Partajează asta:

PENTRU VIZIONAREA ACESTUI FILM ACCESATI LINK-UL DE MAI JOS :

 

http://www.zfilmeonline.org/memoirs-of-a-geisha-2005-online-subtitrat/

 

VIZIONARE PLACUTA !

 

 

Bestseller international, numarul 1 in topurile din Europa si America, vandut in peste 4 milioane de exemplare si tradus in peste 35 de limbi. Ecranizarea romanului poarta semnatura regizorului Rob Marshall si a primit in 2006 un premiu Globul de Aur, 3 premii Oscar si 3 premii Bafta.

Ce este o gheisa? Un obiect al dorintei. O opera de arta in miscare. Un actor, un artizan, un entertainer, dupa traditia japoneza. Un tip uman la granita cliseului cultural, imposibil de redat in categoriile occidentale. Sau poate doar o femeie care poseda, in cea mai inalta masura, rafinamentul artelor lumesti.

Chiyo, o fata dintr-un sat de pescari, este vanduta unei okiya pentru a fi initiata in artele gheiselor. Ritualurile seductiei sunt nenumarate, intr-o lume al carei esafodaj se sprijina pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginitatii unei adolescente sau pe teserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheisa, ajunge sa stapaneasca destine, sa detina secrete si sa construiasca un imperiu al erotismului ritualic.

 

Partajează asta:

 

Această tehnică este inspirată din tradiţia taoistă şi, realizată cu perseverenţă, ne ajută să ne trezim şi să amplificăm în fiinţa noastră starea de bună dispoziţie, de relaxare, ne conferă un tonus mărit şi încredere în sine. După câteva săptămâni de practică vom putea să realizăm această tehnică, care este de fapt un exerciţiu de vizualizare, în orice moment al zilei, de exemplu când călătorim cu mijloacele de transport în comun sau când aşteptăm în magazin să ne vină rândul la casă să plătim.

Tehnica de execuţie este simplă: Aşază-te cu spatele drept pe un scaun sau pe sol, cu picioarele încrucişate sau într-o postură de meditaţie. Indiferent de varianta pe care o alegi, elementul-cheie este să menţii spatele drept. Potriveşte cronometrul să-ţi dea un semnal după 15 – 20 de minute. Închide ochii şi urmăreşte să te relaxezi cât mai profund la nivel fizic, psihic şi mental.În poziţia pe care ai ales-o, cu ochii închişi, imaginează-ţi că îţi „scanezi” întregul corp şi detensionezi toate zonele încordate, acolo unde simţi că există blocaje (dureri fizice) şi energiile nu circulă liber. Când eşti pe deplin relaxat, urmăreşte să trezeşti şi să amplifici în tine o stare de fericire şi mulţumire. Poţi vizualiza în spatele pleoapelor închise un focar generator al acestei stări de bine, al unui surâs interior. Dacă sentimentul nu apare în mod spontan, adu-ţi aminte de o experienţă pe care ai trăit-o, un moment când fericirea şi mulţumirea au izvorât natural în tine.

Lasă acum zâmbetul să se reverse din această zonă focar în întregul corp, precum o cascadă. Vizualizează cum şuvoiul de energie îţi inundă capul, coloana vertebrală, braţele, regiunea inimii, plămânii, zona abdominală superioară şi inferioară, zona genitală şi coboară de-a lungul picioarelor până în vârful degetelor. Poţi vizualiza lent curgerea energiei din zona focar până în zona tălpilor sau poţi relua procesul de vizualizare de mai multe ori, ceva mai repede. Exerciţiul poate constitui în sine o pregătire pentru meditaţiile pe care doreşti să le faci în programul tău zilnic, deoarece creează o stare de interiorizare şi de abstragere a simţurilor de la realitatea înconjurătoare (pratyahara). Dacă nu continui cu o meditaţie, împreunează-ţi palmele în dreptul pieptului ca pentru rugăciune şi realizează o scurtă meditaţie de mulţumire şi recunoştinţă către Dumnezeu Tatăl.  Urmăreşte să menţii viu acest surâs interior pe parcursul întregii zile.

