charlie e nervos sau binedispus, după culoarea costumului său.

În 1921, când a revenit pentru prima dată la Londra, a fost primit la gara Waterloo de mii de fani entuziasmați. „E aici!”, s-a auzit un strigăt, iar mulțimea l-a înghițit imediat. Clopotele bisericilor au început să bată, iar jobenele și pălăriile au început să zboare prin aer. Chaplin a fost condus spre o limuzină flancată pe fiecare parte de câte trei polițiști. Copilul sărac al Londrei se întorsese acasă.

Acest nivel nemaiîntâlnit al faimei, generat de noul mediu al filmului, era un fenomen inedit, scrie Peter Ackroyd. Charlie Chaplin nu se pregătise niciodată pentru așa ceva, el se antrena numai pentru rolurile pe care le interpreta magistral, doar așa era fericit. Dar slăbiciunea pentru femei avea să-l dărâme și să-l exileze de oamenii pe care îi cucerise.

Sex cu pistolul la tâmplă

În noaptea de 23 decembrie 1942, o tânără actriță ajungea pe neașteptate la reședința lui Chaplin, din Beverly Hills. El a refuzat s-o vadă. Femeia a așteptat până în zori, apoi și-a scos patofii și ciorapii de mătase și s-a cățărat pe o scară. La etajul întâi, ea a dat de Chaplin. Cu un pistol îndreptat spre el, l-a înștiințat că se va sinucide. Starul i-a răspuns în stilul său: a ținut-o de vorbă o oră și jumătate, apoi a băgat-o în patul lui. După partida de amor, el glumea, spunând că n-a mai făcut niciodată sex cu pistolul la cap. „Ei bine, asta e noua tendință”, i-a spus actrița.

Joan Barry, în vârstă de 23 de ani, nu era o necunoscută pentru Chaplin. Se întâlniseră cu un an înainte, când el avea 52 de ani, iar ea era una dintre numeroasele aspirante la gloria Hollywood-ului. Cumva, el a convins-o că are talent și a luat-o sub contract. Joan a susținut că relația lor profesională a căpătat tente sexuale, iar când a rămas gravidă, Charlie a presat-o să facă avort, deși ea dorea să păstreze copilul, se arată în cartea citată.
Joan a căzut în patima băuturii, venea beată acasă noaptea târziu, iar odată și-a făcut praf mașina într-un accident. Altădată, când Charlie a refuzat să-i deschidă ușa, ea a început să spargă ferestrele casei.
Cu toate hopurile, legătura lor a continuat. La o săptămână după episodul cu revolverul, un paznic a găsit-o rătăcind prin grădină cu pistolul în mână. Omul i-a luat arma, dar, sub pretextul că vrea să se spele pe față, ea a scăpat și a fugit pe scări. După câteva ore, a fost găsită zăcând pe scaunul din față al unei mașini, în pijamale, cu buzele pline de iod. Un doctor a disgnosticat-o imediat cu „tentativă simulată de sinucidere”, iar Joan a fost acuzată de vagabondaj.

Femeia a continuat să-l agaseze pe Chaplin. În 1943, a venit la locuința artistului pentru a-l anunța din nou că e însărcinată. După ce s-a strecurat înăuntru și a urcat scările până la dormitor, a văzut prin ușa întredeschisă o femeie goală în patul lui. Joan a început să urle isterică și să coboare în goană scările, apoi a încercat fără succes să-și taie venele. Majordomul lui Chaplin a preluat-o elegant și a dus-o la hotelul ei, scrie Peter Ackroyd.

O iubită cu 36 de ani mai tânără

Charlie încerca cu disperare să scape de actrițele instabile care-i complicau viața. Surprinzător, el s-a îndrăgostit de Oona O’Neill, frumoasa fiică a marelui dramaturg Eugene O’Neill. Oona avea doar 17 ani când s-au cunoscut. Ea era femeia dezbrăcată pe care Joan o zărise în patul lui Charlie și spre deosebire de fostele lui iubite, s-a bucurat mereu de o viață privilegiată, fără lipsuri. Își dorea însă să fie acriță, iar Chaplin s-a oferit să-i dea chiar el lecții. După scurt timp, Oona s-a mutat la el. Deși între ei era o diferență de vârstă de 36 de ani, Chaplin nutrea pentru Oona o dragoste pe care n-o mai cunoscuse.

