Archive for 8 octombrie 2014

VERSURI NOI: ETERNUL ÎN NOI 3 comments

De azi suntem cu-o toamnă mai bogați,

Cu sufletele doldora de roadele vieții,

Cu brume albe-n tâmple… dezmierdați,

Dar împliniți și tineri, ca roua dimineții.

Săraci de azi suntem cu-o toamnă călătoare,

Cu suflet despicat în unghiuri de cocoare,

Cu gândul chinuit de-acerbă alergare

Și triști, și desfrunziți, cu pomii din cărare.

De câte ori balanța vieții cere

În fiecare zi răbdare și putere,

Iar clipele pustii de rodul împlinirii,

Ne lasă în priviri o ceață-a înrobirii.

Dar nu ne macină pe noi a lumii indignare,

Nici lacrimile ploilor, ce nu ne dau cruțare,

Zâmbim mereu și un fior ne ține-n apărare,

Iubirea noastră-i fără anotimpuri trecătoare.

6 octombrie 2014 Maria BOTNARU

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

ETERNUL ÎN NOI

De azi suntem cu-o toamnă mai bogați,

Cu sufletele doldora de roadele vieții,

Cu brume albe-n tâmple… dezmierdați,

Dar împliniți și tineri, ca roua dimineții.

Săraci de azi suntem cu-o toamnă călătoare,

Cu suflet despicat în unghiuri de cocoare,

Cu gândul chinuit de-acerbă alergare

Și triști, și desfrunziți, cu pomii din cărare.

De câte ori balanța vieții cere

În fiecare zi răbdare și putere,

Iar clipele pustii de rodul împlinirii,

Ne lasă în priviri o ceață-a înrobirii.

Dar nu ne macină pe noi a lumii indignare,

Nici lacrimile ploilor, ce nu ne dau cruțare,

Zâmbim mereu și un fior ne ține-n apărare,

Iubirea noastră-i fără anotimpuri trecătoare.

6 octombrie 2014 Maria BOTNARU

Vezi articolul original

Posted 8 octombrie 2014 by marianzidaru in ART, ARTICOLE PRELUATE BLOGURI

STAPANESTE-TI ORGOLIUL…RANILE SE VOR VINDECA 1 comment

Fiinta umanã creste în acelasi fel ca tot ce existã pe pãmânt. Un copac prinde rãdãcini dintr-o micã
sãmântã ascunsã în sol. Aceastã sãmântã trãieste în întuneric, umezealã, frig si e înconjuratã de o multime
de forme de viatã subterane. În ciuda tuturor si fãrã voia ei, fãrã sã stie de ce, este atrasã în mod irezistibil
de soare, de luminã. Nu se va afunda si mai mult în sol. Dimpotrivã, va creste se va elibera de învelisul
sãu; va strãpunge stratul de pãmânt pentru a iesi la luminã. Odatã ajunsã la luminã, va creste în continuare
si va ajunge un copac…
Acelasi lucru se întâmplã si cu fiinta umanã. Sunt oameni care trãiesc încã în întuneric. Ei nu stiu cã mai
existã si altceva. Nu vãd. Dacã li se vorbeste despre luminã, dacã li se aratã aceastã luminã, pentru ei nu
existã asa ceva.
Dimpotrivã, omul care a decis sã creascã în interior se gãseste la nivelul iesirii din pãmânt. El începe sã
vadã lumina. El se îndreaptã spre luminã. Cu cât urcã mai mult, cu atât mai mult simte cãldura sa si cu cât
va urca mai mult, cu atât va fi mai încãlzit si luminat.
Ca orice persoanã ce evolueazã, vei trãi momente dificile. Când esti plin de orgoliu, ti-e greu sã admiti cã
si altii au dreptate. Nu vrei sã recunosti cã poate altii au gãsit deja rãspunsul! De multe ori vei dori sã îi
schimbi pentru a-ti demonstra cã ai dreptate. Este si asta o probã de trecut. Dar meritã efortul; cu cât vei
reusi sã-ti stãpânesti mai mult orgoliul, cu atât vei reusi sã stãpânesti mai bine situatiile exterioare. Si
acest efort te va face sã te înalti cãtre luminã, cãtre fericire.
Putem compara evolutia interioarã cu o ranã de pe corp. Pentru a grãbi vindecarea rãnii, se aplicã o alifie
care provoacã, în general, o durere si mai mare decât durerea provocatã de rana propriu-zisã. Acest rãu
serveste la vindecarea rãnii. Stim cã în câteva minute va începe cicatrizarea. Acelasi lucru se întâmplã în
interiorul tãu când începi sã cresti, sã te purifici, sã te descoperi. Durerea este realã, dar trecãtoare si nu-ti
va face decât bine.
Dacã simti durere, e un semn cã rezisti. Eziti sã te lasi în voia schimbãrii. Dacã îmi spui cã nu ai toate
relatiile pe care le doresti, cã nu ai dragoste, sãnãtate si nici banii de care ai nevoie, o sã-ti rãspund: „De
vreme ce-ti lipsesc atâtea, ce ai de pierdut?”. Înceteazã sã opui rezistentã si lasã-te în voia schimbãrii.
Spune-ti cã ai totul de câstigat încercând ceva nou. Evolutia ta se va resimti si rãul va fi mult mai putin
dureros. Întotdeauna, cei care rezistã mai mult vor avea mai mult de suferit. Cu cât rezisti mai mult, cu
atât persistã rãul. Cu cât opui rezistentã la ceva, cu atât sunt mai multe sanse ca situatia respectivã sã se
repete.

