Partajează asta:

 

 

Asa cum stii deja, gandurile, actiunile si reactiile noastre la experiente, lasa urme asupra noastra

Acestea se acumuleaza odata cu trecerea vremii, apasandu-ne si umpland mintile noastre cu haos.

Astfel devine necesara o tehnica de curatare a mintii de acest haos, prin indepartarea impregnarilor acumulate din trecut, a. i. tendintele si patten-urile profunde ale comportamentului, sa poata fi indepartate.

Curatirea duce la sublimarea fiintei, dandu-i puterea de-a trai in prezent , de a-si  modifica comportamentul, permitandu-i astfel evolutia spirituala.

 

Stiinta afirma ca vibratia sufletului nostru este de 0,5 Hz. La nastere copilul are vibratia structurii rationale tot de 0,5 Hz, adica comuniunea dintre suflet si ratiune este totala.

In fiecare an, vibratia ratiunii unui copil creste cu 1 Hz pana la varsta de 21 de ani, pana la atingerea pragului de 21 Hz.

Dupa aceasta varsta ar trebui ca ea sa scada ca urmare a inaintarii pe calea spiritualitatii, a meditatiei, a rugaciunii.

Daca insa vibratia structurii rationale creste in continuare, atunci apare uzura creierului in gol, fara a fi in corelatie cu sufletul.

Cand valoarea se apropie de 48 Hz, numarul de ganduri pe unitatea de timp e prea mare, e prea mult zgomot, se uzeaza creierul si apare imbatranirea precoce. Peste 50 Hz pot aparea boli mentale.

 

 

 

Pentru a avea mintea coborata in inima trebuie sa ajungem ca structura rationala sa poata auzi din nou sufletul, adica sa-si coboare frecventa, functionand asemenea copiilor.

Aceasta nu inseamna un comportament infantil, intrucat ceea ce receptionam de la suflet corespunde cu ceea ce avem de facut in viata.

Cand Iisus spunea ca trebuie sa fim asemenea copiilor pentru a intra in imparatia cerurilor, El se referea si la acest aspect al functionarii creierului.

Atingerea frecventei de 0,5 Hz, cea de la nastere, inseamna controlul complet asupra organismului si inducerea starii de vindecare.

 

 

 

 

 

Stiinta clasifica aceste frecvente ale creierului in unde beta, alfa, teta, delta ( in ordine descrescatoare cu frecventa).

Cele beta au frecventele cele mai ridicate si corespund momentelor in care desfasuram activitati ce necesita concentrare, focalizare, atentie.

Undele alfa sunt asociate cu starea starea de relaxare, creativitate; cele teta cu meditatia si starea premergatoare somnului iar cele delta sunt caracteristice somnului.

Undele beta sunt benefice daca frecventa lor este situata in limita de jos a intervalului beta, intre 14 si 21 Hz, ceea ce corespunde unei concentrari calme, pozitive.

Exista persoane care desfasoara activitati ce necesita concentrare si cu toate acestea ele se afla in starea alfa.

Frecventele alfa si cele mai joase inseamna de fapt ” Dumnezeu ma conduce ” in timp ce frecventele beta inseamna ” eu stau la conducere “.

 

 

 

Putem influenta doar in mod indirect vibratia la care lucreaza creierul.

Oricum, constientizarea acestui mod de functionare este primul pas pentru a merge in directia dorita.

O functionare buna a structurii rationale inseamna sa tinem seama de tot ceea ce ne inconjoara si sa interactionam cu aceste lucruri inconjuratoare, dar mai ales cu cele care traiesc in jurul nostru.

Astefl realizam o buna corelare cu universul. Acest mod de functionare trebuie sa incercam sa-l mentinem cat mai mult timp, pe toata durata zilei.

 

Exista mai multe metode care ajuta la scaderea vibratiei creierului, la coborarea mintii in inima si linistirea ei.

Multi calugari folosesc pentru aceasta rugaciunea inimii care inseamna sincronizarea cu respiratia a rugaciunii “Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu ( pe inspiratie) miluieste-ma pe mine pacatosul ( pe expiratie)”.

Multe tehnici de meditatie (prin ducerea intregi atentii in zona inimii- minim 30 min) , introspectie au acelasi rol, de a invata mintea sa colaboreze cu sufletul, sa se subordoneze lui.

In viata de zi cu z,i ne sunt de folos ruperile de ritm, care ne scot din gandurile care se perinda in capul nostru.

Asta se intampla de exemplu cand observam o floare frumoasa si ramanem uimiti de frumusetea ei, vazand de fapt in ea frumusetea lui Dumnezeu.