Când Charlie a decis să se însoare cu Oona, care abia împlinise 18 ani, a fost lovitura finală pentru Joan. Câteva săptămâni mai târziu, mama acesteia, Gertrude, l-a dat în judecată pe Chaplin, cerându-i pensie alimentară de 2.500 de dolari pentru copilul nenăscut și care urma să poarte numele lui Chaplin, precum și 10.000 de dolari pentru cheltuielile cu nașterea.
Dar ce era mai rău abia acum urma: FBI a intrat pe fir după ce a aflat povestea cu avorturile ilegale suferite de Joan, astfel că la patru luni după ce actrița a născut, Chaplin a fost pus sub acuzare pentru că a transportat-o prin mai multe state pe Oona, când încă era minoră, „în scopuri imorale”, și pentru că a conspirat cu poliția din Los Angeles pentru a o acuza pe Joan de vagabondaj.

Povestea devine tot mai urâtă și începe să-l tragă în jos pe marele actor, tocmai când toată lumea era a lui. Acuzațiile erau grave, iar Chaplin risca să primească 20 de ani de închisoare.
Procesul a început pe 21 martie 1943. Sute de oameni s-au îmbulzit în fața tribunalului pentru a-l vedea pe Chaplin la sosire, iar fotografii au surprins momentul în care acesta era amprentat. Actorul a negat toate acuzațiile lui Joan. Pe 4 aprilie, într-o larmă de nedescris în sala de judecată, el a fost achitat la toate capetele de acuzare.

Din punct de vedere penal, Chaplin scăpase cu fața curată, dar procesul de paternitate s-a terminat prost pentru el. După un termen care părea să se încheie favorabil, un an ma târziu Chaplin a fost găsit de instanță responsabil pentru copil. El trebuia să-i achite fetiței, Carol Ann, suma de 75 de dolari pe săptămână. Nu era o sumă de speriat pentru el, dar, deși s-a căsătorit cu Oona, reputația lui a fost știrbită și a intrat în declin, se arată în cartea citată de Daily Mail.

Vânat pentru comunism

Ca și cum nu era de ajuns, starul care făcea planeta să se cutremure de râs a fost acuzat că ar fi comunist. Ce-i drept, și el a dat niște apă la moară, spunând la o recepție organizată în New York de o fundație din Rusia că „epurările sunt un lucru minunat” și că „singurii care resping comunismul și care-l folosesc ca < > sunt agenții naziști”. În plină isterie stârnită de „vânătoarea de vrăjitoare”, Chaplin s-a autocondamnat cu aceeași nonșalanță cu care în copilărie înfrunta sărăcia. Numai că apostolii „anticomunismului cu orice preț”, senatorul McCarthy și șeful FBI, temutul Hoover, nu dădeau doi bani pe nonșalanța lui. Ei aveau nevoie de un exemplu puternic.

 

Autorul cărții scrie că Chaplin a susținut mereu că nu este comunist și e greu de crezut că el ar fi suportat să se înregimenteze într-o mișcare politică. Deși crescuse în sărăcie și cunoscuse umilința, Chaplin n-ar fi rămas fără reacție în fața nedreptății și a oprimării. „Știu ce e umilința. Și e un lucru pe care nu-l voi uita niciodată”, a spus el.

Hărțuit de procesul de paternitate și de acuzațiile că ar fi comunist, Chaplin se refugiază în muncă și lucrează la un film despre un criminal în serie, Monsieur Verdoux. Poate deloc surprinzător, pelicula conține numeroase elemente misogine, personajele feminine fiind dure, gălăgioase sau nebune. Pentru prima dată în viața lui, Chaplin pierde bani cu un film. Iar ăsta e un semn.

