Realitatea se extinde nu numai dincolo de perceptia obisnuitã, ci chiar dincolo de limitele imaginatiei. Imaginatia omeneascã opereazã cu imagini si forme. Mai existã însã o realitate care nu are formã, unde trãiesc doar entitãti sferice luminoase ce nu au nevoie de un decor si recuzitã pentru a-si juca rolurile.
Iar dincolo de realitatea non-formã existã una si mai de neînchipuit: realitatea non-dualã. Ce este aceasta, ne-o defineste Tom Kenyon:
Într-o stare non-dualã de constiintã simtim cã dispar opozitiile, contrariile. În stãrile non-duale de constiintã, dualitatea – asa cum este perceputã în existenta relativã – dispare, iar noi pãtrundem într-o stare minunatã de constientã autocentratã si de seninãtate. În stãrile cele mai profunde de non-dualitate existã doar constiinta purã, care se cunoaste pe sine.
Tom Kenyon este un medium (channel) interesant si autentic. El primeste comunicãri telepatice de la spirite înalte care se prezintã cu numele de „Hathori”. În general, cu cât mediumul are mintea mai cizelatã, mai educatã, el poate reproduce idei mai abstracte, mai complicate – ceea ce este si cazul lui Tom, care are pregãtire academicã, o culturã vastã, este yoghin, shaman, mistic.
De-a lungul secolelor, cu cât nivelul general de culturã a crescut, gândirea oamenilor a evoluat si mintea mediumilor, de asemenea. Astfel se explicã de ce revelatiile primite mai recent sunt mai detaliate, prezentând idei elaborate, pe care nu le regãsim în „cãrtile sfinte” antice. Poate cã astfel de comunicãri spiritiste sunt la fel de „sfinte” ca si cele primite de mediumii antichitãtii, nu-i asa?!
Fragmentul citat face parte dintr-un mesaj mai lung, care încearcã sã lãmureascã misterul Realitãtii non-duale. El vorbeste despre starea de Aethos, un alt nume pentru Dumnezeire. Am extras ideile esentiale si am adãugat câteva comentarii personale.
[Noi, spiritele – n.n.] existãm în dimensiuni multiple de constiintã si, în functie de nivelul nostru de evolutie personalã, ne manifestãm în dimensiunea a patra, pânã la a douãsprezecea. Pânã la dimensiunea a noua ne putem alterna forma antropomorfã – care are o înfãtisare asemãnãtoare omului – sau corpul nostru de luminã. Atunci când trecem în dimensiunea a 10-a, dispar toate legãturile cu forma noastrã antropomorfã. Practic vorbind, devenim forme geometrice de luminã.
Comentariu: Primele trei dimensiuni alcãtuiesc lumea fizicã. Pe lângã ele, în esoterism se mai pomenesc si planurile non-fizice: lumea astralã, a formelor (nama-rupa), deasupra cãreia troneazã lumea cauzalã, fãrã forme. Corespondenta ar fi urmãtoarea: dimensiunile 4, 5 si 6 formeazã astralul inferior (corespunzând „iadului” si „purgatoriului”); dimensiunile 7, 8 si 9 formeazã astralul superior (numit „paradis”); dimensiunile 10, 11 si 12 formeazã cauzalul (numit uneori „al saptelea Cer” sau „al nouãlea Cer”).
În dimensiunile 10-12, constienta interconectivitãtii se mãreste, la fel ca si constienta non-dualitãtii – Mama Tuturor Lucrurilor. Pentru noi, atingerea non-dualitãtii nu este destinatia finalã, ci mai degrabã o trambulinã cãtre mai multã mãiestrie si o mai bunã întelegere despre cum sã creezi rezultate favorabile.
Este important de înteles cã stãrile non-duale de constiintã depind de cel care percepe. Asadar, dacã percepeti non-dualitatea prin chakra inimii, s-ar putea foarte bine sã simtiti iubire impersonalã – un sentiment profund de conexiune cosmicã. Într-adevãr, în aceastã stare de uniune dintre non-dualitate si inimã, ajungeti sã fiti îndrãgostiti nebuneste si, practic vorbind, vã îndrãgostiti de cosmos. Iar în acel paradox al inimii, deveniti Iubitii, iar tot ceea ce vedeti si la care sunteti martori reprezintã de asemenea Cel iubit.
Desi aceasta este o stare minunatã de constiintã, ea nu reprezintã non-dualitate purã. Pe mãsura ce urcati în chakrele superioare, experientele non-dualitãtii se schimbã. Atunci când vã aflati în chakra coroanei, non-dualitatea este trãitã în forma ei purã – constiintã purã, constientã de ea însãsi. În aceste dimensiuni superioare ale non-dualitãtii nu existã sentimentul de sine personal.
Paradoxul creatiei este cã ea se întinde de la stãrile cele mai pure de non-dualitate pânã la stãrile cele mai polarizate ale existentei. Astfel, în constiinta voastrã existã cele douã stãri aparent conflictuale, ale existentei relative (adicã viata voastrã întrupatã, în timp si spatiu) si stãrile non-duale de constiintã, în care toate polaritãtile si conflictele dispar.
Comentariu: Mai corect spus, în constiinta omului poate apãrea si starea de non-dualitate, dar lucrul acesta nu este chiar comun. Ba chiar este o stare de gratie destul de rarã, la nivelul actual de constiintã al omenirii.