Cand discutam cu cineva, mintea coborata in inima inseamna ca il ascultam pe omul respectiv fara a ne gandi in alta parte; cerem insa sufletului parerea referitor la tot ceea ce ni se spune si transmitem omului din fata noastra doar ceea ce vine prin suflet de la Dumnezeu.

A faptui ceva avand mintea in inima inseamna constientizarea ca Dumnezeu e cel care lucreaza prin noi; daca insa consideram ca noi suntem cei care facem totul, mintea nu mai sta in inima si devine agitata fiindca incearca sa controleze si organizeze ea totul.

 

 

Calitatea somnului influenteaza si ea vibratia creierului.

Pe durata somnului, o parte din suflet se duce la Tatal Ceresc unde primeste tot ceea ce are nevoie pentru buna desfasurare a zilei care urmeaza.

E bine ca o parte mai mare din suflet sa se degaje astfel in timpul somnului, ceea ce corespunde unui somn profund, cu vibratie scazuta a creierului.

Aceasta se obtine in masura in care reusim sa ne abandonam cu totul Tatalui Ceresc, fara nici o frica, fara nici o retinere, cu toate grijile si problemele noastre.

Cand mintea este coborata in inima se observa prin calitatea luminii spirituale pe care o emanam.

Lumina emanata de Tatal Ceresc e asa stralucitoare incat e necesar ca heruvimii si serafimii sa stea in jurul Lui pentru a transmite mai departe aceasta lumina in forma in care celelalte creatii o pot percepe.

Lumina din noi care vine din scanteia divina, trecand prin suflet e si ea frumoasa, stralucitoare, pura.

O minte agitata, plina de felurite ganduri, opacizeaza aceasta lumina si o face sa isi piarda din stralucire.

O minte coborata in inima lasa aceasta lumina sa treaca mai departe neperturbata, luminandu-i si pe cei din jur.

 

 

Partajează asta:

Cele cinci minti sau spirite fundamentale ale budo sunt: shoshin, zanshin, mushin, fudoshin si senshin.

 

 

 

 

Aceste foarte vechi concepte sunt in mare parte ignorate in dojo-ul modern de aikido.

Budoka-ul ce petrece timp sa inteleaga lectiile acestor cinci spirite cu inima, va ajunge atat o fiinta matura, cat si un puternic si competent practicant de arte martiale. Studentul ce nu aloca timp in cunoasterea si imbratisarea acestor spirite va avea intotdeauna slabiciuni in antrenament.

Shoshin

Starea shoshin este cea a mintii incepatorului.

 

 

Este o stare de constiinta totala, gata sa vada lucrurile pentru prima data.

Atitudinea shoshin este esentiala pentru invatarea continua.

O-Sensei a spus, „Nu va asteptati sa va invat. Trebuie sa furati tehnicile singuri.”

Studentul trebuie sa joace un rol activ in fiecare clasa, observand cu o minte shoshin, pentru a fura lectia din fiecare zi.

 

Zanshin

Spiritul zanshin este starea de minte ce ramane, zaboveste.

Este des descrisa ca o stare de constiinta ridicata si sustinuta, si o revizie mentala.

Totusi, adevaratul zanshin este o stare de concentrare dinaintea, din timpul, si dupa executia unei tehnici, unde o legatura intre uke si nage este mentinuta.

Zanshin este stare mintii ce ne permite sa stam conectati spiritual, nu numai cu un atacator, ci cu multi atacatori si chiar cu un intreg context; un spatiu, un timp, un eveniment.

 

Mushin

Manualul ASU descrie mushin ca fiind „Fara minte, o minte fara ego. O minte precum o oglinda ce reflecta si nu judeca.”

Termenul original era „mushin no shin”, insemnand, „ minte fara minte” („mind of no mind”).

Este o stare a mintii fara frica, manie sau anxietate.

Mushin este des descris de fraza, „mizu no kokoro”, ce inseamna, „mintea precum apa”.

Fraza este o metafora descriind un iaz ce reflecta clar imprejurimile cand este calm, dar a caror imagini sunt obscure odata ce o pietricica este scapata in apele sale.

 

Fudoshin

O minte de neclintit si un spirit de nemiscat este starea fudoshin.

Este curaj si stabilitate aratate atat mental cat si fizic.

Decat sa indice rigiditate, inflexibilitate, fudoshin descrie o conditie ce nu este usor clintita de ganduri interioare sau forte externe. Este capabil de a primi un atac puternic retinandu-si calmul si echilibrul.

