Care este legătura răzvrătitului cu “Zorba-Buddha” ?
Răzvrătitul este bărbatul acela care nu trăieşte ca un robot, condiţionat de trecut. Religia, societatea, cultura – orice aparţine zilei de ieri – nu mai interferează în modul lui de viaţă.
(…) nu mai este o spiţă de la roată, ci un tot organic. Viaţa lui nu e decisă de nimeni, doar de propria inteligenţă. Parfumul vieţii sale este acela al libertăţii. Nu numai că trăieşte în libertate, dar permite şi celorlalţi să trăiască în libertate. Nu permite amestecul nimănui în viaţa sa, dar nici nu se amestecă în viaţa altora. Pentru el viaţa este sfântă, libertatea este valoarea ultimă şi este în stare să sacrifice orice pentru ea: respectabilitate, statut social…
Pentru el libertatea este ceea ce Dumnezeu a fost pentru credincioşi în trecut. Libertatea este Dumnezeul său.
Răzvrătitul este acela care trăieşte în acord cu lumina sa proprie (…) Răzvrătitul este omul contemporan.
Gloatele nu sunt contemporane. Răzvrătitul îşi ia viaţa în propriile mâini. Nu se teme de singurătate. Dimpotrivă, îi place să fie singur şi consideră singurătatea ca pe o comoară preţioasă. Mulţimea oferă siguranţă, securitate, dar cu preţul sufletului său. Te înrobeşte. Îţi dă indicaţii despre cum să trăieşti: ce să faci, ce să nu faci.
Toate religiile sunt primitive, imature şi ele îţi modelează viaţa. E firesc ca lumea să fie plină de suferinţă: nu ţi se îngăduie să fii tu însuţi. Fiecare cultură vrea să te transforme într-o copie, niciodată în original.
Răzvrătitul este acela care trăieşte conform luminii sale, inteligenţei sale. Îşi creează drumul în timp ce merge pe el, nu urmează nici o mulţime. Viaţa lui e periculoasă, dar ce nu e periculos nu merită trăit. El acceptă provocarea necunoscutului. Nu se întâlneşte cu un necunoscut previzibil, pregătit de trecut. Acest lucru dă naştere tuturor angoaselor umanităţii. Trecutul te formează, dar viitorul nu va fi niciodată aşa cum se vedea el din trecut. Ziua de ieri nu va fi niciodată ziua de mâine….Răzvrătitul spune “adio” trecutului.
Procesul este permanent: a fi răzvrătit înseamnă să fii mereu răzvrătit. Fiecare moment, fiecare zi devine trecut. (…) Prin urmare, răzvrătitul are de învăţat o nouă artă: arta de a fi liber în fiecare moment care vine.
Răzvrătitul se află într-un continuu proces de revoltă. În asta constă deosebirea dintre răzvrătit şi revoluţionar.
Revoluţionarul este condiţionat de trecut. Nu de Iisus sau Buddha, ci de Marx, Mao zendung, Stalin, Hitler, Mussolini…Revoluţionarul are şi el “biblia” lui : „Capitalul”, ţara sfântă – Uniunea Sovietică, Mecca lui – Kremlinul… Ca şi alte persoane religioase, el nu trăieşte în acord cu propria conştiinţă, ci după nişte reguli create de alţii. Revoluţionarul este de fapt un reacţionar. El se ridică împotriva unor norme, dar susţine altele. Este împotriva unei culturi, dar e gata să adopte o alta. Nu face altceva decât să se mute dintr-o închisoare în alta – de la creştinism la comunism, de la o religie la alta.
Răzvrătitul se rupe de trecut şi nu permite acestuia să-l domine. Acţiunea lui este constantă, continuă. Viaţa răzvrătitului e ca o flacără arzând. El este proaspăt şi tânăr până la ultima suflare. El nu va reacţiona în nici o situaţie după vreo experienţă trecută, ci va răspunde aşa cum îi dictează conştiinţa în acel moment.
(…) Pe dinafară pare că eşti liber, dar înăuntrul tău religiile ţi-au impus norme de conştiinţă care te domină. Răzvrătitul aruncă trecutul şi îşi trăieşte viaţa după doinţa sa, în felul său.
Răzvrătitul îi respectă pe cei din jur, respectă viaţa, se pleacă în faţa a tot ce înfloreşte, creşte, respiră. El nu se socoteşte mai presus de ceilalţi, nu se consideră “mai sfânt” decât ei, e doar un om între oameni. Poate pretinde un singur lucru : el este mai curajos decât tine. Nu te poate salva, numai tu, curajul tău o poate face. Nu te poate conduce. Numai tu poţi, cu îndrăzneala ta, să te duci spre împlinirea propriei vieţi.
