DEVOTAMENT – poveste sufita

 

Un sultan a aflat despre un şeic vestit, care trăia în provincie, că ar avea sute de mii de credincioşi în toată țara, inclusiv în capitală. Speriat de o asemenea putere, sultanul l-a chemat pe şeic în Capitală şi l-a întrebat:
– E adevărat că ai sute de mii de oameni gata să moară pentru tine?
– Nici vorbă! a răspuns şeicul. N-am decât unul şi jumătate.
– Atunci de ce mi se spune că eşti în stare să ridici toată ţara?

Ca să-i dovedească sultanului că a fost informat greșit, șeicul i-a propus să permită adunarea tuturor oamenilor săi a doua zi dimineaţă pe câmp, lângă cetate. Sultanul a fost de acord.

Șeicul a poruncit să se înalţe un cort pe un deal din mijlocul câmpiei și în cort a dus câteva oi, pe care nu le putea vedea nimeni.

Credincioşii au sosit în număr mare. Sultanul, care stătea în faţa cortului alături de şeic, i-a spus:
– Ziceai că n-ai decât un credincios şi jumătate. Priveşte! Au venit cu miile! Cu zecile de mii!
– Nici vorbă – zice şeicul. Am un singur credincios. Spune tuturor că am ucis pe cineva şi că mă trimiţi la moarte, dacă nu se găseşte vreunul printre supuşii mei să primească pedeapsa în locul meu.
Sultanul a făcut întocmai şi mulţimea a început să murmure. Un om a făcut un pas înainte şi a rostit:
– Este stăpânul meu. Îi datorez tot ceea ce ştiu, tot ceea ce am. Îmi dau viaţa pentru el.
Sultanul i-a spus să intre în cort unde, la porunca şeicului, a fost tăiată o oaie. Toţi cei de faţă au văzut sângele curgând din cort.
Sultanul a rostit:
– O viaţă nu este de ajuns. Mai este vreun credincios gata să se jertfească pentru şeic?
În tăcerea deplină care a urmat şi care a ţinut mai multă vreme, o femeie a făcut un pas înainte şi a spus că este gata să moară. A fost dusă în cort, unde a fost tăiată încă o oaie. La vederea sângelui, mulţimea a prins să se risipească. Curând, pe câmp nu mai era nimeni.
Şeicul i-a spus sultanului:
– Vezi bine că am doar un credincios şi jumătate.
– Bărbatul este adevăratul credincios – a zis sultanul – iar femeia face cât jumătate; nu-i aşa?
– Nu, nicidecum – a răspuns şeicul. E tocmai invers: bărbatul nu ştia că va fi ucis în cort, în vreme ce femeia a văzut sângele şi cu toate astea a dorit să se jertfească. Ea este adevărata credincioasă.