Primeste si elibereaza usor, se propteste in pamant, si reflecta agresiunea inapoi la sursa.

 

Senshin

Senshin este un spirit ce transcede primele patru stari ale mintii.

Este un spirit ce protejeaza si se armonizeaza cu universul.

Senshin este un spirit al compasiunii ce imbratiseaza si serveste intreaga umanitate, si a carui functie este de a reconcilia neintelegerea in lume.

Tine toata viata ca fiind sacra. Este mintea Buddha, si perceptia lui O-Sensei asupra functiei aikido-ului.

Imbratisand senshin este esential echivalent cu iluminarea si poate usor depasi orizontul antrenamentului zilnic de aikido.

Totusi, primele patru spirite pot fi probabil obtinute de catre oricare student serios prin constiinta si antrenament riguros.

Imbratisand aceste stari de spirit poate recompensa orice student in nenumarate feluri.

      Shoshin poate elibera un student dintr-un platou frustrant al invatarii, dandu-i posibilitatea de a vedea ce nu vazuse inainte.

Zanshin poate ridica constiinta totala imbunatatind randori si antrenamentul free-style.

Mushin poate elibera anxietatea studentului sub presiune imbunatatind performanta in timpul testarilor.

Fudoshin poate crea confidenta de a-ti mentine pozitia in fata atacurilor fizice coplesitoare.

Aikidoka-ul serios ar trebui sa gaseasca o cale de a incorpora toate aceste spirite budo in antrenamentul sau zilnic.

 

Partajează asta:

Omul îşi judecă propria condiţie ca fiind plăcută sau neplăcută proporţional cu fericirea sau nefericirea resimţite în interior. în consecinţă, există cinci stări mentale: fericire, durere, apatie, pace şi bucurie adevărată (beatitudine).

Valurile prinse de o furtună în mijlocul oceanului se înalţă vijelios, apoi se retrag şi formează un hău şi tot aşa, până când furtuna încetează şi ele se dizolvă în ocean. La fel este şi mintea. Bucuriile şi durerile reprezintă suişurile şi coborâşurile minţii, iar golurile dintre ele sunt indiferenţa sau plictiseala. Acestea sunt primele trei stări mentale.

Putem foarte uşor să recunoaştem starea mentală a unei persoane doar privindu-i cu atenţie chipul. Când întrebăm pe cineva care manifestă fericire ce anume i-a produs acea stare, vom afla că îndeplinirea unei dorinţe i-a indus satisfacţia respectivă: a primit o mărire de salariu, ori a realizat ceva ce-şi dorea de multă vreme – orice dorinţă împlinită oferă fericire.

Când vedem o persoană al cărei chip manifestă tristeţe sau posomorâre. expresia feţei sale ne indică faptul că acel om a suferit o dezamăgire. Dorinţa neîmplinită sau contrazisă produce nefericire. Dorinţa pentru sănătate este contrazisă sau contracarată de boală; dorinţa pentru bani este contrazisă de sărăcie şi aşa mai departe.

Dar există oameni care trăiesc între aceste două stări. Dacă-i întrebi: ..Sunteţi fericiţi?’” Ei vor răspunde, evident, negativ. „Atunci, sunteţi trişti?” „Nu, bineînţeles.” Ei se află undeva la mijloc, nici pe crestele cele mai înalte ale fericirii, nici în hăurile întunecate ale tristeţii. Aceasta este starea neutră de indiferenţă sau apatie.

Însă nimeni nu poate rămâne permanent pe piscurile ameţitoare ale fericirii, nici în văile întunecate ale durerii şi nici în ungherele indiferenţei sau plictiselii. în această lume a confruntărilor dintre dualităţi, fiinţa umană obişnuită este aruncată ca un fulg în bătaia vântului – înălţându-se uneori pe culmile fericirii, cufundându-se apoi în bezna indiferenţei şi ajungând în cele din urmă să fie măcinată de valul sfâşietor al suferinţei. Puţini ajung să cunoască şi altceva în afară de aceste trei stări ale conştiinţei. A trăi în acest mod înseamnă a ne abandona voinţa, a renunţa la libertatea de alegere în favoarea unui destin capricios şi imprevizibil.

