Partajează asta:

Conversaţie cu Dalai Lama
la Mănăstirea Samye Ling, Eskdale Muir, Dumfriesshire

Care este rolul meditaţiei în viaţa Dvs?

Meditaţia joacă un rol foarte important în viaţa mea, cu siguranţă cel mai important. Meditaţia este esenţială dacă omul vrem să ne transformăm viaţa spirituală. În tradiţia budistă, viitorul depinde cu totul de faptele noastre.

Şi acţiunea depinde de motivaţie. La nivelul motivaţiei se află, prin natură, contrariile umane ale emoţiilor negative şi pozitive. Prin pozitive înţeleg emoţiile care generează acţiuni care vor conduce la fericire, iar prin emoţii negative pe cele care aduc contrarul. Or, aceste emoţii negative există încă de la naştere şi, cum ele vin de la un început fără sfârşit şi fac parte din spiritul nostru, dacă am vrea să le suprimăm trebuie să dezvoltăm emoţii pozitive. De exemplu, pentru a slăbi ura, trebuie să dezvoltaţi contrariul, cum sunt compasiunea şi bunătatea. Va exista mereu un fel de competiţie sau de conflict. O parte sau alta va încerca mereu să iasă deasupra.

Dacă la plecare latura negativă este mai puternică decât latura pozitivă din cauza experienţei anterioare a unei persoane, va exista această competiţie sau acest conflict. Practica meditaţiei permite dezvoltarea aspectului pozitiv. A medita înseamnă a stabili o legătură cu latura pozitivă a gândurilor sau a emoţiilor. Şi cu cât o veţi utiliza mai mult, cu atât ea va avea mai multă forţă, ceea ce reduce în mod automat latura negativă. Astfel putem transforma totul. Meditaţia este aşadar foarte importantă în tradiţia budistă. Este crucială chiar.

Cum meditaţi Dvs personal în fiecare zi?

Practica mea de rugăciune sau de meditaţie zilnică poate varia. Această varietate este bineînţeles prezentă în toată practica budistă , în special în budismul Mahâyâna. Va fi vorba în principal de meditaţia analitică sau de meditaţia centrată asupra unui singur punct. Din experienţa mea, în unele domenii, meditaţia asupra unui singur punct este extrem de crucială. Da, în general, meditaţia analitică este foarte puternică, şi, de asemenea, mai simplă – în ce mă priveşte – decât meditaţia într-un singur punct pe care personal o găsesc mai dificilă!

Pentru ce mai dificilă?

Vedeţi Dvs, această practică cere cel puţin 3 luni sau un anumit timp de izolare completă, de solitudine. Este dificil. În primul rând, meditaţia analitică se adresează satisfacţiei noastre: realizarea naturii de fericire mundană şi a naturii de impermanenţă şi de suferinţă. Potrivit modului de a vedea budist, prea mult ataşament produce existenţa ciclică (samsara). Meditaţia ajută la reducerea dorinţei sau a ataşamentului pentru lucrurile mundane, inclusiv sexul. De o parte, există meditaţia analitică asupra compasiunii. Toate fiinţele sensibile vor, ca şi noi, să depăşească suferinţa şi să cunoască o fericire permanentă. A medita asupra acestei naturi sporeşte compasiunea noastră. Puteţi, de asemenea, să meditaţi asupra negativităţii şi să analizaţi, de exemplu, natura mâniei, mai ales a urii. Este un aspect esenţial din practica mea meditativă. Acestea sunt practicile mele de meditaţie obişnuite.

În rolul Dvs de lider al poporului tibetan trebuie să simţiţi o puternică mânie faţă de chinezi pentru ceea ce au făcut şi continuă să facă poporului Dvs. Dar ceea ce exprimaţi Dvs în lume nu este ură. Aţi putea să ne spuneţi, în termeni creştini, că Dvs vă iubiţi duşmanii? Cum anume meditaţia Dvs vă ajută să simţiţi mânie fără ură? Această înseamnă a-ţi iubi duşmanii?