Partajează asta:

Motto:

„Orice nud de femeie întruchipează întreaga natură. Va trebui aşadar să-l privim cu aceeaşi admiraţie şi cu aceeaşi detaşare pe care le simţim în apropierea nepătrunsului secret al Naturii şi a capacităţii sale de creaţie. Dacă în faţa femeii dezgolite de veşminte nu descoperim în fiinţa noastră, graţie transfigurării, cea mai profundă emoţie sublimă pe care o simţim în faţa revelării Misterului Cosmic, atunci nu există iubire sublimă şi acesta nu este decât un act profan.”
Mircea Eliade

Încă din cele mai vechi timpuri femeia a reprezentat idealul de frumuseţe, gingăşie, puritate, sensibilitate şi rafinament. De aceea, ea este simbolul senzualităţii şi, în acelaşi timp, al celor mai alese virtuţi ale naturii sale misterioase: capacitatea de a manifesta un eros sublim, care spiritualizează fiinţa, întruchipând partea cea mai elevată a sufletului omenesc şi îmbinând într-o perfectă armonie forţa creatoare a vieţii şi puterea de origine divină a dăruirii necondiţionate. Probabil Paul Evdochimov aşa a perceput-o când a afirmat: „Icoana cea mai răspândită în catacombele creştine este cea a unei femei rugându-se. Ea reprezintă adevărata atitudine de rugăciune a sufletului omenesc.”

Prin firea sa sensibilă şi intuitivă, femeia explorează şi amplifică facultăţile profund benefice ale naturii umane, cu o mai mare uşurinţă decât bărbatul, fiind adeseori mai deschisă faţă de spiritualitate decât el. În acest sens, absolut toate culturile omenirii păstrează – cel puţin în unele doctrine filosofice sau în creaţii ale folclorului artistic – imaginea Marii Zeiţe Mame în diverse ipostaze, una dintre cele mai frecvente fiind cea de păstrătoare a valorilor morale şi spirituale, şi, implicit, cea de iniţiatoare. De exemplu, în basmele populare româneşti în persoana Sfintei Vineri sau a Sfintei Duminicii se manifestă atât sfătuitoarea, îndrumătoarea şi protectoarea, cât şi ghidul spiritual al protagonistului care, în majoritatea cazurilor este un bărbat.

Iubirea feminină este cea mai profundă enigmă de care bărbatul nu va înceta niciodată să se minuneze

Idealul feminin divin implică în mod necesar energie şi vitalitate debordantă, care pot fi manifestate doar printr-un corp fizic robust şi armonios proporţionat; să nu uităm că principiul feminin este cel care naşte, care dă viaţă. Nicio formă sterilă nu s-a perpetuat vreodată sau nu a evoluat spre etajele superioare ale existenţei. Iată de ce o femeie lipsită, înainte de toate, de vitalitate, nu este cu adevărat femeie oricât de frumoase ar fi trăsăturile sale, întrucât ea sfidează şi anulează prototipul divin, arhetipul, sustrăgându-se lui şi pierzând astfel legătura cu Dumnezeu. Bărbaţii ar trebui să ştie că, prin relaţii amoroase (bazate pe iubire reciprocă şi realizate cu continenţă) cu femei foarte vitale şi foarte sănătoase (atât fizic cât şi psihic), pot deveni foarte repede puternici, vitali şi virili. Forţa înseamnă energie controlată, iar femeia vitală debordează de energie!

Să nu uităm că fizicul şi psihicul provin din spirit, servindu-l şi manifestându-l. Datorită spiritului său matern are femeia facultatea fiziologică de a naşte. De asemenea, bărbatul este mai viguros din punct de vedere fizic, deoarece în spiritul lui există ceva ce corespunde curajului despre care vorbeşte Evanghelia: „Cei curajoşi vor lua Împărăţia lui Dumnezeu”. Bărbatul se prelungeşte în lume prin acţiune, femeia o face prin dăruire de sine.