Pentru a duce o viaţă plină de reuşite şi împliniri nu avem nevoie decât de echilibru şi cumpătare mentală. Iar acestea pot fi obţinute numai cu ajutorul concentrării şi meditaţiei, prin stăpânirea şi dirijarea facultăţilor mentale. Timpul vindecă până şi cea mai copleşitoare durere; nu vom câştiga niciodată nimic dacă retrăim în interior acelaşi lucru în fiecare zi. Durerea resimţită în urma dispariţiei cuiva drag nu este de ajutor nimănui şi ea nici nu va schimba acest trist fapt. Un om care suferă datorită întreţinerii unui complex de inferioritate, ori are remuşcări sau se chinuie datorită unor eşecuri sau greşeli din trecut, nu va ajunge nicăieri prin astfel de trăiri; astfel, el nu va reuşi decât să-şi paralizeze facultăţile mentale. De aceea, nu trebuie să cooperăm cu rutinele mentale negative şi nici să ne simţim plictisiţi de viaţă. Aceasta din urmă este o stare foarte inconfortabilă. care ne înăbuşe sufletul. Nu trebuie să ne perpelim fiinţa şi potenţialităţile în cuptorul indiferenţei.

Dincolo de aceste prime trei stări – fericire, durere şi indiferenţă -se află pacea. Foarte puţini oameni ajung în această dimensiune a fiinţei. Aceia care au bani. sănătate şi relaţii interumane care le aduc satisfacţii pot spune: ..Noi nu suntem nici fericiţi, nici nefericiţi şi nici indiferenţi, ci trăim pe deplin mulţumiţi de viaţă.” O asemenea condiţie este binevenită după o perioadă de tulburări şi nelinişti. Dar o persoană care trăieşte multă vreme in absenţa atât a fericirii cât şi a suferinţei, la un moment dat se va sătura şi va spune: …Aş prefera să mi se întâmple orice, numai să simt şi eu că trăiesc!” O astfel de pace nu poate oferi satisfacţie permanentă, deoarece ea nu este decât o stare negativă in care febrilitatea a fost neutralizată.

Aici intervine necesitatea apariţiei aspectului pozitiv, a cincea şi ultima stare a conştiinţei: realizarea, atingerea bucuriei veşnic proaspete şi înnoitoare – stare care nu poate fi obţinută decât prin contactarea Divinului în meditaţie profundă, prin practica susţinută a tehnicilor spirituale dăruite de maeştrii şi înţelepţii Indiei. Această bucurie desăvârşită nu va dispărea niciodată. Cum aş putea să-i descriu măreţia? Dacă vreme de zece zile un om ar fi obligat să stea treaz şi. apoi. în a unsprezecea zi i s-ar permite să doarmă, bucuria pe care o va resimţi în acel moment, înmulţită de un milion de ori, nu poate exprima nici măcar o fărâmă din bucuria şi încântarea şi minunăţia despre care vorbesc.

Iisus şi alte fiinţe divine au descris această bucurie miraculoasă. Sfântul Francisc şi Sri Chaitanya au cunoscut-o şi trăit-o la intensitate maximă. De ce s-ar lipsi sfinţii şi înţelepţii lumii de orice câştiguri materiale, dacă aceasta nu le-ar oferi ceva mult mai măreţ? Însă calea Realizării-Sinelui nu ne cere să renunţăm la lume şi să uităm complet de lucrurile materiale, ci ne îndeamnă să căutăm lucrurile superioare în locul celor inferioare şi obstrucţionante, pentru că numai aşa putem descoperi în viaţă bucuria adevărată şi veşnică.

Acum a sosit timpul ca oamenii să cunoască şi să înţeleagă care este ţelul religiei: intrarea în contact cu acea încântare divină care nu este alta decât însuşi Dumnezeu. Unicul şi Eternul Spirit Suprem în care ne găsim cu toţii alinarea. Cine descoperă acea Bucurie magnifică şi o păstrează permanent în inimă, indiferent de ce se petrece în viaţa lui. va rămâne neafectat chiar şi în mijlocul celor mai mari catastrofe.

Aşadar, iată prima lege cu ajutorul căreia ne putem păstra tinereţea: menţinerea constantă a unei stări de fericire mentală, o stare neatinsă şi neinfluenţată de evenimentele vieţii şi care rămâne indestructibilă chiar şi în faţa morţii. Cum altfel ar fi putut Iisus să afirme, aflat în faţa unei crucificări inevitabile, „Tată Ceresc, iartă-i pe aceşti oameni, pentru că ei nu ştiu ce fac, dacă nu era temeinic înrădăcinat în acea Bucurie lăuntrică pe care nu o poate distruge nici cele mai violente chinuri trupeşti? Astfel, stabilit ferm în extazul Divinului, a avut puterea să exprime iubire până la ultima suflare pentru aceia care îi torturau şi ucideau corpul. Aceasta este starea invulnerabilă la care trebuie să ajungă cu toţii.