Da. Există o practică specială care se numeşte „a da şi a primi”. Unul din principalele mijloace de a dezvolta compasiunea şi iubirea este aplicarea acestei metode. Vă vizualizaţi pe voi în curs de a da altora calităţile voastre pozitive, ca fericirea, gândurile şi emoţiile voastre virtuoase, apoi luaţi asupra voastră suferinţele şi dificultăţile lor, în deosebi emoţiile lor negative.

În practica mea cotidiană, acord o atenţie deosebită duşmanilor noştri chinezi, mai ales celor care sunt implicaţi activ în crimele înfăptuite asupra poporului meu. Vedeţi că nu putem considera totalitatea chinezilor ca fiind vrăjmaşii noştri, ci numai chinezii care sunt responsabili [de cele înfăptuite]. Este o formă de meditaţie pe care eu o practic. Iau asupra mea negativităţile, emoţiile, mînia, ura acestor chinezi, apoi le trimit toată energia mea şi gândurile mele pozitive. Este un mod de a da şi a primi. Este foarte util şi foarte eficace.

Credeţi că astfel de practici spirituale ar putea să se aplice în lume în ansamblul ei, inclusiv în domeniul politic în vederea gestionării conflictelor?

Nu ştiu. Când eu spun că este important, vreau să spun că este important pentru mine ca practicant budist. În practica mea zilnică, aceste practici sunt foarte importante şi utile.

Este realist să gândim că aceste practici ar putea fi practicate pe scară mai largă?

Nu ştiu, căci pentru a îndeplini această practică trebuie cunoscute şi alte practici în legătură cu acestea. Budiştii acceptă de exemplu teoria renaşterii şi potenţialul de trezire al tuturor fiinţelor. Acestea fac parte din contextul practicii budiste şi toate aceste aspecte sunt imbricate. Dacă, pentru Dvs, nu există decât o singură viaţă, lucrurile sunt dintr-o dată mai simple! Dvs m-aţi întrebat despre rugăciunea mea cotidiană şi eu v-am explicat-o ca budist!

Ce i-aţi spune Dvs unui creştin care intenţionează să devină budist sau unui budist care intenţionează să devină creştin?

La acest subiect, eu spun în general că este foarte complicat. A-ţi schimba religia este o decizie foarte importantă care cere, prin urmare, cea mai mare prudenţă. A-ţi schimba religia nu este un lucru simplu. Am cunoscut oameni care şi-au schimbat religia şi care au avut multe dificultăţi după aceea. Trebuie aşadar dat dovadă de cea mai mare prudenţă. Dar dacă, după o lungă reflecţie, o persoană estimează că noua religie îi convine mai mult, ea este evident în drept să o schimbe. Aceasta recomand eu în general.

Cum putem fi angajaţi din toată inima pe o cale şi să nu afirmăm, în acelaşi timp, că am deţine monopolul adevărului?

Dintr-un punct de vedere budist, există o multitudine de aspecte, sau nivele de adevăr. Istoria budismului însăşi este un bun exemplu în acest sens. Buddha îşi adapta învăţătura în funcţie de diferitele persoane pe care le întâlnea. Asupra punctelor esenţiale, ca realitatea ultimă şi adevărul ultim, Buddha a dat explicaţii diferite care erau adesea chiar destul de contradictorii. Dintr-un anumit punct de vedere, am putea califica o credinţă ca nihilistă, dintr-un alt punct de vedere absolutistă. Există aşadar o opoziţie totală între cele două explicaţii, deşi amândouă au fost învăţate de Buddha.