Femeia are felul ei specific de a fi, modul ei propriu de existenţă, darul său aparte de a-şi urzi întreaga fiinţă din legătura ei cu totul, atât cu Dumnezeu, cât şi cu ceilalţi şi cu sine însăşi. De-a lungul întregii istorii, mediul social este cel care a format sau a deformat modelul de feminitate. Cu toate acestea, femeia îşi salvează mereu, în adâncul ei, taina fiinţei şi a calităţilor sale, pe care Sfântul Pavel le desemnează prin simbolul „vălului”. Aceasta este taina care trebuie „dezvăluită”, descifrată, pentru a înţelege destinul „conjugal” al femeii în strânsă legătură cu cel al bărbatului. Chiar relatarea biblică a creării Evei (care este mai mult o naştere, căci Eva se desprinde, iese din Adam) se ridică la nivelul de arhetip originar al consubstanţialităţii principiilor complementare. Masculinul şi femininul formează monada umană arhetipală: Adam – Eva.

Chiar dacă uneori femeia este mai neajutorată decât bărbatul, acest lucru este compensat de capacitatea ei mult mai mare de dăruire şi de credinţă în Dumnezeu, iar prin aceasta există un echilibru între capacităţile bărbatului şi cele ale femeii. Sfântul Clement al Alexandriei spune: „Virtutea bărbatului şi virtutea femeii este una şi aceeaşi virtute… deoarece amândoi au mijloacele necesare, specifice fiecăruia prin care să atingă acelaşi ţel spiritual”. Teodoret menţionează femeile „care au luptat cu nimic mai puţin, dacă nu chiar mai mult decât bărbaţii…  Cu o natură mai fragilă, ele au dovedit totuşi aceeaşi voinţă ca şi bărbaţii. Tăria lor este dumnezeiasca bunătate şi un har aparte de a se îndrăgosti de Cristos”.

Partajează asta:

Dragostea este unul dintre cele mai prețioase sentimente pe care le avem.

Ne dorim dragoste. Dragostea adevarată pe care deseori o regăsim exprimată prin artă. Ne dorim “un grand amour”, cum ar spune Balzac.

 

 

 

 

Și se întâmplă ca într-o zi să o întâlnim. Nu era prima, dar de data aceasta ceva ne spunea că era cea adevarată.
Trăim o dragoste nebună, pasională. Traim o dragoste care dă sens vieții noastre, iar atunci când persoana iubită este departe, suntem triști și nu suportăm să așteptăm revederea. Senzația de euforie care ne cuprinde e asemenea unui drog care ne-a inundat corpul și mintea. Ne gândim la ea și ne gândim la ea. Persoana iubită este perfectă și oricine ar spune altceva, nu contează, căci nimeni nu știe mai bine ca noi.

Trec zile. Trec ani. Te uiți la relație, te uiți în trecut și îți dai seama că vraja de stinge. “S-a schimbat”, îți spui și începi să te simți dezamăgit.

Ce s-a întâmplat cu dragostea ta?

Aaron T. Beck, fondatorul psihoterapiei cognitiv-comportamentale, vorbește în cartea sa, “Iubirea nu este de ajuns”, despre această dragoste pasională pe care o trăim în faza de început a relației noastre. El o numește “programul iubirii nebune”, care se declanșează atunci când întâlnim persoana potrivită preferințelor și nevoilor noaste psihologice.

La începutul relației, trăim cea mai intensă formă a dragostei, dragostea euforică, care ne determină placere intensă, exaltare, dorință de intimitate și nerăbdare atunci când nu suntem lângă partener. În acestă fază, persoanele nu suportă să fie departe de partener și își fac declarații de iubire permanentă.

