Partajează asta:

Viata este o experienta a sentimentelor.

Simtim cu ajutorul inimii.

Abia atunci cand renuntam la judecati si etichetari si ne deschidem inima, avem cu adevarat acces la frumusetea,

vivacitatea, minunea si inspiratia pe care viata ni le ofera.

Exercitiul perceperii si acceptarii sentimentelor

Ne retragem intr-un colt linistit pentru catva timp, inchidem ochii si urmarim sa ne percepem propria fiinta in intregul ei, incepand cu trupul. Observam ce stare interioara, ce emotie, ce sentiment ne anima. Apoi:
1. Urmarim sa percepem cu claritate emotia sau sentimentul, eliberati de orice proiectii sau ganduri despre el. Cautam sa simtim energia lui, forta care-l insufleteste.
2. Ne raportam cu iubire la acea traire, acceptand-o intocmai asa cum este ea, dincolo de orice judecata si categorisire bine-rau. Invaluim in iubire forta ce rezida in ea.
3. Ne raportam cu iubire la noi insine atat cand percepem sentimentul, cat si atunci cand percepem energia lui caracteristica.

Cand incepem procesul de perceptie – lipsita de orice etichetari, descrieri sau judecati – a starilor interioare, cautam sa simtim mai intai energia lor. Energia are o vibratie proprie; urmarim sa percepem vibratia energiei prin trup. Apoi ne orientam atentia spre intensitatea acestei vibratii. In final, percepem aceasta intensitate a energiei in calitate de forta – propria noastra forta.

Am fost educati mult timp sa inabusim anumite sentimente intense. Sa fim rabdatori cu noi insine atunci cand incepem aceasta noua relatie cu sentimentele noastre – o relatie in care vom aprecia altfel vitalitatea si varietatea pe care ele le aduc vietii voastre, pe masura ce le eliberam din captivitate.

Etichetarea trairilor noastre – ca fiind de tristete, de furie, de teama etc. – blocheaza energia si produce disconfort launtric. Renuntand treptat la etichetari, devenim din ce in ce mai apti sa ne redobandim propria energie si incepem sa ne bucuram de noul exercitiul de percepere a sentimentelor noastre.

Chiar daca este greu de crezut, fiecare traire, fiecare sentiment, in forma sa nedistorsionata si eliberata de temeri, de conventii sociale si educationale constituie un anumit aspect al fericirii. Fericirea are multe aspecte. Poate fi inspiratoare si antrenanta, contemplativa si calma, plina de compasiune si de iubire sau staruitoare si captivanta. Nu exista limita pentru varietatea de calitati pe care le are.

Pe masura ce practicam perceperea trairilor si sentimentelor asa cum sunt ele, increderea in sine si in ceilalti creste. In cele din urma, prin practica perseverenta, vom putea sa ne simtim si traim plenar sentimentele, eliberati de teama sau tulburare. Apoi vom recunoaste ca fiecare sentiment este in esenta plin de fericire si ne conecteaza profund la esenta noastra launtrica.

Fragment din cartea „Poti avea totul”, de Arnold M. Patent, publicata la Editura Deceneu.

sursa: www.edituradeceneu.ro si armonianaturii.ro

Partajează asta:

De multe ori in viata intalnim situatii in care nu reusim sa comunicam cu ceilalti, in care nu intelegem ce vor sa ne spuna, in care se creeaza conflicte datorita faptului ca nu stim sa ascultam dar ne grabim sa raspundem. Simtim noi insine, de multe ori, ca nu suntem ascultati iar asta poate produce multe frustrari. Cum e cand nu esti ascultat? Dar te-ai intrebat vreodata : „Eu stiu sa ascult?”

Va propun azi un articol despre ascultarea activa. Ascultarea activa se aplica in orice arie a vietii ce implica comunicarea.