LISE BOURBEAU

Posted 8 octombrie 2014 by marianzidaru in BINECUVANTARI-SALUTARI-RECUNOSTINTA, DEZVOLTARE PERSONALA-SPIRITUALITATE-SCHIMBAREA

SCOPUL PRIMORDIAL AL FIINTEI UMANE 1 comment

Te-ai întrebat vreodatã care este rostul tãu pe acest pãmânt? Care e scopul tãu ca fiintã umanã? Sunt
atât de multi aceia care nu stiu acest lucru!
Totusi, rãspunsul e simplu. Toti avem acelasi scop: acela de A EVOLUA.
Tot ceea ce se numeste VIATÃ trebuie sã creascã. Priveste o clipã în jurul tãu: când o floare sau un copac înceteazã sã mai creascã, moare. Acelasi lucru e valabil si pentru noi. Fiecare om trebuie sã creascã si sã continue sã evolueze. A creste înseamnã pentru om „a creste în interiorul sãu”. Sufletul tãu e cel ce creste de-a lungul întregii vieti si nu corpul fizic.
Dar cum ajungem sã crestem în acest fel? Iisus a fost cel care ne-a învãtat si ne-a transmis rãspunsul,
afirmând cã cele douã adevãruri principale ale omului sunt DRAGOSTEA si CREDINTA. Nu pare ceva
prea complicat, dar câtã vreme omul continuã sã-si creeze tot felul de probleme, neîntelegerea acestor
douã legi va persista.
Se spune cã atunci când omul va învãta sã se iubeascã pe sine si pe semenii sãi pe deplin, va ajunge sã stãpâneascã materia si prezenta lui pe pãmânt nu va mai fi necesarã.
Pãmântul poate fi considerat o entitate în sine, adicã un suflet, o persoanã. Si el are responsabilitatea de a evolua. Fiecare om e o celulã a Pãmântului, tot asa cum corpul tãu e compus din milioane de celule. Dacã fiecare celulã a sãnãtoasã, vei avea un corp sãnãtos în care te vei simti bine. Acelasi lucru e valabil si pentru Pãmânt.
Fiecãrui om îi revine sarcina de a se purifica, de a se mentine într-o bunã stare de sãnãtate fizicã, mentalã si emotionalã. Astfel, peste tot va domni armonia si pãmântul va deveni un loc prosper.
Te afli aici, pe pãmânt, pentru a-ti supraveghea propria evolutie si nu pe a altora. Este inutil sã-ti folosesti energia pentru a-i judeca si a-i dirija pe altii.