“Programul dragostei nebune” crează o perspectivă de idealizare a persoanei iubite. Dragostea nebună implică o modificare a conștiinței. Nu mai putem privi lucrurile realist, ci este ca și cum am privi partenerul prin lentile colorate. În acestă etapă creăm o imagine pozitivă a persoanei, ignorând trăsăturile negative și chiar exagerându-le pe cele pozitive. Mai mult decât atât, chiar și defectele partenerului sunt convertite în aspecte plăcute, interesante. Atenția noastră se focalizează pe calitățile pozitive ale partenerului și este foarte greu de comutat pe cele negative. De aceea, chiar dacă prietenii ne spun că partenerul nostru are anumite defecte, noi nu le putem vedea. Dragostea este oarbă. Unii consideră dragostea este asemenea unei tulburări psihologice. Indrăgostitul este mereu preocupat de gândurile și imaginile persoanei iubite.

Dragostea nebună are un rol fundamental: crează acea legătură care determină ca două persoane să formeze o relație, să se proiecteze în viitor și să aibă urmași. Reducând aspectele neplăcute ale partenerului, ne creăm așteptari pozitive și ne dorim o relație intimă. Când acest lucru se întâmplă față de o alta persoană decât partenerul, exista riscul de a pune în pericol o relație sau de a renunța la o casnicie bună. Orbite de pasiune, persoanelor le este foarte greu să ia în calcul consecințe care ar putea fi dezastruoase. Însă, dupa un timp fără a vedea cealaltă persoană, pasiunea se diminuează până se stinge.

Ce determină schimbarea atitudinii de la una admirativă la una a căutarii a defectelor?
Cum trecem de la fericire la dezamagire?

Atunci când relația noastră iese de sub cupola imaginii pozitive, spunem că partenerul nostru nu mai este ca la început. Vedem tot mai multe trăsături negative la partener. Defecte care la început erau interesante, acum sunt enervante și din ce în ce mai iritante. Persoana începe să vadă partenerul într-o altă lumină. Este posibil ca partenerul sa se schimbe atât de mult?

Este foarte puțin probabil ca personalitatea partenerului să se schimbe substanțial. Ceea ce se întâmplă este că persoana începe să își vadă partenerul dintr-o perspectiva realistă. Persoana pe care o iubim are și defecte, pe care nu le-am conștientizat până atunci. Acest lucru este firesc, pentru că este imposibil să găsim o persoană perfectă. Și noi avem defecte asemenea partenerilor noștri.

Oare nu toți am luat, mai mult sau mai puțin, dorințele noastre drept realități?” (Honore de Balzac)

Așa cum am menționat anterior, asteptările pozitive din faza inițială ne determină să ne angajăm mai mult în relație. Cu cât investim mai mult în relație, cu atât avem așteptări mai mari de la acesta și de la partenerul nostru.

De multe ori, așteptările pe care le avem față de partener nu sunt exprimate clar, pentru ca ni se par normale. Noi oferim partenerului anumite lucruri și așteptăm să primim înapoi ceea ce ne dorim. Pentru că suntem diferiți, nu putem să răspundem întotdeauna așteptărilor partenerului. Astfel, când partenerul nu se ridică în mod constant la nivelul așteptărilor noastre, ne simțim dezamăgiți, trădați. Așa se explică și de ce suntem mai dezamăgiți de oamenii pe care îi iubim cel mai mult. În relațiile importante noi investim mai mult și totodată așteptăm mai mult de la ele. Atunci când persoana nu se ridică la nivelul expectanțelor noastre, suntem dezamăgiți. Un fapt care într-un alt tip de relație este considerat ușor dezamăgitor, într-o relație de cuplu ar putea fi interpretat ca o trădare majoră. Modul în care ne privim partenerul determină sentimentele pe care le avem față de acesta.

Beck ne spune că, în comparație cu alte tipuri de relații, într-o relație de cuplu expectanțele sunt foarte rigide. Așteptările din prima parte a relației devin standardul în funcție de care cuplul evaluează următoarele faze ale relației. Aceest lucru accentuează dezamăgirea partenerilor, lucru care determină fisurarea relației.

Într-o relație de cuplu suntem mult mai puțin dispuși să renunțăm la așteptările inițiale, deoarece implicarea noastră este mai mare și mizele relației sunt foarte mari. Cu atât mai mult în căsnicie, unde angajamentul este unul pe viață. Dacă în alte relații putem ajusta mai ușor așteptările în funcție de ceea ce primim, în relațiile de cuplu acestea se mențin foarte ridicate.