Răzvrătirea e un mod de viaţă. Dacă trăieşti în acord cu tine poţi rătăci de mii de ori, poţi cădea, dar cu fiecare cădere şi rătăcire vei fi mai înţelept, mai inteligent, mai atent, mai uman. Nu există alt mod de a învăţa decât din greşeli. Dar să nu faci mereu aceleaşi greşeli.
Trebuie să te eliberezi de biserici, temple, moschei, sinagogi. Trebuie să fii tu însuţi şi să accepţi provocările, oriunde te-ar duce ele. Tu îţi eşti călăuză şi maestru.
Există o asociere care de fapt ascunde o înţelegere greşită a lucrurilor, şi anume că a fi nonconformist înseamnă să fi răzvrătit. Nonconformistul este şi el un reacţionar. Actele lui sunt rezultatul mâniei, al violenţei, al orgoliului. Nu vin din conştiinţă. Deşi este împotriva societăţii, acest lucru nu înseamnă neapărat că are şi dreptate. A te plimba de la o extremă la alta nu înseamnă altceva decât a merge din greşeală în greşeală.
Răzvrătitul este în echilibru, şi această stare nu se poate obţine fără conştienţă, atenţie şi multă compasiune. El nu reacţionează, ci acţionează – nu împotriva a ceea ce este vechi, ci în favoarea noului.
Nonconformistul este întotdeauna la mâna societăţiişi a ordinii stabilite. Dacă cei din jur sunt suficient de isteţi şi de şmecheri, se vor putea folosi cu uşurinţă de el.
În schimb, societatea nu se poate folosi de un răzvrătit, pentru că acesta nu reacţionează la provocările societăţii. El are o viziune asupra viitorului, asupra omului nou, asupra unei noi omeniri. El lucrează la crearea acestui vis, la transformare lui în realitate. Dacă este împotriva societăţii, o face pentru că aceasta constituie un obstacol în calea visului său. Răzvrătitul nu se concentrează asupra ordinii stabilite, ci asupra unui viitor necunoscut, a unui viitor posibil. Acţiunile sale au la bază libertatea, viziunile şi visele lui. Conştiinţa sa decide calea de urmat.
Răzvrătitul este omul nou Zorba-Buddha.
Omenirea a trăit fie în realitatea sufletului şi iluzoriul materiei, fie în realitatea materiei şi iluzoriul sufletului. Omul este un amalgam între cele două. Nu e numai spirit, numai conştiinţă, aşa cum nu e numai materie. El este armonia dintre materie şi conştiinţă.
În trecut, omul nu a fost acceptat ca un întreg. Asta a adus nefericire, angoasă, întuneric, o noapte care a durat mii de ani, o noapte care pare a nu se mai sfârşi. Dacă asculţi corpul, te condamni; dacă nu îl asculţi, vei suferi – de foame, de sete, de sărăcie. Dacă asculţi numai conştiinţa, evoluţia ta va fi fragmentată, corpul se va chirci şi îţi vei pierde echilibrul. Echilibrul îţi dă sănătate, unitate, bucurie, cântec, dans.
În Occident s-a ales corpul, şi omul a devenit complet surd la realitatea conştiinţei. Rezultatul: ştiinţa foarte dezvoltată, tehnologii, o societate bogată în lucruri lumeşti. În mijlocul acestei abundenţe, omul e sărac, fără suflet, e pierdut – nu ştie cine este, de ce există, are senzaţia că este rodul unui accident, un monstru apărut în natură. Dacă împreună cu bogăţia materială nu evoluează conştiinţa, corpul –materia – va fi greu, iar sufletul va fi prea uşor.Vei fi îngreunat de propriile invenţii şi descoperiri. În loc să-ţi creeze o viaţă frumoasă, au creat una care nu merită trăită.
Orientul a ales conştiinţa şi a condamnat materia şi tot ce este legat de ea, inclusiv corpul, ca fiind iluzii, miraje ale deşertului, apariţii ireale. Orientul i-a creat pe Buddha, Mahavira, Patanjali, Kabir etc. – un lung şir de oameni având conştiinţe înalte. A mai creat însă milioane de săraci, înfometaţi, care mor ca nişte câini, fără hrană, fără apă de băut, fără haine şi adăpost deasupra capului.