În ’47, un congresman cere deportarea lui Chaplin, pe motiv că atentează la sănătatea morală a Americii. Apoi artistul află că este investigat de faimosa comisie a Congresului SUA pentru cercetarea activităților antiamericane. Micul Vagabond dansa pe o gheață foarte subțire.
300 de personalități din industria filmului american au fost puse pe lista neagră de această comisie, care i-a urmărit cu asiduitate pe toți cei bănuiți de simpatie pentru comunism. Oamenii erau eliminați din cinematografie, întrucât studiourile refuzau să mai aibă de-a face cu ei, de teama represaliilor guvernamentale.

Idolul renegat

Marele Chaplin, omul pe care îl adula toată planeta, s-a trezit singur în fața unui război surd care nu-i aparținea. Biograful Peter Ackroyd susține în volumul său că în restaurante lumea făcea comentarii negative la adresa artistului căzut în dizgrație. Mulți dintre apropiați au început să-l evite, ferindu-se să fie asociați cu el. La un revelionul, unul dintre oaspeți l-a scuipat în față.

În 1952, Chaplin nu se mai bucura de aprecierea americanilor și pleacă cu vaporul la Londra pentru a participa, împreună cu Regina Elisabeta, la premiera filmului său, „Limelight”. Aflat de două zile pe mare, el află că permisul său de reintrare în SUA a fost retras: nu se mai putea întoarce în America fără a fi interogat cu privire la caracterul său moral și opțiunile politice. Procurorul general al SUA declara în presă: „Îl voi judeca pe Chaplin pentru caracterul lui nesărat”. Astăzi, așa ceva e de neconceput, dar în acele timpuri, astfel de vorbe însemnau că ai probleme mari.

Fuga în Europa

Prima reacție a starului a fost să persifleze autoritățile americane, dar gândul că acestea îl vor lăsa fără bunurile sale l-a speriat. Toată viața a trăit cu teama că va ajunge iar sărac.
În Londra, Chaplin a fost primit cu urale de o mulțime caldă, deși mulți sunt de părere că entuziasmul a fost mai rezervat decât în anii precendenți. Chaplin nu mai arăta ca Micul Vagabond. Era un gentleman de statură mică, cu părul argintiu, nevoit să zâmbească și să arate fericit când el se temea pentru viitorul său, notează Ackroyd.

În cele din urmă, Chaplin a lucrat ca la carte. Pe 17 noiembrie, Oona zboară spre Hollywood, golește toate seifurile, bagă patru milioane de dolari în conturi din străinătate și împachetează numaidecât toată mobila, trimițând-o spre Europa.
Dar în lipsa ei, actorul suferă o cădere nervoasă. Se teme că avionul ei se va prăbuși sau că va fi arestată de americani. Pur și simplu, nu-și poate imagina viața fără ea, iar gândul acesta îl scoate din minți.

 

Totul merge însă bine. Oona se întoarce, iar cei doi decid să se mute în Elveția, unde taxele erau mai mici. La începutul lui 1953, se stabilesc într-o vilă de 15 camere din localitatea Corsier-sur-Vevey, pe malul lacului Geneva, unde se bucură de o viață discretă și tihnită.

 

„Charlie era pe primul loc pentru Oona. Copiii trebuiau să înțeleagă asta. Ea a încercat din răsputeri să-i facă exilul cât mai plăcut. Îl distra la cină – a fost mereu un foarte bun interlocutor – și avea mereu grijă să arate bine”, a spus un prieten bun al celor doi.
O altă prietenă a cuplului, actrița britanică Margaret Rutherford, a mărturisit că stilul și gentilețea soției lui Chaplin se făceau întotdeauna simțite: „Ea vorbea rareori, dar știai că era acolo ca să-l protejeze pe soțul ei de orice neplăcere.”

Dictatorul care își teroriza copiii

Chaplin i-a făcut de multe ori să râdă pe cei opt copii ai săi. Fără îndoială, nimeni nu se pricepea mai bine ca el la distracție. Dar e greu de spus dacă familia sa a fost fericită, scrie autorul cărții „Charlie Chaplin”. El era adeptul disciplinei de fier, spirit moștenit la școala pentru orfani, și considera că fiii săi trebuie să se pregătească prin trudă pentru viață.