Inevitabil într-o relație apar probleme ale conviețuirii și este dificil ca partenerul să se ridice mereu așteptărilor noastre, cu atât mai mult cu cât acestea nu sunt exprimate explicit. Astfel, atunci când partenerul, în mod conștient sau inconștient, nu se ridică la nivelul așteptărilor noastre, ne simțim dezamăgiți.

Desigur, există și cupluri care își concretizează așteptările și reușesc să mențină mult timp acea magie inițială, însă acestea sunt puține. Cel mai adesea se întâmplă ca partenerul să nu reușească în mod constant să fie așa cum ne dorim, iar fiecare partener consideră că dezamagirea lui este unică.

După dezamăgiri repetate, partenerul nu mai pare atât de atractiv ca la început, iar imaginea acestuia se schimbă spre negativ. Dezamagirea se adâncește, cu cât ne modificăm atenția de la trăsăturile pozitive ale partenerului la cele negative.

Începem să dăm atenție mai mult comportamentelor partenerului care nu se ridică la nivelul așteptărilor noastre și le generalizăm. Astfel, partenerul devine egoist, insensibil, iresponsabil, iar reacția noastră este una de respingere. Anumite defecte ale partenerului sunt privite ca fiind constante, generale și imposibil de modificat. Imaginea partenerului se schimbă de la pozitiv la negativ și avem o gândire de tipul “totul sau nimic”. Dacă la un moment dat partenerul nu ne oferă atenție, putem concluziona că nu îi pasă de noi. Acesta este un mod de gândire irațional, deoarece putem găsi cel puțin o dovadă pentru care partenerul nostru nu este, spre exemplu, întotdeauna iresponsabil. Așa cum perspectiva exclusiv pozitivă în prima parte a relației nu este una realistă, nici perspectiva general negativă nu este valabilă. Defectele partenerului nu sunt generale și imposibil de modificat.

Trăim într-o lume relativă, iar o gândire de tipul “alb sau negru” nu ne ajută. Așa cum viața este formată dintr-o diversitate de nuanțe de gri, așa sunt și relațiile noastre. Partenerii noștri nu pot fi doar buni sau doar răi, ci sunt în diverse nuante de gri, însă depinde de noi ce așteptări avem și ce putem și nu accepta.

Este important să nu cădem în capcana de a ne focaliza doar pe aspectele negative ale partenerului. Să ne uităm și la trăsăturile pozitive care au rămas acolo, să-l ascultăm cu mai mare atenție, să îi spunem mai clar ce ne dorim, iar atunci când partenerul se ridică la nivelul așteptărilor noastre, să ne exprimăm aprecierea.

Să ne trăim dragostea! Poate nu este perfectă, dar este reală.

Gențiana Niță – psiholog clinician și psihoterapeut în terapii cognitiv-comportamentale ( fondatorul site-ului gentiananita.ro, care este o inițiativă de promovare a sănătății mentale, prin facilitarea accesului la cunoștințe și servicii psihologice ).

 

sursa : http://gentiananita.ro

 

Partajează asta:

 

„Let us always pray for wisdom
to be able to see each situation clearly
and know how to act appropriately.
Let us always pray to act with wisdom,
with divine awareness and with
the strength of divine guidance.
Surrender to Divine Will is the key to it all. ”

Sri Vasudeva

„Sa ne rugam intotdeauna pentru intelepciunea
de a fi in stare sa vedem clar fiecare situatie
si pentru a sti cum sa actionam corespunzator.
Sa ne rugam ca intotdeauna sa actionam cu intelepciune,
cu divina constientizare
si cu puterea indrumarii divine.
Abandonul in Vointa Divina este cheia pentru toate.”

Sri Vasudeva

 

Partajează asta:

Vampirii energetici sunt peste tot. Uneori sunt deghizati chiar in prieteni. Ce fac vampirii energetic de obicei? Ceea ce le spune si numele, isi lasa victimele fara energie.