Ceea ce mă face să spun că Buddha respecta dispoziţiile mentale ale fiecăruia. Pentru o persoană dată, dacă Buddha considera că o explicaţie era mai potrivită, atunci pentru acea persoană, şi pentru o anumită perioadă, aceea era adevărul ultim. Cum era mai util, el o învăţa deliberat această filozofie. Şi eu am înţeles că toate celelalte tradiţii non budiste aveau un foarte bun mesaj sau o foarte bună metodă pentru ameliorarea bunelor calităţi umane. În diferite circumstanţe şi sub diferite aspecte, fiecare religie deţine adevărul ei.

Este posibil să fii budist creştin sau creştin budist?

Poate la un stadiu iniţial. Cineva care crede sau îl respectă sincer pe Isus Christos şi pe Buddha poate fi considerat ca pe jumătate budist şi pe jumătate creştin. Dar mai apoi, odată cu dezvoltarea spirituală, nu cred că aceasta este posibil. Pentru un practicant budist, practica cea mai importantă este cea a vacuităţii. Unii fraţi creştini mi-au împărtăşi interesul lor viu pentru filosofia budistă a vacuităţii. Dar eu cred că din momentul în care acceptaţi vacuitatea rămâne prea puţin loc pentru un Creator sau Absolut. Vacuitatea înseamnă că totul este interdependent. Din acest punct de vedere filosofic, acceptarea sufletului permanent şi a unui Absolut sau a unui Atotputernic este mai degrabă dificilă.

Se poate spune că experienţa este aceeaşi şi că numai interpretarea diferă?

Este destul de dificil de generalizat. În fapt, experienţa poate să nu fie aceeaşi. Dacă vorbim de o stare de realizare relativ avansată, poate că nu are sens la acest stadiu – şi pentru că există diferenţe fundamentale – să vorbim de experienţe identice sau similare.

În sens larg, un creştin va putea să-l interpreteze pe Creator în contextul naturii relative. În acelaşi timp, Creatorul poate însemna baza tuturor fenomenelor. El va depinde atunci de interpretarea personală a fiecărui practicant. Unii vor putea vedea conceptul de Creator sau de creaţie odată cu înţelegerea unei lumi relative fără să acorde statut absolut unei fiinţe exterioare. Creatorul este atunci înţeles nu în sensul unui dumnezeu personal cum apare în tradiţia biblică, ci mai degrabă în termeni de esenţă de unde provine masa fenomenelor sau a evoluţiei. De exemplu vom putea spune despre un lucru, într-o perspectivă dată, că este ultimă, în timp ce într-o altă perspectivă ea va fi relativă.

Cum explicaţi faptul că atâţia tineri occidentali îl consideră pe Dalai Lama ca cel mai mare simbol şi conducător spiritual actual? Vă puneţi problema această uneori?

Nu, nu m-am gândit niciodată la aceasta. Eu îi consider pe aceşti tineri ca prieteni. Unii dintre ei spun că se simt foarte apropiaţi de noi din raţiuni spirituale. Dar, în acelaşi timp, ei sunt în cea mai mare parte simpli fiinţe umane care exprimă prietenia. Eu apreciz enorm prietenia lor.

Un mare număr dintre ei se simt totuşi înstrăinaţi de familia lor religioasă occidentală. Ce sfat le puteţi da?

Ceea ce sfătuiesc sau sugerez în general este că nu este necesar să ai spiritul religios sau să fii credincios. Chiar dacă rămâi non credincios, important este să fii o fiinţă umană bună şi prietenoasă. Bunătatea şi bunăvoinţa sunt pentru mine o religie universală. Aceasta contează. Eu fac mereu distincţie între credinţa religioasă şi natura spirituală înnăscută, făcută din bunătate şi afecţiune umană. Aceasta este pentru mine o altă formă de valoare spirituală. Atunci pentru mine, dacă aceste calităţi sunt prezente, nu există multe diferenţe între faptul de a intra sau a nu intra într-o religie sau alta – pentru că sentimentul religios este deja prezent. Poate că nu se va putea spune că această persoană este credincioasă, dar în orice caz ea practică în mod sincer esenţa religiei.

