ASTAZI SE IMPLINESC 7 ANI DE CAND MAESTRUL NE-A PARASIT…
„Mă întreb, totuşi, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, am sfârşi prin a obosi să descoperim mereu că nu mai suntem ce-am fost… Nu pot găsi în ele decât cauze, explicaţii. Or, eu aş avea nevoie de altceva. Într-un deşert, probabil, nu te uiţi în urmă. Ce să vezi? Vântul ţi-a şters, deja, urmele. Privirea caută, stăruitor, orizontul, în faţă, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o nălucire care te poate stimula să speri. Un pustiu nu e niciodată fals. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital.”
„În vreme ce iubirea ne cheamă să înflorim pământul,
religia ne cheamă să ne pregătim pentru viața de apoi.
În vreme ce iubirea ne spune acum,
religia amâna totul pentru după moarte.
Se înțelege că între aceste două lucruri trebuie să alegem.
Și că nu se poate să iubim cu pasiune viața și în același timp
să credem că ea este o etapă provizorie în care singura noastră datorie e
să ne mântuim pentru un păcat pe care nu noi l-am săvârșit. ”
„Şi ştiu din ceea ce am trăit eu însumi că uneori singurătatea nu este decât o altă formă de a iubi şi că în această formă de dragoste se deşteaptă uneori porniri ciudate;
pentru că nu putem obţine totul, vrem să nu mai avem nimic;
neputând vindeca o rană, vrem s-o facem mortală.
Şi poate că Infernul nu e decât cealaltă faţă a Paradisului.
Expulzaţi din Paradis, n-avem unde merge decât în Infern, aşa cum aruncaţi de pe culmea unui munte nimerim în prăpastie.
Nu există abisuri fără înălţimi.
Numai o prejudecată îi socoteşte pe toţi sinucigaşii nişte oameni care şi-au încheiat socotelile cu viaţa şi nu-i mai interesează nimic.
Cei mai mulţi dintre ei, probabil, nu sunt decât nişte oameni care au eşuat în încercarea de a găsi o soluţie.”
“O singură femeie e uneori de ajuns pentru a suprima deşertul unui bărbat.”
„Când omul e cât de cât tânăr, în ciuda anilor, e slab în faţa dorinţelor. N-are puterea să renunţe, cedează în faţa lor. Se apleacă spre izvor, fiindcă nu-şi poate stăpâni setea. Când face pe înţeleptul, gata. S-a terminat. Vedeţi prin urmare că n-am glumit spunând că bolile ne deschid ochii. Ascultaţi-mă pe mine, viaţa e un miracol ticălos de scurt.”
„Nu ştiu dacă aţi trăit vreodată o asemenea stare. Nu eşti nici mort, nici viu. Te simţi ca un foc care abia mai pâlpâie, gata să se stingă. Stai cu ochii deschişi, te uiţi într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Şi nici nu te gândeşti la nimic decât la propria ta oboseală de a trăi şi de a muri. Răstignit undeva între viaţă şi moarte, nu eşti bun pentru niciuna dintre ele. Parcă pluteşti în derivă şi aştepţi să fii aruncat pe un mal, ori al vieţii, ori al morţii, ţi-e egal.”
“Lumea e plina de masti de sticla. Te uiti si nu le vezi.
Mîngîi fata unei femei si nu simti masca asta de sticla. Se
îmbratiseaza doi amanti si nu simt unul la celalalt masca de
sticla. Se saruta si nu simt. Mama îsi creste copilul si nu simte
cum odata cu obrazul se largeste si masca de sticla. Nu, aceste
masti nu se vad. Dar opriti-va undeva, vroiam sa le strig, si
tipati, cereti ajutor, amenintati.”
“Aş vrea să-ţi vorbesc într-o zi despre conştiinţa cosmică. Dacă ar trebui s-o asemănăm cu ceva, viaţa e ca un rîu care se varsă în mare. În clipa cînd se varsă în mare, rîul se eliberează de tot noroiul pe care l-a cărat pînă atunci şi devine străveziu. Cortina nu cade, ci se ridică.”
“E o îndrăzneală să-i judeci pe alții când tu însuți n-ai fost decât o marionetă a fricii, dar, din întâmplările prin care am trecut, am învățat că, pentru a se opune răului, omul trebuie să înceapă prin a se teme de răul din el.”
Apreciază:
Apreciază Încarc...
EARTH CHANGE MZ 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.