 

Orice încălcare a regulilor sale se termina cu o palmă încasată. Fiica lui, Geraldine, își amintea că devenise o rutină să stea cu burta pe genunchii tatălui și să ia palme la fund.
Chaplin ajunsese să-și vadă copiii ca pe rivali și devenise gelos pe Michael, favoritul soției sale. „Niciodată n-am avut curaj să mă cert cu bătrânul. N-am îndrăznit. În orice caz, era inutil să mă cert cu tata. Era prea dur, prea inflexibil, prea puternic”, spunea Michael (foto) mai târziu.

 

Un vizitator al familiei a observat că micuții erau terorizați de tatăl lor și de faptul că acesta îi corecta mereu. La masă, Chaplin le ordona copiilor să stea drepți și să nu vorbească decât dacă li se adresa. Charlie îi distra arătându-le filmele sale din tinerețe, într-o cameră specială în care făcea proiecții.

Din scrisorile sale rezultă clar că Chaplin ajunsese să disprețuiască America, țara care-l adoptase pentru a-l renega la bătrânețe. A mai făcut doar două filme, ajungând la un total de 82, și se temea adesea că va fi uitat.

 

Dar măcar reușise să-și regăsească liniștea după o turbulentă viață amoroasă; Charlie Chaplin avea lângă el femeia care-i asigura echilibrul. Oona i-a stat credincioasă alături până la Crăciunul din 1977, când artistul a încetat din viață.

 

De murit, însă, Micul Vagabond n-a murit niciodată. El încă ne face să râdem cu giumbușlucurile lui, iar mesajul său este la fel de actual și în era digitală: iubirea și fericirea înving sărăcia și răutatea

 

O LECŢIE frumoasă de viaţă, în cuvinte scrise din inimă.

Poemul „Păpuşa” a fost compus de Marquez atunci când a fost diagnosticat cu cancer. El a trimis aceste cuvinte celor mai apropiaţi prieteni ai săi, ca un semn de rămas-bun, ca o radiografie a unei vieţi frumos trăite.

„Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa
ca sunt o papusa de carpa,
si mi-ar darui o farama de viata,
probabil nu as spune tot ce gandesc,
dar cu siguranta as gandi tot ce spun.
As aprecia lucrurile nu prin ceea ce valoreaza,
ci prin ceea ce semnifica.
As dormi putin si as visa mult,
deoarece cu fiecare minut in care inchidem ochii
pierdem 60 de secunde de lumina.
As merge cand altii se opresc,
m-as trezi cand altii dorm.
As asculta cand ceilalti vorbesc,
si cum as mai savura o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar darui putina viata,
mi-as pune haine simple,
m-as intinde la soare pe burta,
dezvelindu-mi nu numai corpul, ci si sufletul.
Doamne, daca as avea o inima,
Ti-as scrie toata ura pe o bucata de gheata
si as astepta sa iasa soarele.
As picta pe stele un poem de-al lui Benedetti,
cu un vis al lui Van Gogh;
si un cantec al lui Serrat ar fi serenada
pe care as oferi-o lunii.
As uda trandafirii cu lacrimile mele
ca sa simt intepatura dureroasa a spinilor
si sarutul vindecator al petalelor.
Doamne, daca as avea un crampei de viata
nu as lasa sa treaca o zi
fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat
ca el imi este cel mai drag
si as trai indragostita de iubire.
Le-as arata oamenilor cat de mult gresesc
daca cred ca nu se mai indragostesc cand incep sa imbatraneasca,
nestiind ca, de fapt, imbatranesc atunci cand nu se mai indragostesc.
Unui copil i-as da aripi,
dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.
Pe cei in varsta i-as invata ca moartea nu vine o data cu batranetea,
ci o data cu uitarea.
Am invatat atatea lucruri de la voi, oamenii.
Am invatat ca toata lumea
vrea sa traiasca pe culmea muntelui
nestiind ca adevarata fericire este sa urci panta.
Am invatat ca, atunci cand un nou-nascut
strange in pumn pentru prima data
degetul tatalui sau, il va tine strans pentru totdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus
numai atunci cand il ajuta sa se ridice.
Am invata atatea lucruri de la voi,
dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc,
caci din nefericire, cand ma vor pune in cutia aceea, o sa mor.”