Budiştii îmi spun adesea că creştinismul este o religie dogmatică. Sunteţi de acord cu aceasta? Şi aţi spune că budismul este non dogmatic, şi chiar că el nu este o religie?

Neavând o cunoaştere aprofundată a creştinismului sau a tradiţiei creştine, îmi este foarte dificil să fiu categoric pe acest subiect. Dar, personal, aş avea tendinţa să cred că, în majoritatea religiilor, există o diferenţă între religia actuală şi modul în care fondatorul de origine a conceput lucrurile. De exemplu, în cazul creştinismului, îl aveţi pe Christos. La acea vreme dogma nu juca poate un rol atât de important. Mai apoi, discipolii au acordat mai puţină atenţie realităţii situaţiei de origine pentru a conferi cuvintelor lui Christos o autoritate dogmatică. La fel este şi în cazul budismului, inclusiv în budismul tibetan, în care unii acordă mai multă importanţă tradiţiei şi obiceiurilor decât sursei reale.

Dar diferenţa, remarcabilă în special în budismul Mahâyâna, este aceea că Buddha însuşi ne-a invitat de o manieră explicită să nu acceptăm cuvintele lui din simplu respect pentru el, ci să le încercăm şi să le examinăm numai pe baza comprehensiunii noastre personale. În acest sens, o libertate explicită a fost dată discipolilor lui Buddha. Buddha le-a spus clar discipolilor săi că aveau dreptul sau libertatea de a examina totul prin ei înşişi, inclusiv cuvintele lui. Şi dacă prin investigaţie ei ar descoperi o contradicţie cu experienţa reală, ei aveau atunci dreptul să-l respingă pe Buddha. A respinge nu vrea să însemne a exclude în totalitate, ci a căuta raţiunea subiacentă afirmaţiilor lui, chiar în timp ce aceasta pare a fi în contradicţie cu experienţa.

Dacă un tânăr tibetan vă întreabă cine este Isus, ce îi veţi spune?

Un mare om. Fără nici o îndoială. Evident, dintr-un punct de vedere budist, budismul este considerat ca ceea ce este mai bun pentru budişti, ceea ce nu vrea să însemne că budismul este ceea ce este mai bun pentru toată lumea. Budiştii îl consideră pe Isus Christos şi pe Mahomed ca mari oameni, mari maeştri. Ei au oferit alte învăţături, dar, pentru noi, nu sunt bodhisattva sau manifestări ale lui Buddha. În aparenţă, ei nu au un aer budist, dar în interior, în adâncul lor, ei sunt fiinţe extrem de treze. Potrivit scrierilor budiste, în special cele din budismul Mahâyâna, distrugătorul final al dharmei(Dharma= dualitate, n.t.) lui Buddha va fi un Buddha. În tradiţia budistă, se crede că învăţătura lui Buddha, sau eficacitatea învăţăturii lui, este limitată în timp şi că un buddha va veni să închidă capitolul. Un distrugător al dharmei.

Un meditant sau un călugăr care trăieşte şi meditează în solitudine ajută el lumea?

Da.

În ce fel ?

Tot aşa cum creştinii cred în Dumnezeu sau într-un Creator, budiştii, care nu cred în Dumnezeu, cred în fiinţe superioare. Buddha(la plural) şi bodhisattva (la plural) sunt pentru noi fiinţe superioare. Ei au o influenţă evidentă. Prin solitudine şi meditaţie profundă, ei sporesc vibraţia spirituală sau energia spirituală a lumii. Şi solitudinea şi meditaţia lor au drept efect sporirea propriei noastre experienţe spirituale. Noi credem că, de o anumită manieră, devenind receptivi la forţele acestor fiinţe superioare, noi putem evoca forţele lor prin meditaţie. Este un mod de a face. Cealaltă manieră este aceea că prin această meditaţie noi creăm în mod automat un mediu pozitiv acolo unde trăim.