Occidentul şi-a pierdut sufletul, interiorul. Înconjurat de lucruri lipsite de sens, fricos, plictisit, nu se mai regăseşte pe sine.Tot progresul nu înseamnă nimic – casa este plină cu de toate, dar stăpânul lipseşte. Aici, în Orient, stăpânul tăieşte, însă casa e pustie. E greu să te bucuri cu burta mereu goală, bolnav fiind, cu moartea în preajmă – e imposibil să meditezi. Aşa că toţi am pierdut.Toţi sfinţii şi filozofii, materialiştii şi idealiştii, sunt responsabili pentru această uriaşă crimă asupra omenirii.
Zorba-Buddha este soluţia la toate acestea. E sinteza dintre materie şi suflet. Este o declarare a faptului că nu există conflicte între materie şi conştiinţă, că noi, oamenii, putem fi bogaţi şi împliniţi în ambele sensuri. Putem avea tot ce există pe lume, tot ce produce ştiinţa şi tehnologia, dar putem avea şi ceea ce Buddha, Kabir, Patanjali au găsit în fiinţa lor interioară – floarea extazului, parfumul dumnezeirii, aripile libertăţii finale.
Zorba-Buddha este omul cel nou, răzvrătitul.
Răzvrătirea lui constă în distrugerea schizofreniei omeneşti, a divizării, în distrugerea spiritului care se împotriveşte materiei şi a materiei care se împotriveşte spiritului. Este un manifest care afirmă că trupul şi sufletul sunt împreună, că existenţa e plină de spiritualitate, că şi munţii sunt vii, că şi copacii au sensibilitate, că existenţa însăşi cuprinde ambele aspecte, sau, poate, e vorba despre o singură formă de energie care se exprimă în cele două feluri: materie şi conştiinţă. Omul nou, Zorba-Buddha se simte acasă la el oriunde în lume.
Fii un Zorba, dar nu te opri aici! Îndreaptă-te spre Buddha! Zorba e o jumătate, Budda este cealaltă.
Zorba e orb – nu vede, dar poate să danseze, să cânte, să se bucure. Buddha poate vedea, dar atât. El este doar ochi, claritate, percepţie, dar nu poate dansa, nu poate cânta, nu se poate bucura.
Întâlnirea lui Zorba cu Buddha poate salva întreaga omenire. Buddha aduce conştiinţa, claritatea, ochii care văd cele nevăzute… Zorba adaugă întreaga sa fiinţă la viziunea lui Buddha şi nu-i îngăduie să fie searbădă, ci o transformă într-un mod de viaţă care înseamnă dans, cântec, extaz.
Adaptat după Cartea despre bărbaţi / Osho, Ed. Mix, 2001
sursa : seductiatrupului.ro
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Daca n-ai timp sa citesti cele 12 volume autobiografice ale lui Casanova, trebuie sa afli macar cele 10 porunci care au facut ca nimeni sa nu-i egaleze talentul de vrajitor sexual de mai bine de 200 de ani!
1. Ca sa faci o femeie sa se simta speciala, fa ceva special
Atunci cand vrei sa impresionezi o femeie, niciodata sa nu spui: „Deci… ce-ai vrea sa facem acum?” Un Casanova adevarat are intotdeauna un plan, nu sovaie si stie ce pas urmeaza. Astfel femeia capata incredere in el si se lasa dominata cu placere. Ca sa subjugi o femeie, zice batranul cuceritor, imagineaza-ti ca trebuie s-o ceri de nevasta si organizeaza seara cum crezi mai bine (in afara de inel si cazutul in genunchi).
2. Intimitatea e sexy
O femeie magulita e trei sferturi cucerita! Si nimic nu maguleste mai tare o femeie ca atunci cand simte ca a captat intreaga atentie a unui barbat. Daca o inviti in oras, n-are rost sa imparti seara cu alti prieteni. Du-o departe de galagie, de alte perechi curioase de ochi, de orice v-ar putea distrage atentia. Numai in intimitate o femeie este ea insasi.
3. Las-o sa se simta fascinata de faptul ca… esti fascinat de ea
Casanova invita femeile in camere pline de lumina si oglinzi pentru ca ele sa se bucure de imaginea lor din toate unghiurile posibile. De asemenea, femeia se simte mai sexy atunci cand se priveste in oglinda. Daca nu exista oglinzi, atunci trebuie sa devii tu insuti o oglinda in care ea sa se admire. Cum adica? Adica arata-i ce efect are asupra ta: din cand in cand zambeste-i admirativ, ramai cu ochii la ea si nu-i raspunde la ce te intreaba (semn ca nici nu mai auzi de fermecat ce esti). Daca fata e draguta, nu-i spune asta, pentru ca toata lumea i-o spune. Tu spune-i ca e inteligenta si ai castigat un punct in plus.