 

Partajează asta:

Testul celor cinci animale în deșert sau testul japonez al vieții îți arată care sunt lucrurile pe care ești dispus să le sacrifici și ce anume din viața ta ai păstra până la capăt.

Trebuie să-ți imaginezi că te afli în deșert alături de cinci animale – o vacă, un cal, un leu, o maimulță și o oaie – și, după multe zile de mers, rezervele de apă sunt pe terminate.

Pentru a supraviețui, va trebui să lași unul din animale în deșert.

Pe care dintre cele 5 animale îl sacrifici?

Proviziile de apă vor fi însă mai puține decât estimasei și va trebui să renunți și la un al doilea animal. Pe care îl lași în urmă?

Ți-au mai rămas trei animale și ai ajuns la o oază, însă ghinion. Oaza a secat, așa că va trebui să renunți la încă un animal. Pe care-l alegi?

În fine, după un drum istovitor și având doar două animale, vezi totuși marginea deșertului la orizont. Din nefericire, pentru a ajunge acolo, apa este suficientă doar pentru tine și un singur animal. Pe care îl lași în urmă?

Care este cel pe care l-ai luat cu tine până la ieșirea din deșert?

Interpretarea testului, mai jos.

Testul are la baza arhetipurile japoneze, desertul in sine reprezentand una din cumpenele sau greutatile cu care ne confruntam in viata, iar fiecare din cele 5 animale semnificand un aspect al vietii. Ordinea in care sacrificam animalele este echivalenta cu importanta pe care o acorzi acelor lucruri pentru tine. Animalul la care ai renuntat primul reprezinta aspectul vietii cel mai putin important pentru tine. In schimb, animalul pe care l-ai pastrat pana la iesirea din desert reprezinta aspectul vietii cel mai important pentru tine, cel la care nu vei renunta chiar si cu pretul celorlalte.

Prin urmare:

Maimuta reprezinta iubirea, acea persoana pe care o iubesti si fata de care te simti cel mai aproape in aceasta viata. Maimuta reprezinta aspectul vietii in care ai investit cele mai profunde sentimente.
Daca ai renuntat la maimuta, ai renuntat la iubire
Oaia reprezinta bunastarea si prosperitatea, abundenta si confortul financiar, tot ceea ce iti ofera in mod practic si material siguranta si protectie.
Daca ai renuntat la oaie, ai renuntat la bunastarea materiala
Leul reprezinta mandria si curajul
Daca ai sacrificat leul, ti-ai sacrificat mandria
Vaca reprezinta nevoile tale de baza, necesitatile primare, toate acele lucruri primordiale (si aparent insignifiante fiindca le ai!) de care ai nevoie pentru a simti in largul tau.
Daca ai sacrificat vaca, ti-ai sacrificat nevoile tale primare
Calul reprezinta pasiunea vietii tale.
Daca ai sacrificat calul, ti-ai sacrificat pasiunea vietii tale.

Animalul pe care l-ai pastrat reprezinta acel aspect al vietii fara de care nu ai putea trai si la care nu ai putea renunta niciodata.

In functie de animalul pe care ai ales sa il pastrezi, acest lucru poate insemna pentru tine iubire, bunastare, mandrie, nevoile tale primare sau pasiunea vietii tale.

sursa : ultima-ora.ro

Ce trebuie sa faci?

 

 

Testul Baum, sau „testul copacului”, cum este cunoscut de catre publicul larg, a fost inventat de catre psihologul german Charles Koch, in anul 1952 si este folosit si astazi, in lumea intreaga, ca o buna metoda de a analiza individualitatea unei persoane, subliniind specificul sau emotional.

Copacul devine un indice al comportamentului psihologic deoarece in intreaga istorie a umanitatii, acesta este un element important in toate mitologiile. Psihologii si psihiatrii descifreaza un desen din mai multe perspective. Interpretarea desenului unui copac este foarte apropiata de analiza scrisului unei persoane.