Unele locuri sunt mai sacre decât altele?

O vibraţie sau o energie este creată în astfel de locuri [de meditaţie] de fiecare dată când  mai mulţi oameni practică o meditaţie profundă, oricare ar fi credinţa lor religioasă. Pentru noi, aceste locuri sunt sacre şi se fac pelerinaje acolo. Aceste locuri sunt amprentate de energia acestor persoane. Şi când alte persoane mai puţin încărcate cu energie se află acolo, ele primesc această forţă.

Credeţi că Tibetul este un astfel de loc?

Cred că Tibetul este astăzi mai puţin încărcat de energie decât era odinioară şi cred că există acolo multă energie negativă! Nu cred că aceasta este neapărat o superstiţie, căci acesta este şi sentimentul tibetanilor care se întorc în Tibet. Ei resimt un vid real, chiar dacă merg în locuri în care energia era foarte puternică.

Care este urgenţa pentru Occident de a ajuta Tibetul? De cât timp dispunem?

După părerea mea, este extrem de urgent. Eu cred că, dacă nimic nu se petrece acum în Tibet, această situaţie riscă să dureze astfel încă 10 ani.

Ce mesaj spiritual adresează lumii tragedia din Tibet?

Non-violenţa. Calea non-violenţei, a compasiunii şi a iubirii ca valori spirituale.

Cum faceţi să aveţi o viaţă atât de publică şi să fiţi tot timpul pe drumuri?

Nu prea mă gândesc la aceasta şi nu acord în mod special atenţie rolului meu public. Bineînţeles, mi se poate întâmpla de multe ori să tratez latura publică, dar în faţa oamenilor eu rămân un simplu călugăr budist. Tot aşa, când sunt acasă, sunt un simplu călugăr budist. Nu există aşadar diferenţă sau decalaj. Faţă de public mă consider ca un simplu călugăr budist şi, când sunt acasă, gândurile, cuvintele şi comportamentul meu sunt identice. Aşa încât nu am un efort deosebit de făcut când mă aflu în manifestări publice, pentru că nu există, practic, diferenţă între comportamentul meu, cuvintele şi gândurile în public sau în privat. Aceasta face ca lucrurile să fie mult mai simple.

* * *

Înţelepciunea lui Dalai Lama ne ajută să înţelegem cum ne putem urma propria cale cu reverenţă şi angajare, dezvoltând în acelaşi timp respectul şi umilitatea noastră faţă de celelalte căi. Nu este nici o îndoială că Dalai Lama îşi trage o mare parte din înţelepciunea sa din practica sa cotidiană a meditaţiei. În pofida marii diversităţi de forme şi de practici de meditaţie, noi aflăm ca şi el, prin practica sinceră a căii noastre, ceea ce el numeşte religia fundamentală a iubirii şi a compasiunii.

Cu prilejul unei conferinţe pe care am susţinut-o recent la Princeton, un fundamentalist creştin a ieşit din sală în momentul în care spuneam că, pentru mine, am putea să-l găsim pe Christos în fiecare persoană. În cele din urmă, nu pentru că Isus a zis: „Când mi-a fost sete mi-aţi dat să beau.”, el reprezintă religia omului însetat căruia i se dă un pahar de apă. Profundul mister al credinţei creştine este misterul realităţii, şi anume faptul că universalul şi particularul sunt în perfectă armonie. Nu tocmai aceasta este atunci când se spune că Spiritul lui Dumnezeu este în noi? Un budist învaţă şi practică marele adevăr uman care ne invită să ne iubim duşmanii, în timp ce tragedia din Bosnia continuă în fiecare zi sub pretinsele stindarde de creştină şi de musulmani. Lumina lui Dumnezeu vine să ne lumineze în fiecare inimă iubitoare.