Unele persoane considerã cã interconectivitatea este acelasi lucru cu „unimea” (oneness) si cã pe mãsurã ce pãtrundeti în stãri superioare de constiintã si în dimensiuni superioare de fiintare, vã contopiti într-o masã amorfã de luminã, în care toate deosebirile dispar. Noi nu vedem astfel lucrurile. Interconexiunea sau interconectivitatea înseamnã recunoasterea faptului cã toate fiintele si toate aspectele cosmosului sunt interconectate si cã între fiinte existã în acelasi timp diferente unice. Aceste diferente sunt fascinante si unice. Uneori ele deranjeazã, alteori înfrumuseteazã. Dar aceste diferente fac parte din tapiseria realitãtii vizibile si nu sunt inutile.
Dorim ca acum sã vã împãrtãsim o cale de a accesa una dintre comorile noastre culturale cele mai deosebite, pe care o numim Aethos. Aethos-ul reprezintã o bandã de frecventã a constiintei ancoratã în non-dualitatea purã.
Comentariu: În loc de Dumnezeire, i-am putea spune Aethos. Uneori, este bine sã mai schimbãm limbajul clasic, ca sã nu cãdem în capcana „limbii de lemn” si a cliseelor de gândire.
Atunci când un Hathor [spirit înalt – n.n.] intrã în dimensiunea a 10-a, existã multe oportunitãti si moduri de manifestare. Unii dintre noi aleg sã se alãture pentru un timp unei comunitãti de vibratie. Aceastã comunitate este alcãtuitã din Hathori individuali, aflati în dimensiunile a 10-a, a 11-a si a 12-a. Acestia intrã în starea de non-dualitate din propria lor vointã, alegând sã rãmânã, pentru o perioadã de timp, în aceastã vibratie a constiintei, spre folosul altor fiinte.
Majoritatea indivizilor rãmân temporar în Aethos, în timp ce câtiva dintre ei nu dau semne de plecare. Atunci când o fiintã pãtrunde în Aethos, toate deosebirile personale sunt lãsate de-o parte. O fiintã care se aflã în Aethos nu are nume. Orice identitate personalã a fost înlocuitã de cufundarea totalã în non-dualitate. Aceste fiinte „mentin” aceastã vibratie de non-dualitate, spre folosul celorlalti, întrucât non-dualitatea este Mama Tuturor Lucrurilor si structura de bazã a întregii existente.
Comentariu: Aflându-se în Starea Non-dualã, deosebirile între entitãti dispar, fiind un suprem sacrificiu pe care îl poate face o fiintã nemuritoare: renuntarea la propria individualitate. Desigur, recompensa este pe mãsurã, anume o beatitudine fãrã margini. Dacã fiinta revine în planurile inferioare de vibratie, îsi reia automat identitatea proprie, lãsatã temporar de-o parte.
Se aseamãnã descrierea Aethos-ului cu ceea ce oamenii numesc „Dumnezeu impersonal”, notiunea vedanticã de Brahman. Dumnezeul impersonal (Mama tuturor lucrurilor) ar fi deci o STARE NON-DUALÃ amplificatã de spirite (Hathori) ajunse la maxima lor dezvoltare. Din aceastã Stare Supremã au apãrut toate spiritele si întreaga Creatie universalã.
Nu putem evita întrebarea: oare Dumnezeu are nevoie sã fie ajutat de aceste spirite înalte? Adevãrul este cã Dumnezeu este atotputernic, atotstiutor si atoateiubitor. La fel de adevãrat este însã cã Universul, cu toate planurile sale de vibratie, se extinde tot mai mult, devine tot mai complex, iar populatia de spirite se mãreste de la o secundã la alta. Dumnezeu îsi doreste sã poatã supraveghea si sprijini toate activitãtile si entitãtile cât mai de aproape si optim. De aceea, orice ajutor competent este binevenit, mai ales cã aceastã practicã le ajutã pe spiritele ce pot pãtrunde în Dumnezeire sã dobândeascã „mai multã mãiestrie si o mai bunã întelegere despre cum sã creeze rezultate favorabile” (conform mesajului primit de Tom Kenyon).
Am aflat deci din aceastã revelatie cã spiritele ajunse la deplinã maturitate (FIII lui DUMNEZEU-TATÃL) pot deveni parte a Dumnezeirii, temporar sau nelimitat.
A fi în prezenta unui Aethos înseamnã a fi elevat la starea de non-dualitate.
Comentariu: Când spunem cã Dumnezeu se manifestã personal, înseamnã cã unul dintre Hathorii scufundati în STAREA NON-DUALÃ ia contact telepatic si energetic cu noi. Dacã invocãm cu sinceritate aceastã Stare Perfectã, intrãm în contact spiritual cu un reprezentant desãvârsit al Divinitãtii, care ne hrãneste sufletul cu o „portie” extrem de binefãcãtoare din Absolutul Divin.
Isus Cristos este unul din Fiii de Dumnezeu, un Hathor desãvârsit, un mare Guru. El poate dãrui shaktipat (Duhul Sfânt, Gratia Divinã) celui pe care îl invocã cu credintã. Isus însusi intrã câteodatã în Starea Non-Dualã (Dumnezeu Tatãl), dar numai temporar. În schimb, El a ales sã îngrijeascã, sã îndrume si sã coordoneze îndeaproape, din partea Divinitãtii Absolute, o imensã populatie de spirite care locuiesc în Sistemul nostru Solar, în toate planurile energetice.
Articol publicat de Razvan Petre – 3 ianuarie 2014 pe site-ul : spiritus.ro
EARTH CHANGE MZ 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.