Desenul, ca si scrisul, pot arata o sumedenie de informatii despre felul de a fi al unei persoane. Exista nu mai putin de 59 de detalii ale unui desen care ii intereseaza pe psihologi atunci cand privesc desenul unui copac, cum ar fi radacinile, trunchiul, ramurile, coroana, frunzele, nodurile, umbrele, simetria si alte trasaturi arhetipale ale copacului. (Wikipedia)

Noi va propunem sa folosim „Testul Copacului” doar ca pe o metoda de relaxare si de joaca. In acelasi timp, ca pe o metoda de auto-anailza si de incurajare a reflectiei cu privire la propria persoana.

Ia o foaie si ceva de scris si deseneaza un copac. Nu sta prea mult pe ganduri. Trebuie sa il desenezi repede, „asa cum iti vine”, incearca sa nu fie ceva prea elaborat.

Dupa ce ai sfarsit desenul, poti afla rezultatele testului.

 

Trebuie sa urmaresti aceste aspecte ale desenului tau:

 

1. Radacina
2. Trunchiul
3. Ramurile
4. Frunzele sau fructele

 

Radacina

Modul cum ai desenat radacina vorbeste despre cat de conectata la realitate esti. Daca nu ai desenat deloc radacina copacului, aceasta poate sa insemne ca treci printr-o perioada de anxietate, de insecuritate.
Mai poate sa insemne ca nu esti deloc o persoana pragmatica si ca te simti mai degraba in sintonie cu latura boema a vietii.

Radacini groase, puternice, indica o personalitate foarte pragmatica, rationala, bine ancorata in realitate, ceea ce nu este neaparat un lucru 100%pozitiv, caci seriozitatea trebuie deturnata din cand in cand si viata privita cu ironie.

Trunchiul

Trunchiul simbolizeaza la modul general, modul tau de a fi. Liniile delicate si umbrele simbolizeaza timiditatea. Daca trunchiul copacului este mic, atunci esti o persoana careia nu ii place sa iasa prea mult in evidenta; daca este gros atunci inseamna ca detii multa forta interioara si iti place sa iesi in evidenta cu mult tupeu si cu zambetul pe buze.

Daca trunchiul copacului tau este frant, inseamna ca esti o persoana foarte sensibila, fragila pe din-interior, care are nevoie de protectie; poate sa indice si ca te afli intr-o perioada destul de dificila si ca ai nevoie de suport psihologic sau de sprijinul familiei si al prietenilor.

Ramurile

Ramurile pe care le-ai desenat simbolizeaza conexiunea ta cu lumea si oamenii din jur. Daca ai desenat ramuri mici sau daca acestea nu exista deloc, aceasta poate sa indice faptul ca iti este dificil sa te exprimi in public, sa te arati si sa comunici cu cei din jur. Ramurile groase indica o personalitate expansiva.

Ramurile ascutite indica o anumita tendinta catre agresivitate. Niste ramuri noduroase simbolizeaza dificultatea de a comunica cu ceilalti. Cand ramurile nu prea apar in desenul tau inseamna ca estei o persoana foarte atenta in privinta oamenilor, ca esti foarte selctiva in privinta celor care pot sau nu sa intre in cercul tau.

Frunzele si/ sau florile

Frunzele si/sau florile indica efortul tau de a atinge culmile succesului. Daca nu le-ai desenat deloc, s-ar putea sa fii o persoana care nu are deloc incredere in fortele proprii.

Frunze sau flori extrem de detaliat desenate, pot trada o tendinta obsesiv-compulsiva. Florile din copac simbolizeaza o persoana optimista.

Alte detalii

Daca ai desenat si fructele, atunci inseamna ca esti o persoana care are incredere foarte mare in ea insasi.

Daca ai desenat un pom de Craciun, aceasta poate sa indice dorul de copilarie. Gaurile din trunchi pot sa indice incapacitatea de a te auto-controla.

Daca ai desenat o salcie, aceasta poate sa indice depresia.

sursa : garbo.ro