Carl Rogers este cel care a vorbit pentru prima data despre ascultarea activa: ” Cand am fost ascultat si inteles am devenit capabil sa privesc cu alti ochi lumea mea interioara si sa pot merge mai departe. Este surprinzator sa constati ca sentimente care erau de-a dreptul inspaimantatoare devin suportabile de indata ce ne asculta cineva. Este stupefiant sa vezi ca probleme care pareau imposibil de rezolvat isi gasesc solutia atunci cand cineva ne intelege”

„A asculta inseamna a privi: nu exista ascultare activa fara contact vizual. Privirea deschide canalele de comunicare ; prin privire poti recunoaste prezenta celuilalt, poti manifesta dorinta de comunicare, interes, respect. Privirea unei persoane exprima starea de spirit a acesteia, iar interlocutorul poate observa o anume „expectativa pozitiva”, adica acea atitudine care denota o atentie binevoitoare acordatǎ celuilalt şi faptul cǎ ne aşteptǎm sǎ primim de la interlocutor mesaje importante.
De asemenea, a asculta cu adevarat inseamna a fi empatic cu gandurile si sentimentele celuilalt. Empatia este arta prin care cel care asculta se identifica cu sentimentele celui care vorbeste, se exprima, ascultandu-l atent pentru a-i putea intelege mai bine punctul de vedere, motivatia, interesul, pentru a vedea lumea prin prisma lui. Este vorba despre a izola ceea ce exprimǎ “cel interlocutorul” de ceea ce am putea simti atunci când il ascultam (simpatie sau antipatie), dar totodata de a nu ne anula sentimentele proprii (apatie).
Pentru a deveni empatici fata de “interlocutorul” nostru putem folosi urmatorul set de întrebari:
• „Ce incearca sa-mi spuna?”
• „Ce inseamna acest lucru pentru el?”
• „Cum vede el problema?”
• „Care sunt sentimentele lui si ce emotii simte?”

A asculta activ inseamna a adopta o atitudine intelegatoare: sa nu interpretezi, sa nu judeci, sa nu acuzi, sa nu critici, sa nu devalorizezi, sa nu denigrezi, sa nu insulti, sa nu vorbesti despre tine insuti, sa nu schimbi subiectul, sa nu dai sfaturi care nu au fost cerute, sa nu te gandesti inainte la ceea ce vei spune in timp ce interlocutorul isi prezinta problema, ci sa te concentrezi asupra lui, incercând sa-l intelegi.
Ascultarea activa presupune ca dincolo de rationamentul interlocutorului si faptele relatate, sa intelegi semnificatia intelectuala si afectiva profunda a acestor fapte pentru interlocutor, sa iti dai seama de conotatia afectiva a anumitor cuvinte, gesturi, priviri.
Elementele de comunicare nonverbala insotesc permanent o ascultare care se vrea a fi activa. Asculti nu doar cu urechile, ci cu intreg corpul: aplecare inainte spre interlocutor, aprobare prin miscarea capului, mentinerea contactului vizual, zambet etc.
Prima tehnica utilizata pentru ascultarea activa este tacerea. Este important ca ascultatorul sa taca pentru a permite “interlocutorului” sa vorbeasca sau sa-si caute ideile, pentru ca adeseori cea mai buna empatie se realizeaza în liniste.
O alta tehnica este aceea a interogarii: sa stii sa pui întrebarile adecvate, pe un ton cald si bland, pentru a-i permite interlocutorului sa se exprime liber, pentru a afla informatiile exacte, nevoile, preocuparile, anxietatile si dificultatile celuilalt. Intrebarile pe care le adresezi demonstreaza ca ascultati si incurajati comunicarea, iar raspunsurile permit dezvoltarea unor noi argumente.
Un efect asemanator are si tehnica reformularii spuselor celuilalt. Astfel, interlocutorul va recunoaste ca intr-o oglinda imaginea a ceea ce tocmai a rostit; iar aceasta imagine il va ajuta sa-si clarifice propriul punct de vedere, se va simti înteles si încurajat sa continue sa se exprime. Confirmati ca l-ati înteles si verificati-va prin parafrazare, adica reformulare ( “Spui ca vrei sa…?” ). Parafrazarea este cea care duce la raspunsul: “Da, asa este”.
Ascultarea activa nu înseamna pur si simplu a-i acorda atentie celuilalt, sau a-i pune întrebari pentru a reconstitui puzzle-ul cu informatii care ne lipsesc pentru a întelege o situatie. Ci presupune mai curând sa te interesezi de ceea ce nu spune interlocutorul. Trebuie sa avem în vedere faptul ca oamenii nu povestesc decât o parte a experientelor pe care le traiesc, si aceasta cu ajutorul limbajului – care este adesea mult prea imprecis – si dintr-o perspectiva întotdeauna subiectiva, prin urmare diferita de la persoana la persoana.
De aceea ascultarea activa, prin tehnicile pe care le implica si mai ales prin atitudinea care se cere a fi adoptata, permite depasirea unor bariere importante în comunicare, dezamorsarea conflictelor si stabilirea de relatii pozitive cu ceilalti.”