Sursa: Paramahamsa Yogananda – “Practica Realizarii Sinelui” – vol I

Partajează asta:

„Daca nu obtii ceea ce iti doresti, este din cauza ca nu ai stiut cum sa procedezi si sa gandesti suficient de pozitiv.

Si daca esti singur/a, este pentru ca refuzi sa ceri sa ti se ofere dragoste“.

 

 

A VREA SI A PUTEA, DOUA LUCRURI DIFERITE

Dupa Freud, gandirea magica este modul de gandire privilegiat de catre toti copiii. Incapabili sa distinga intre vis, real si imaginar, ei considera ca „a vrea“ si „a putea“ sunt echivalente, si dorintele lor sunt atotputernice.

O etapa de neevitat a dezvoltarii psihice, uneori, gandirea magica nu dispare la maturitate. De exemplu, o regasim in functiune cand, in mod confuz, ne simtim vinovati ca persoanele pe care le antipatizam profund patesc ceva: un accident, o boala.

A crede ca blestemele si gandurile noastre, bune sau rele, influenteaza existenta celor carora le adresam, participa, in mod egal, la gandirea magica.

„ATOTPUTEREA“ SPIRITULUI

Aceasta credinta isi are radacinile in balbaielile gandirii umane. Mult timp, specialistii in preistorie au crezut ca bizonii si caii reprezentati in grotele de la Lascaux si Altamira reproduc scene reale de vanatoare.

In prezent, ei declara ca pentru stramosii nostri desenarea acelor animale era o tehnica mentala magica, care viza sa imbuneze soarta, ca ea sa le fie favorabila si sa le asigure o vanatoare bogata.

Aceasta iluzie de control vine in ajutorul anxiosilor, pentru care incertitudinea este cel mai rau lucru de pe pamant. A plonja in lumea visului, in lumea imaginarului, in care totul este posibil, ne permite sa scapam de frica existentiala si de angoasa mortii.

 

 

PESIMISMUL ESTE PERICULOS PENTRU SANATATE?

Gandirea magica are, in mod egal, inconveniente. Daca a gandi un lucru il face sa se intample, pesimistii, anxiosii, scepticii se condamna la nefericire eterna. „Esti pesimista si crezi ca tipul vinovat de accidentul de masina nu o sa-ti plateasca daune? Fii convinsa ca nu vei vedea niciodata acei bani“, ma asigura o buna prietena. „Trebuie sa crezi cu tarie ca ii vei primi!“, adauga ea.

Insa ideile negre nu influenteaza nici universul, nici justitia. In schimb, e adevarat ca ele ne fac mai vulnerabili si ne compromit capacitatea de adaptare la incercarile vietii. In final se vor autogenera, iar gandurile sumbre duc la disperare si descurajare.

NIMENI NU ESTE BLESTEMAT

Freud remarcase ca anumite persoane par prizonierele unor scheme catastrofale si infernale: se casatoresc, sotul/sotia moare pentru ca sufera de o maladie fara diagnostic; sunt indragostite si partenerul/a le paraseste; prietenii le tradeaza; serviciile sau afacerile le sunt in pericol.

Ca si cum ceva le-ar teleghida catre fiintele si situatiile pe care ar trebui sa le evite. Pana cand ajung sa creada ca sunt victimele unui destin urat.

Pentru psihanaliza, nu este la mijloc nicio magie neagra, ci „nevroza destinului“. In mod inconstient, aceste persoane isi creeaza propria nefericire din cauza unui sentiment de culpabilitate care le impinge sa se autopedepseasca. Solutia ar fi sa inteleaga si sa analizeze ce dorinte vinovate si insuportabile le determina sa-si faca atata rau.

BINEFACERILE NEGATIVISMULUI

Atat timp cat nu ne invadeaza intreaga existenta, gandurile noastre pesimiste au, si ele, o functie: frica ne protejeaza de situatiile riscante, vinovatia ne impiedica sa le facem rau apropiatilor, suferintele, momentele de tristete ne fac umani si sensibili la durerea celuilalt.

„Cand avem simtul realitatii, suntem, implicit, chinuiti“, afirma psihanalistul Adam Phillips. „Cei care privesc stirile la televizor si sunt cat de cat fericiti, cred ca au o problema.“ Negand cu hotarare eficacitatea gandirii pozitive, care este „o nebunie la moda“, celebrul psihanalist britanic opina ca „a avea mintea sanatoasa implica a invata sa iubesti conflictele si sa abandonezi toate miturile armoniei, coerentei si mantuirii“.

Editare de Andreea Radulescu pe site-ul : http://www.psychologies.ro