Iata 7 tipologii de persoane de care ar fi bine sa te feresti:

 

 

 

 

1. Vampirul neputintei

Acest vampir social suge energia celor din jur spunandu-le ca nu vor reusi niciodata. Daca intalneste un om care si-a propus sa realizeze ceva, face tot posibilul pentru a-l seca de energie. Ii repeta la nesfarsit ca nu va reusi niciodata, ca este prea greu, ca este imposibil sau ca este nerealist. Va incerca sa-l convinga pe toate caile ca traieste cu capul in nori, ca nu este racordat la realitate. Asemenea vampirilor clasici, acesta incearca sa-si convinga victima sa devina una asemenea lui, adica o persoana lipsita de energie si de incredere in fortele proprii. Vedem asadar cat de rafinat actioneaza acest vampir. Il recunoastem rapid, intrucat nu a realizat mai nimic niciodata si ca urmare nu permite celor din jurul lor sa realizeze ceva, fie ca este vorba de viata personala, fie de cea profesionala.

2. Vampirul invidiei

Acest vampir ii ataca pe acei oameni care au deja realizari. El spune fie ca au reusit pe cai necinstite, fie ca au avut un noroc care nu va tine mult. Acesti vampiri invidiaza oamenii care au un business, mic sau mare, ii invidiaza pe cei care au acumulat ceva material, ajungandu-se pana la invidii mai rafinate cum ar fi familiile fericite sau care au copii reusiti. Asemenea vampirilor neputintei, nici ei nu reusesc sa realizeze nimic bun in viata, din simplul motiv ca aceste ganduri negative nu vor atrage nimic bun pentru ei. Cu cat vor gandi mai murdar, cu atat viata lor va fi mai murdara. Primesti ceea ce oferi! Ei vor oferi doar invidie si gelozie, vor fi permanent nefericiti, avand unicul scop de a-si ataca semenii si prietenii care au succes si sunt fericiti. Ei incearca sa intre in viata lor, sa distruga tot ce este bun, iar daca nu reusesc, incearca sa faca acest lucru in cercul lor social. Izolat, acestia au si reusite, lucru care-i motiveaza sa-si continue demersul absurd.

 

3. Vampirul greselii

Acest vampir sta la panda zile, luni, saptamani in sir, vanand greseli. Pe acest vampir il vom intalni la tot pasul: la serviciu, in familii, in diferite cercuri sociale. Il vei recunoaste usor, intrucat vei observa ca este fericit cand gaseste victime care au facut greseli. Atunci actioneaza cu brutalitate, avand in acelasi timp o licarire ciudata in priviri, bucuros ca in sfarsit ai gresit. Ei extrapoleaza greseala, reducand sensul vietii persoanei in cauza la greseala respectiva. Scopul acestui vampir este de a distruge increderea in sine a persoanei si de a arata celor din jur acest caz. La fel ca si ceilalti vampiri, incearca sa castige adepti din randul victimelor. De obicei, pe acesti vampiri ii vei recunoaste usor pentru ca nu incearca sa faca nimic deosebit cu viata lor. Teama de a gresi este atat de mare pentru ei, incat vor accepta sa faca numai acele lucruri care presupun un grad de risc foarte scazut. Uneori, acesti vampiri merg pana acolo, incat creeaza  mediul in care victimele pot gresi sau, altfel spus, intind capcane.

4. Vampirul conflictelor

In acest caz, avem de-a face cu un vampir rafinat. In forma lui cea mai simpla, el intra in conflict cu diferiti oameni, secatuindu-i de energie. Forma periculoasa a acestor vampiri sociali este devastatoare cand genereaza conflicte intre oameni. El dezvolta strategii prin care reuseste sa puna doua persoane sau doua grupuri in conflict. Merge cumva si dupa principiul „dezbina si stapaneste”. Uneori, dupa ce a provocat conflictul, incearca sa joace rolul salvatorului incercand sa medieze conflictul intre cele doua parti, cand de fapt scopul lui real este sa se asigure ca acel conflict va continua pana la final. Uneori generand un conflict, urmaresc atingerea unui scop mai egoist pentru ei (acumulare materiala, avansare in cariera).

