NU E DELOC BINE SA FII PREA SENSIBIL…

Singurul tău rău e că eşti din cale-afară de sensibil şi nu accepţi să fii jignit.

Că eşti sensibil nu e vina ta, fiindcă probabil ai mostenit aceasta „avere”….

Dar nu e deloc bine să fii prea sensibil.

Fiindcă alţii pot profita de această sensibilitate, şi încă în­tr-un mod foarte urat.

Pentru cel care o are, sensibili­tatea prea mare e o adevărată pacoste şi cauza tuturor bolilor.

De aceea, încearcă, pe cat poţi, să scapi de ea sau măcar s-a mai micşorezi un pic.

 

 

…Altfel, îţi faci rău singur, ţie şi familiei tale – pe care n-are nici un rost să o chinui aşa.

În ce priveşte jignirea din partea altora, normal că nimeni nu o acceptă cu plăcere, cu atît mai puţin tu, care eşti mandru şi ai pretenţia să nu fii jignit, pentru că nici tu nu jigneşti pe nimeni.

Dar astăzi, vrem, nu vrem, toţi suntem victime ale jignirilor altora.

Când spun „jignire”, am în vedere înjosirea morală, vătămarea morală de către alţii a presti­giului nostru neîndoielnic.

Şi cum să-i ţii pe unii ca aceştia în frâu?

Cu siguranţă că nu se poate.

Corect şi drept ar fi ca noi să nu jignim pe nimeni şi nimeni să nu ne jignească pe noi.

Greu lucru…

Totuşi, nu e chiar imposibil!

Spre aceasta năzuieşte astăzi Biseri­ca lui Hristos.

Uneori, Domnul îngăduie să ni se încerce răbdarea şi credinţa.

De ce?

Pentru că, în teorie, cu toţii suntem de acord, toţi suntem de nota zece; în schimb, cand e vorba să mai punem şi în practică, atunci ne cam împotmolim…