Fie ca pelerinajul vostru cotidian să vă deschidă inimile pentru această lumină de iubire cu fiecare zi mai mult!
Cu toată dragostea mea,
Laurence Freeman, OSB

sursa : http://armadaa.blogspot.ro

Partajează asta:

Cand fortele lui Unsprezece sunt pe de-intregul activate pe planeta, ele vor avea puterea de a schimba istoria.

Cu acest numar si cu secventele lui Unsprezece (29, 47, 38, 92, 83, 74, 56, 65) traiesc toate intrebarile si raspunsurile.

Unsprezece ne invata ca fiecare problema este o oportunitate divina de a invata.

Ne arata cum sa vedem dincolo de ceea ce este zilnic si de ceea ce pare plictisitor. Ne incearca si testeaza credinta.

Ne forteaza sa ascultam acea voce interioara, mica si tacuta, ne face martori tacuti ai acesteia.

Ne aminteste ca nu sintem victime ci invingatori, si ca toti sintem fiinte vaste ce au venit pe planeta sa ajute in procesul de ascensiune, proces care incepe cu noi insine.

Va cere sa localizati in final lumina din interior si sa o impartiti cu ceilalti. Unsprezece este Cel mai Bun Prieten si Invatator al Nostru.

11:11 este o secventa a numarului de activare. De cate ori vedeti 11, 111, sau 1111, pe cadranul unui ceas, aceasta inseamna ca vi s-a dat o oportunitate sa pasiti printr-o Poarta a Manifestarii.

Universul tocmai a luat o secventa a gandurilor voastre, care se vor manifesta fizic cu o viteza uimitoare.

Perioada de timp terestru de la 11 Noiembrie la 11 Ianuarie este considerata ca find a lunilor SFINTEI TRINITATI, cele 23 de fete ale lui Eva si Atom.

Totul in toate este un decret divin si o oportunitate data tuturor celor de pe planeta ca sa se Trezeasca, si sa devina adevarata lumina.

Unsprezece este deasemeni numarul maestrilor. 11:11 este o structura moleculara codificata a Reamintirii, activand Maestrul Luminii ce am fost intotdeauna.

Aceasta este Ascensiunea Biologica, si 11:11 este Poarta Ascensiunii.. Lumina Ascensiunii vine in multe forme si la multe nivele.

Nu vine intotdeauna intr-o zi, sau intr-un moment. Pentru ca noi Ascendem si Descendem in mod continuu, cuvant cu cuvant, gand cu gand.

Ascensiunea este nascuta din fiecare respiratie, fiecare gand, fiecare cuvant, fiecare zi.

Numerele:

111, 1111 – Acest semn este utilizat pentru a indica faptul ca gândurile tale sunt legate de începerea unui nou ciclu in viata ta. Ceea ce gândesti despre a face sau schimbare este corect pentru o noua etapa din viata ta.

222, 2222 – Acesta este un semn de confirmare a faptului ca sunteti pe drumul cel bun, a face ceea ce trebuie si mergeti în directia potrivita. Continuati cu acest tren de gândire.

333, 3333 – Acest semn indica faptul ca Ghizii tai Duhul sunt de acord cu gandurile si sentimentele tale si ar putea fi interpretata ca o Cosmic „Da!” la întrebarile pe care le-ai cerut sau ideile pe care le poti avea.

444, 4444 – Acest semn de la Duhul Ghidul dvs. semnifica dezacordul lor cu gandurile si sentimentele tale si poate fi interpretat ca o Cosmic „Nu!” la întrebarile pe care le-ai pus sau ideile pe care le poti avea.

555, 5555 – Când vezi acest semn un gand de viata în schimbare sau eveniment tocmai a avut loc. Nu aveti dreptul sa spuneti nu-mi place, sau puteti.

Indiferent de caz, ghidul tau Duhul, esti notificat ca o schimbare în directia ta, calea ta de viata tocmai a avut loc si este timpul pentru tine de a schimba ceva. Misca-te cu ea (energia), urmati aceste gânduri.