4. Intreab-o la ce se gandeste
Arata-i ca interesul tau pentru ea e mai profund decat pielea. Ca nu e doar o piesa decorativa. Atunci cand privesti femeia ca pe un simplu obiect, ai tendinta sa te concentrezi mai mult asupra ta si atunci nu esti un Casanova. Seducerea unei femei dura la Casanova ore intregi, in care el stia ce sa intrebe si cum sa asculte. Motivul pentru care femeile il gaseau pe Casanova fascinant era acela ca el le gasea pe ele fascinante! E usor sa faci o femeie sa vorbeasca despre sine. N-ai decat sa pui intrebari cu final deschis si apoi sa inchizi gura. Batranul cuceritor atingea mai intai sufletul unei femei inainte sa indrazneasca sa atinga orice altceva.
5. Nu te zgarci tocmai acum!
Daca a acceptat sa iasa cu tine, nu-ti numara in fata ei banutii. Exagereaza cu galanteriile. Aceste exagerari sunt mici desfrauri (caviar, un cadou costisitor de la prima intalnire, sampania cea mai scumpa din meniu). O data ce le-a acceptat pe acestea, le va accepta si pe cele care urmeaza (in dormitor). E de-ajuns, deci, s-o faci sa pacatuiasca putin (lacomindu-se, de exemplu, la o cina copioasa), ca va pacatui din nou.
6. Da importanta simturilor ei
Casanova folosea afrodiziace. Parfuma camera cu tuberoze pentru ca se credea ca stimuleaza apetitul sexual si servea stridii la sampanie pentru ca un singur lucru se simte mai placut pe limba decat stridiile… O facea sa vorbeasca – nu uita ca oricarei femei ii place muzica propriei voci – si din cand in cand o atingea usor ca sa-i aduca aminte de ce se afla acolo…
Asadar, acorda atentie celor cinci simturi ale femeii de langa tine. Fiecare din ele e un motoras pe care trebuie sa-l incalzesti.
7. Ai rabdare!
Desi Casanova se infierbanta atunci cand observa ca o femeie nu poarta corset, ci doar o camasa de dantela, nu se arunca asupra ei. El credea ca daca gusti placerea prea repede, nu apuci s-o gusti pe toata. Deci trebuie sa stii ca preludiul nu incepe cu 60 de secunde inaintea actului sexual si nici macar nu incepe in dormitor. El incepe o data cu momentul intalnirii…
8. Joaca-te!
Mancarea si bautura pe care le comanda Casanova erau in mare parte aluzii sexuale: stridii, branzeturi moi, fructe coapte, suculente, vinuri spumoase. Un motiv era acela ca ii placea sa vada femeia bagand in gura toate aceste lucruri. Un alt motiv era ca ii placea sa se joace. Cand o stridie lunecoasa ii cadea ei in decolteu, se oferea imediat sa o soarba de acolo. De asemenea, o incuraja sa-si balaceasca mainile in recipientele cu ulei si otet. Casanova era constient ca sexul nu e un lucru serios, ci o joaca de adulti. Asadar, cand o inviti sa mancati undeva, aminteste-ti ca preludiul deja a inceput. Mancati unul din mana celuilalt, beti amandoi din aceeasi cupa etc.
9. Fii spontan
Casanova era un tip rabdator, dar niciodata nu lasa sa-i scape o ocazie daca se ivea singura. Cand o femeie ti se ofera din proprie initiativa, uita de toate celelalte porunci si bucura-te de norocul pe care l-ai avut.
10. Fa-i cadouri sexy
Casanova cumpara femeilor desuuri si le dadea motiv sa le probeze. Astfel, joaca incepea. Nu oferi femeii cadouri foarte serioase din prima: carti, haine de blana. E de-ajuns ceva vaporos, o esarfa de matase, un „neglige” in care sa alunece cand ajungeti in dormitor. Trimite-o sa se imbrace singura in baie si las-o sa-si faca aparitia triumfatoare. Va fi deja excitata.
sursa : http://www.chaojikunan.ro
Apreciază:
Apreciere Încarc...
EARTH CHANGE MZ 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.