Adaptare dupa Cornelia Dumitrascu

Bibliografie:

1. Chiru, I., Comunicarea interpersonala, Ed Tritonic.

2. Holdevici, I., Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de psihoterapie, Ed. Orizonturi

Partajează asta:

” A fost odata un om, care hotarase sa faca o excursie prin Europa.Ajungand in Marea Britanie, din aeroport a cumparat un ghid de calatorie, ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate in M. Britanie, in el fiind mentionate zilele si orele de vizita, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, el a vazut o oferta speciala „Castelul Vietii Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rau ca altele…Ghidul mai indica ca, din motive care vor fi anuntate mai tarziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmeaza a se face individual, la numarul de telefon indicat.Intrigat de oferta neobisnuita, de cum ajunge la hotel, omul formeaza numarul de telefon si se intelege cu proprietarul despre data calatoriei. Totul in lume decurge dupa anumite legi, era inscriptionat la intrarea in castel, iar la usa, domnul a fost intampinat cu foarte multa amabilitate, de catre un om imbracat intr-o fusta tipic scotiana, in carouri.- Ceilalti vizitatori au intrat deja?, se intereseaza turistul.- Ceilalti vizitatori???, se mira omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele in Castelul nostru se efectueaza individual si nici serviciile unui ghid nu oferim.Nespunand nimic cu referire la programul de lucru, el a inceput a-i povesti turistului istoria castelului si a facut o trecere in revista a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de langa intrare, armele militare din camera sub scari, catacombele si camera de tortura din temnita. Cand a terminat povestirea, el i-a inmanat vizitatorului o lingura si a cerut ca, pe parcursul intregii calatorii, sa tina lingura cu partea concava in sus.- Si asta de ce?, a intrebat el nedumerit.- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxa de intrare, iar costul excursiei il stabilim in felul urmator: fiecarui vizitator ii dam o lingura, umpluta cu nisip fin, in acesta fiind exact o suta de grame de nisip, iar fiecare persoana care intra pe tot parcursul vizitei trebuie sa poarte aceasta lingura cu el. Dupa terminarea calatoriei, masuram nisipul ramas in lingura, iar pentru fiecare gram lipsa, se achita o Lira sterlina …- Si daca nu vars niciun gram?- Oh, in acest caz, vizita este gratuita.Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a inceput. Increzator in puterea mainilor sale, el a inceput sa urce incet treptele, neluandu-si privirea de la lingura. In partea de sus, langa galeria de tablouri, el a decis sa nu mearga, pentru ca vantul sufla puternic si ar putea varsa nisipul. Se coboara sub scari, pentru a ajunge la sala cu arme militare, insa stand sub scara, isi da seama ca, pentru a ajunge in acea sala, trebuie sa sara peste o balustrada, lucru care nu iar fi pus viata in pericol, dar care la sigur avea sa duca la varsarea nisipului din lingura, asa ca, se limiteaza sa examineze camera de la distanta. Pentru acelasi motiv, el nu a coborat in temnita, deoarece trebuia sa coboare pe niste scari foarte abrupte. Foarte multumit de faptul ca a pastrat continutul din lingura intact, a inceput sa se indrepte spre locul de unde si-a inceput turul. Acolo era asteptat de persoana in fusta scotiana, cu o balanta in mana. Turistul a golit continutul din lingura in balanta si a asteptat nerabdator, rezultatul.- Surprinzator, ati pierdut doar jumatate de gram, ceea ce inseamna ca nu trebuie sa platiti nimic pentru vizita efectuata, spune proprietarul.- Multumesc.- Ti-a placut vizita?, intreba la sfarsit, omul in fusta. Turistul, dupa un moment de ezitare, decide sa fie sincer.- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gandit la nisip si nu am reusit sa examinez ceea ce era in jurul meu.- Foarte regretabil!!… Stii, voi face o exceptie pentru tine. Din nou iti voi umple lingura, pentru ca astea sunt regulile, dar de data asta uita de nisip; chiar daca il versi pe tot, nu vei plati nimic pentru vizita. Singura conditie e ca trebuie sa reusesti in 12 minute, deoarece dupa asta trebuie sa vina alt vizitator.Fara a pierde nici un moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de langa antreu, pentru a arunca o privire rapida la exponate. Dupa asta, a coborat repede pe scari, in temnita. Varsase deja tot nisipul, dar asta nu mai conta. Acolo, nu a petrecut nici un minut, pentru ca timpul se scurgea destul de repede. Repede incepe sa alerge spre camera de sub scari, unde erau depozitate armele – dar, aruncand o privire la ceas, si-a dat seama ca au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotaraste sa plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar.- Vad ca nu aveti nimic in lingura, lucru ce ma face sa cred ca, nefiind obligat sa aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a placut. Vizitatorul nu a raspuns imediat.- De fapt, nu, a spus el, in cele din urma. Ma gandeam cum sa nu intarzii, chiar daca am varsat tot nisipul, nu am avut nici o placere. Omul in fusta isi aprinde pipa si spune:

Exista oameni care trec prin „Castelul Vietii” lor, incercand sa nu plateasca pentru nimic, si nu se pot bucura de aceasta calatorie. Mai sunt si altii, care intotdeauna sunt grabiti, pierd repede totul si nu pot obtine placere. Putini inteleg stiinta vietii. Ei descopera fiecare ungher si se bucura de fiecare moment. Ei stiu ca trebuie sa plateasca pentru tot, dar inteleg ca in viata sunt lucruri pentru care merita sa platesti.”

Partajează asta:

„Ce este oare detasarea, ca să fie atât de nobilă prin ea însăsi?

Trebuie să stii că adevărata detasare stă în aceea că spiritul rămâne la fel de insensibil la toate încercările bucuriei si suferintei, ale cinstei, pagubei si greselii, precum muntele de plumb fată de o boare de vânt.

Această detasare imuabilă îl conduce pe om spre cea mai mare asemănare cu Dumnezeu.

Detasarea îl conduce pe om la puritate, de la puritate la simplitate si de la simplitate la neschimbare.

Mă întrebi acum care este telul detasării pure. Si răspund astfel: nici acesta, nici acela nu este telul detasării pure, ci doar neantul absolut, căci detasarea pură se află pe culme.

Or, aceasta este culmea pe care Dumnezeu poate să lucreze potrivit vointei sale.

Dumnezeu nu poate să lucreze în toate inimile potrivit vointei sale absolute, întrucât, cu toate că Dumnezeu este atotputernic, el nu poate totusi să „lucreze” decât dacă găseste locul neocupat.