 

 

5. Vampirul binelui

Aceasta specie de vampiri este destul de greu de identificat. Ei joaca rolul salvatorilor de obicei si se deosebesc cu greu de salvatorii autentici. Acesti vampiri simuleaza ca doresc binele semenilor sau al societatii cand de fapt aceasta atitudine o folosesc doar pentru a deschide usi. Acestia sunt un fel de diavoli care umbla cu icoane in mana. Ei nu au o inima cu adevarat curata, cautand victime inocente, cu ajutorul carora sa-si puna planul in aplicare. Cand intalnesti un asemenea „salvator”, incearca sa gandesti mai mult in perspectiva, sa vezi care sunt consecintele actiunilor propuse peste un an sau mai mult, cere detalii si cerceteaza aspecte in aparenta neimportante. In plus, poti verifica informatiile prezentate de acestia pentru a te asigura daca ai de-a face cu un salvator autentic sau cu un vampir deghizat.

 

6. Vampirul arogantei

Aceasta specie de vampiri sociali se considera atoatestiutori. Ei minimizeaza orice efort, se considera superiori si au un sentiment placut cand cei din jurul lor se simt tristi, neplacuti sau neputinciosi. Vampirul arogantei pretinde ca are toate raspunsurile din lume, singurele opinii valabile fiind ale lui. El este centrul universului! Ii lipseste masura, respectul si bunul simt. Seaca de energie pe cei din jurul lui prin atitudinea sa, prin minimizarea oricarui efort depus de cei din jur, nimic nu le este pe plac. In esenta, acest vampir isi ascunde slabiciunile si neputinta.

 

 

 

 7. Vampirul victimizarii

Aceasta este o specie de vampiri rafinati. Ei cauta atentie permanent si se victimizeaza. Vor sa se inconjoare de salvatori, insa nu vor permite nimanui sa-i salveze cu adevarat pentru ca rolul de victima este unul pe care-l vor juca toata viata. Acesti vampiri acuza societatea, acuza colegii sau partenerii de viata de situatia in care se afla. Ei strang continuu dovezi ca sunt victime. Isi sug de energie potentialii salvatori, scopul lor fiind acela de a strange adepti. Cersesc o fericire si o atentie care nu folosesc la nimic, nici pentru ei nici pentru altii, doar seaca de energie victimele. Acesti vampiri sociali sunt deosebit de periculosi, intrucat apeleaza la ce-i mai bun in oameni, si anume dorinta acestora de a ajuta.

 

1. Mintea „la rece”

 

 

Te intrebi de ce comportamentul masculin este asa enigmatic pentru femei? La ei in capsor, mecanismul functioneaza diferit comparativ cu rotitele noastre.

Exista cateva aspecte in care rolurile sexelor parca s-e inverseaza: femeile mai bat un cui, barbatii fac piata sau asaza masa la fel de corect ca o gospodina; femeile pot lucra in cadrul armatei, barbatii merg la manichiura si la epilat…

Specialistii o numesc „alienarea sexelor”, adaugand si faptul ca mintile masculine si feminine sunt 99% identice. Iar acel mic 1% e responsabil de diferentele, uneori mari, care exista intre barbati si femei.

Femeile sunt mai receptive atunci cand se aduna nori deasupra paradisului si uneori exagereaza, gasind probleme acolo unde nu-s.

Totodata, creierul nostru are capacitatea de a ne permite sa anticipam pericolele si uneori tindem sa reactionam exagerat, atunci cand partenerul nu da toata ziua niciun semn de viata sau ia cina cu unul dintre amicii lui.

2. Simtul mirosului

Poate ca nu suntem la fel de fortoase ca barbatii, insa la capitolul simturi ii facem KO. In ceea ce priveste mirosul, ii depasim fara drept de apel.

Nasul si circuitele creierului feminin sunt foarte sensibile (in special inainte de ovulatie), atat la mirosurile obisnuite, cat si la feromonii masculilor din jur. Toate acestea ne sporesc apetitul sexual.