666, 6666 – Gândurile tale nu sunt in echilibru, chiar acum, stai concentrat prea mult asupra lumii materiale din cauza dezechilibrului mental sau emotional.

Acest semn indica faptul ca gândurile tale nu sunt clare si nu ar trebui sa continui cu acest tren de gândire. Lasa-l sa treaca.

777, 7777 – Acest semn indica faptul ca o lectie a fost învatata. Este un semn de recunoastere si de realizare – ai învatat o lectie pe care Ghiduri dvs. Duhul vrea sa te învete despre viata ta.

888, 8888 – O faza din viata ta este pe cale sa se încheie si acest lucru este un semn pentru a va oferi preaviz pentru a pregati.

Acest numar de secventa poate inseamna ca sunteti de lichidare o cariera emotionala, sau o faza dintr-o relatie.

999, 9999 – Finalizarea. Acesta este sfârsitul unei faze mari in viata ta personala sau globala.

Gândurile tale în momentul in care vede acest semn, indica faptul ca aceste gânduri vor aduce la finalizarea sau încheierea unei prime etape din viata ta.

000, 0000 – Unitatea cu Universul. Gândurile tale sunt în unitate cu Universul. Acest semn indica faptul ca gândurile tale sunt în unitate cu influenta astrologica dvs. actuala.

sursa : http://armadaa.blogspot.ro

 

 

Partajează asta:

 

Explorând mai întâi unde credem că nu suntem puternici, putem apoi să identificăm unde se află puterea noastră ca indivizi.

Cele mai vaste întrebări pe care ni le putem pune ca fiinţe omeneşti şi adeseori primele întrebări pe care le punem când ne trezim pentru prima dată sunt „Cine sunt eu?”  „Care este misiunea mea?” „Cum pot să devin/să-mi exprim sinele meu cel mai înalt?” „De ce suntem aici?” „Cum stau lucrurile pe planeta asta?”

Unul dintre cele mai subtile lucruri de aflat este că ne limităm propria capacitate de a vedea răspunsurile la aceste întrebări prin restricţii la nivel energetic, mental, emoţional şi perceptual. Ne AUTOLIMITĂM. Şi de ce facem aceasta? Din cel puţin două motive: unul este pentru a putea juca jocuri limitate, în intervalul unor parametri limitaţi şi cel de-al doilea este din teama că dacă devenim complet nelimitaţi îi vom răni pe ceilalţi.

Toate aceste restricţii reflectă frica pe care o avem faţă de propria noastră PUTERE.

Ce este puterea?

Puterea este capacitatea de a face şi este CHI.

Cu cât avem o capacitate mai mare de a face, şi cu cât mai mult Chi, cu atât suntem mai „puternici”. Atât în viaţa proprie cât şi în societate în general. Ca exemplu, banii reprezintă Chi-ul şi capacitatea de a face. Dacă ai avea 20 de miliarde de dolari în bancă, ai fi capabil să faci mai mult decât eşti capabil să faci acum? Aceasta aduce banii înapoi din toate încâlcelile energetice şi incorectitudinile cu care au fost nuanţaţi la rolul lor cel mai simplu: de reprezentare a puterii (chi sau capacitate de a face). Programul de autogratificare versus împuternicirea experienţei noastre colective este foarte evident atunci când ne uităm la ce am face cu toată această putere.

Suntem învăţaţi din mereu şi mereu că puterea corupe, puterea este folosită abuziv, că ne va cuceri şi ne va conduce, că puterea este REA. Cine ne învaţă asta? Oamenii care au puterea. Acum, în aceste două propoziţii de mai sus, înlocuiţi cuvântul „putere” cu cuvântul „bani” şi veţi începe să dobândiţi o senzaţie mai adevărată despre cum suntem de acord să fim lipsiţi de putere, chiar şi în reţelele „new age”: Suntem învăţaţi din nou şi din nou că banii corup, banii sunt folosiţi abuziv, că ne vor cuceri şi ne vor conduce, că banii sunt RĂI. Cine ne învaţă asta? Oamenii cu bani.