El lucrează în fiecare inimă după cum aceasta este golită si bucuroasă să-l primească.

Pentru ca inima să fie pregătită să-l primească în cel mai înalt grad, ea trebuie să rămână în neantul pur si aceasta este starea cea mai înaltă ce poate exista.

Pentru ca inima detasată să ajungă pe culme, trebuie ca ea să se lase în voia neantului, căci acolo ea se află într-o totală lepădare de sine.

Si eu întreb: care este rugăciunea inimii detasate? Si răspund spunând că puritatea detasării nu poate să roage, căci cel ce se roagă voieste să dobândească ceva sau ca Dumnezeu să-l scape de ceva.

Or, inima detasată nu doreste nimic si nici nu are nimic de care s-ar bucura să fie izbăvită. Iată de ce este detasată de orice rugăciune, iar rugăciunea sa nu este nimic altceva decât să fie pe potriva lui Dumnezeu.

Aceasta este rugăciunea sa. Rugăciunea cea mai bună pe care o poate face omul nu trebuie să fie: „ Doamne, dă-mi această virtute sau acest fel de a fi, sau: Doamne, dăruieste-mi-Te, sau dă-mi viata vesnică”, ci:

„ Doamne, dă-mi numai ceea ce vrei si ceea ce faci Tu, ceea ce vrei Tu si felul în care vrei Tu.”

Această rugăciune depăseste orice limită, întrucât numai cerul stăpâneste pământul. „

Partajează asta:

„Să-l faci pe celălalt conștient de ceea ce poate, de ceea ce-i valoros în el, de calitățile sale, de frumusețea caracterului, a acțiunilor sale, să-l încurajezi, să-i mulțumești, să-i spui ”ești bun, e minunat ce faci”, asta-i ceva cu adevărat puternic.

Asta-i o formă de exprimare a iubirii, un fel de a-ți încuraja ție însuți calitățile, de a ți le sublinia în propria conștiință doar pentru că ai puterea să le vezi în alții.

Iubirea se manifestă subtil, într-o mulțime de forme, ea e o stare de spirit….”

Maria Timuc

Partajează asta:

Lupul Dacic

Vezi articolul original

Partajează asta:

Lupul Dacic

Adrian Constantinescu

IDEEA, GINDUL, FANTEZIA PRINDE CONTUR SI DEVINE REALITATE

Este stiut ca planeta noastra, PAMINTUL

– o oarecare planeta ratacita intre celelalte 8 planete care alcatuiesc SISTEMUL nostru SOLAR

– sistem solar care si el la rindul lui este un oarecare sistem solar/stelar ratacit in imensitatea galaxiei noastre din care facem parte (este vorba de CALEA LACTEE)

– galaxie care si ea este o bagatela ratacita in imensitatea fara de inceput si fara de sfirsit a UNIVERSULUI/COSMOSULUI…..

….. deci planeta noastra nu a aratat din veci asa cum arata, cum ni se prezinta astazi si nici nu va arata in veci asa cum arata, cum o cunoastem azi. In multe locuri unde momentan exista uscat, era cu sute de milioane de ani in urma apa si invers.

Incredibil, dar cu sute de milioane de ani in urma, Oceanul Atlantic nici macar nu exista, America de Sud fiind practic lipita…

Vezi articolul original 1.378 de cuvinte mai mult

Partajează asta:

Gândul zilei

Miercuri 17 septembrie 2014

Adevărata fericire poate veni doar

din trăirea sufletului vostru, sau a fiinţei voastre interioare.

Ea poate veni doar fiind centraţi

în spiritul lui Dumnezeu din noi.

Dacă urmăm această cale,

vom fi fericiţi în fiecare clipă.

Sri Vasudeva

Thought for Today

Wednesday September 17, 2014

True happiness can only come from

the experience of your soul or inner being.

It can only come from being centred

in the spirit of God within us.

If we follow this path,

we will be happy each moment.

Sri Vasudeva