3. Gandurile erotice

Cand in timpul unei conversatii un tip se holbeaza la decolteul tau in loc sa te priveasca in ochi, nu-l considera nepoliticos. Instinctul lui natural ii pune stapanire pe minte.

Specialistii spun ca 85% dintre barbatii de 20-30 de ani se gandesc la sex la fiecare 2 ore, pe cand femeile se gandesc doar o data pe zi. Barbatii sunt bantuiti de ganduri erotice pentru ca au mai mult loc in care sa le gazduiasca.

Ei au de 2 ori mai mult spatiu in creier dedicat sexului. In plus, au de la 10 pana la 100 de ori mai mult testosteron, hormonul care pune in miscare motorasul sexual la creierului.

4. Moralul la control

Nici femeile, nici barbatii nu sunt 100% morali! Avem cam aceeasi structura a creierului, doar ca factorul de atenuare este dat de cantitatea mare de testosteron pe care o produc barbatii. Ceea ce-i face mai impulsivi si mai putin constienti de consecintele unei aventuri.

Femeile calca stramb in momentul in care simt ca legatura cu partenerul este subreda, petnru ca nivelul oxitocinei (hormonul afectiunii) e mult mai ridicat. Acesta este motivul principal pentru care ele tind sa opteze pentru relatii pe termen lung si evita aventurile de-o noapte.

5. Memoria… romantica

Raspunde repede: ce-ti amintesti de la prima intalnire cu iubitul tau? Mai mult ca sigur, o poti descrie in cel mai mic detaliu… Sa-l intrebam si pe dumnealui? Hmmm… ai noroc daca-ti poate spune in ce luna se intampla. Nu inseamna ca n-a fost important si pentru el, doar ca femeile pur si simplu stau mai bine la memorarea detaliilor emotionale.

O anumita zona a creierului filtreaza toate informatiile senzoriale si da nuanta trairilor noastre, doar ca la ei intensitatea este semnificativ redusa. Paradoxul e ca barbatii isi amintesc detalii din „Razboiul Stelelor” sau numele golgheterilor din campionatele de fotbal, pentru ca mintile lor memoreaza usor fapte, cifre si mai ales competitii.

6. Orientarea in spatiu

Barbatii prefera sa se invarta la nesfarsit cu masina pe zeci de strazi, decat sa ceara indrumari asupra unei destinatii. Le ia ceva timp pana sa ajunga sa intrebe: „Unde ne aflam?”.

Prefera sa urmeze harta decat sa recunoasca faptul ca s-au ratacit. Intr-o anumita masura, barbatii nu considera ca s-au pierdut pentru ca asta nu li se intampla foarte des.

Cercetarile arata ca au un simt al directiei mult mai dezvoltat, deoarece vad mai bine in spatiu.

7. Problemele de cuplu

De fiecare data cand iubitul tau iti evita privirea sau foloseste un ton „expeditiv”, ti se aprinde beculetul rosu: relatia are probleme. Cele mai multe femei ajung intr-un punct in care situatia pare imposibil de suportat (75% dintre divorturi sunt intentate de catre femei!).

Chiar daca barbatii recunosc si ei ca relatia scartaie, nu par a se alarma si spera ca vor gasi o rezolvare. Femeile pun accent mai mare pe partea emotionala si se ingrijoreaza mai mult, pe cand ei sunt mai optimisti.

8. Suparare

Barbatii nu se pricep sa sesizeze starile emotionale negative ale celor din jur. Femeile pot ghici expresiile fetei si limbajul corpului. Daca vrei cu adevarat ca iubitul tau sa-si dea seama ca ti s-au inecat corabiile, trebuie sa versi cateva lacrimi.

Oamenii de stiinta sustin ca femeile au ajuns sa depaseasca barbatii in suspine (de 4 ori mai mult!), pentru ca plansul s-a dovedit a fi singurul simptom de suparare la care barbatii par sa se „cupleze”.

sursa : cosmopolitan.ro