Adevărul este că relaţia dintre manifestarea propriei puteri, bogăţie şi capacitatea de a face şi Chi este adeseori egală cu modul în care ne simţim faţă de putere şi modul în care ne simţim faţă de bani. Şi aceasta NU ESTE O COINCIDENŢĂ.

Suntem învăţaţi să ne temem şi să ne respingem propria putere şi să simţim că banii sunt răi chiar de la începutul vieţii noastre. Suntem învăţaţi asta de către exact acei oameni care au ei înşişi puterea, pentru că dacă ne-am da seama, ne-am asuma şi ne-am folosi propria putere, puterea lor s-ar arăta drept ceea ce este, nimic altceva decât fum şi oglinzi. Aceiaşi oameni care au creat un model financiar care este într-adevăr nimic mai mult decât fum şi oglinzi care deviază tot chi-ul, banii şi puterea direct către ei.

Cine sunt „ei”? Ei sunt fiecare dintre aceia pe care i-ai aşezat într-o poziţie de autoritate faţă de tine. Oricine îţi poate spune ce să faci şi tu vei face chiar dacă simţi acel lucru ca fiind greşit. Orice persoană căreia i-ai acordat capacitatea de a lua lucruri din viaţa ta fără „consimţământul” tău, lucruri precum un post, electricitate, apă, adăpost, mâncare, comunicare, iubire, confort, bucurie… Orice persoană care simţi că este „de vină” pentru suferinţa, durerea, nefericirea ta sau suferinţa, durerea şi nefericirea altora.

„Ei” sunt PROPRIA noastră creaţie menită să ne oprească să fim puternici. Este ca o buclă ce se auto-întreţine.

Prin urmare, unde se află PUTEREA TA?

Acolo unde propria-ţi curiozitate, bucurie, inspiraţie şi pasiuni sunt aprinse. O combinaţie între lucrurile la care „eşti bun” şi cele pe care „îţi place enorm să le faci”.

Priveşte în jurul tău prin cameră chiar acum, sau dacă te afli într-un loc public, priveşte-ţi hainele şi ceea ce ai în buzunare, în rucsac, în geantă sau alte obiecte personale.  Uită-te la istoricul din browserul programului de Internet.

Vor ieşi la suprafaţă anumite teme. O culoare, un stil, o perioadă istorică, o tehnologie, o întrebare, o teorie, o bilitate, ceva va ieşi în evidenţă mai mult decât alte lucruri.

Unul dintre ele ar fi interesul pe care-l ai în propria conştiinţă extinsă (ascensiune) şi în propria dezvoltare. Eşti aici pentru a FI treaz/ă.

Acum aruncă o privire spre oamenii cu care te înconjori în viaţa ta personală. Cei cu care ai cele mai multe mesaje, e-mailuri, conversaţii, cei cu care petreci cel mai mult timp. Aceştia sunt oameni care îţi reflectă spre tine realitatea pe care o creezi, puterea pe care o foloseşti, şi, foarte important, puterea pe care o suprimi.

Uită-te la toate comunicările pe care le-ai avut cu aceste persoane principale în ultimele cinci zile. Analizează subiectele abordate, cuvintele pe care tu şi ei le-au folosit cel mai mult şi direcţia principală a energiei (a fost spre ridicarea nivelului tău şi al lor de vibraţie sau spre scăderea lui?).

Acum, această parte a exerciţiului este interesantă: imaginează-ţi toate aceste persoane ca având putere absolută asupra realităţii, având putere şi chi nerestricţionate. Acum vei obţine o idee foarte elocventă şi despre unde se află propria ta putere şi despre unde îţi restricţionezi puterea.

sursa : https://ascension101.com