Archive for Noiembrie 2014

UN BARBAT FASCINANT ? DA, UN BARBAT CONTINENT   Leave a comment


Unii bărbaţi par a avea un magnetism special prin care atrag atenţia.

Ei par că umplu întreg spaţiul în care intră şi magnetizează toate privirile.

Ei manifestă o stare de fascinaţie.

Bărbaţii puternici îi privesc cu admiraţie şi respect, în timp ce bărbaţii cu personalitate slabă îi privesc cu invidie sau sunt intimidaţi.
Femeile sunt răvăşite de un asemenea bărbat.

Îi recunosc puterea, indiferent dacă sunt conştiente sau nu de aceasta.

Sunt atrase de el din punct de vedere fizic, chiar dacă trăsăturile sale nu sunt de actor de televiziune, dar el emană prin toată fiinţa sa o forţă şi o masculinitate care sunt de-a dreptul irezistibile pentru femei.

El este cel care inspiră imaginaţia femeilor.

Aceşti bărbaţi au o charisma specială care fascinează.

Dar să vedem ce înseamnă de fapt a fascina.

A fascina” înseamnă a avea o mare putere de atracţie, charisma, seducţie exercitată asupra altor fiinţe umane cu ajutorul unei energii subtile gigantice. Aceasta are drept consecinţă imediată atracţia irezistibilă a unei alte persoane şi chiar captivarea, seducerea celuilalt, care uneori se manifestă printr-o stare limită în care câmpul conştiinţei sale se îngustează foarte mult. Fiinţa umană în cauză fiind literalmente absorbită de o altă persoană, fără a fi hipnotizată în mod direct, este profund impresionată şi ajunge să fie aproape incapabilă să se desprindă de fiinţa umană de a cărei prezenţă este copleşită. În aceste cazuri avem de-a face cu o energie uriaşă care o dată manifestată, generează în alte fiinţe umane o stare de fascinaţie, de seducţie.

Aceste aspecte au fost evidenţiate de ştiinţa modernă prin fotografierea aurei energetice şi prin corelarea mărimii acesteia cu fenomenele de fascinaţie ce apar la anumite persoane.

Persoanele cu o aură energetică mare vor exercita în mod instantaneu fenomene de fascinaţie asupra altor persoane.
În momentul în care se manifestă această fascinaţie rezultă o suspendare aproape totală, sau chiar totală, a activităţii mentalului la fiinţa care este fascinată.

Continenţa amoroasă este una dintre modalităţile cele mai eficiente prin care un bărbat îşi poate mări charisma, deoarece în loc să se descarce şi să piardă energia erotică el o transmută şi o sublimează pe nivelele superioare ale fiinţei sale, ceea ce conduce la o mărire a stării de energizare a întregii sale fiinţe la nivel fizic şi subtil.

Prin practica continenţei amoroase bărbatul dispune de energii subtile gigantice care apoi le orientează către domeniile în care are nevoie să le folosească, dar în jurul său se va manifesta un câmp de forţă virilă de o frecvenţă electrizantă, prezent în mod spontan şi continuu în jurul său, care dă senzaţia de focar lăuntric centrifug.

De asemenea, aceşti bărbaţi se pot recunoaşte după intensitatea şi puterea cu totul excepţională a privirii care, în cazul lor, electrizează şi hipnotizează spontan.

Ei posedă un echilibru emoţional foarte mare şi sunt realişti.

Atracţia lor este datorată şi trăirilor pozitive şi a unei bune imagini despre sine şi despre proiectele lor de viaţă.

Acceptându-se aşa cum sunt, pe ei înşişi, dar şi pe ceilalţi, din punctul de vedere al trăirilor emoţionale libere, necenzurate şi realiste, atunci, în mod automat, devin atractivi.

Există foate mulţi bărbaţi care sunt armonioşi din punct de vedere fizic, care satisfac toate criteriile estetice, dar care nu trezesc atenţia, care nu sunt cu adevărat charismatici.

Nu ajunge ca un bărbat să arate bine doar în exterior, pentru a fascina femeile el trebuie să aibă acea forţă masculină care să atragă în mod inelucabil.

Continenţa sexuală conduce la ceea ce în psihologia modernă a fost denumită superpotenţă, iar aceasta nu ţine decât de controlul energiei erotice.

Bărbatul care manifestă asemenea stare are succes în domeniul de activitate pe care şi l-a ales deoarece are o încredere desăvârşită în capacităţile sale şi suficientă energie subtilă cu ajutorul căreia să poată împlini ceea ce şi-a propus.

SVETLANA SAUCIUC

Anunțuri

Posted 30 Noiembrie 2014 by marianzidaru in ARMONIE IN CUPLU - EL SI EA

DACA VREI SA TRANSFORMI LUMEA … IUBESTE O FEMEIE – IUBESTE-O CU ADEVARAT !   4 comments


Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie – iubeşte-o cu adevărat!
Găseşte-o pe cea care îţi cheamă sufletul, nu opţiunea raţională.
Aruncă-ţi lista de preferinţe, doar aşează-ţi urechea pe inima ei şi ascultă.
Ascultă numele, rugăciunile, cântecele tuturor creaturilor –
înaripate, cu blană sau fără,
de sub pământ sau din apă, înverzite sau înflorite,
nenăscute încă sau pe moarte…
Ascultă cântecul lor nostalgic urcând înapoi spre Cel care le-a dat viaţă.
Dacă încă nu ai auzit şi numele tău, înseamnă că nu ai ascultat suficient.
Dacă ochii tăi nu s-au umplut de lacrimi, dacă nu te-ai închinat la picioarele ei,
înseamnă că nu te-ai întristat niciodată fiind aproape de a o pierde…

Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie – o singură femeie,
dincolo de tine însuţi, dincolo de dorinţă şi raţiune,
dincolo de preferinţele tale masculine pentru tinereţe, frumuseţe şi varietate
şi dincolo de conceptele tale superficiale despre libertate.
Ne-au fost date atâtea opţiuni
încât am uitat că adevărata eliberare
vine din verticalitatea în chiar centrul ardent al sufletului
şi din topirea rezistenţei noastre în faţa iubirii.
Nu există decât unica Zeiţă.
Priveşte în ochii ei şi vezi – vezi cu adevărat
dacă ea este cea care te străfulgeră din cap pînă-n picioare.
Dacă nu, pleacă! Chiar acum.
Nu pierde timpul “încercând”!
Să ştii că decizia ta nu e din cauza felului în care este ea,
deoarece în esenţă nu este vorba despre “cu cine”,
ci “când” alegem să ne abandonăm.

Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie!
Iubeşte-o pe viaţă – dincolo de frica ta de moarte,
dincolo de frica de a fi manipulat
de Mama din capul tău.
Nu-i spune că eşti gata să mori pentru ea,
spune-i că eşti gata să TRĂIEŞTI cu ea,
să plantezi copaci împreună cu ea şi să-i priviţi crescând.
Fii eroul ei spunându-i cât de frumoasă este în maiestuoasa ei vulnerabilitate,
ajutând-o să-şi amintească în fiecare zi că ea ESTE Zeiţă,
prin adoraţia şi devoţiunea ta.

Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie
în toate faţetele ei, prin toate anotimpurile ei,
iar ea îţi va vindeca schizofrenia –
dualitatea minţii şi jumătatea de inimă
care menţin separarea dintre Spiritul şi trupul tău –
care te menţin un singuratic mereu căutând în afara ta Însuţi,
ceva care să dea sens vieţii tale.
Mereu va fi o altă femeie.
Curând, cea nouă și strălucitoare va deveni cea veche şi plictisitoare
şi vei fi din nou neliniştit, schimbând femeile ca pe maşini,
dând Zeiţa la schimb pentru ultimul obiect al dorinţei tale.
Bărbatul nu mai are nevoie de opţiuni.
Ceea ce bărbatul are cu adevărat nevoie este Femeia, Calea Femininului,
a Răbdării şi Compasiunii, a non-căutării, a non-acţiunii,
a respiraţiei într-un singur loc şi a cufundării în adânc a rădăcinilor
suficient de puternice pentru a ţine laolaltă Pământul
atunci când planeta albastră îşi scutură cimentul şi oţelul de pe suprafaţa sa.

Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie, o singură femeie!
Iubeşte-o şi protejeaz-o ca şi cum ea ar fi ultimul potir sacru.
Iubeşte-o prin frica ei de abandon
pe care ea o întreţine pentru întreaga umanitate.
Nu, rana nu este doar a ei să o vindece.
Nu, ea nu este slabă în codependenţa ei.

Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie
până la capăt,
până când ea va crede în tine,
până când instinctele ei, viziunile ei, vocea ei, arta ei, pasiunea ei,
sălbăticia ei se reîntorc la ea –
până când ea devine o adevărată forţă a iubirii, mai puternică
decât toţi demonii mediei politice care urmăresc să o devalorizeze şi să o distrugă.

Dacă vrei să transformi lumea,
renunţă la cauzele tale aparent măreţe, la armele şi semnele tale de protest.
Renunţă la războiul lăuntric, la mânia ta îndreptăţită
şi iubeşte o femeie,
dincolo de străduinţa ta pentru măreţie,
dincolo de căutarea tenace a iluminării.
Sfântul Graal se află chiar în faţa ta,
dacă doar ai lua-o în braţe
şi ai renunţa la căutarea a altceva în afara acestei profunzimi a intimităţii…

Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie
până în profunzimile umbrei tale,
până la cele mai înalte tarâmuri ale Fiinţei tale,
înapoi la Grădina unde ai întâlnit-o prima oară,
la poarta tărâmului de curcubeu
unde aţi pătruns împreună ca Lumină, ca Unul,
până la punctul fără de întoarcere,
până la sfârşiturile şi începutul unui nou Pământ.

Sursa: beauty-love-winstom

Posted 30 Noiembrie 2014 by marianzidaru in ARMONIE IN CUPLU - EL SI EA

SCARA VIETII – povestire   Leave a comment


La poalele unei paduri era o manastire mare si puternica prin puterea cuvantului binecuvantat de Dumnezeu la liturghii, si de puritatea locurilor.

Gradina manastirii era plina de flori si copaci de toate soiurile, iar primavara, cand infloreau era o minune:

-„A coborat raiul pe pamant, taica,”- zicea staretul manastirii..

„Veniti sa-l vedeti..Veniti sa-i gustati mireasma”..

Intr-o zi, la portile manastirii, poposii un calugar, cu barba alba si parul strans la spate intr-o codita.Dupa trup parea mai batran ca padurea, dar ochii lui negrii erau atat de tineri incat ai fii zis ca un copil a facut vreo ghidusie imbracand haine de garbov.

Dupa mai multe luni de sedere in rugaciune si ascultare, se prezenta in fata staretului si-i spuse:

-„Prea sfiintia ta,astazi este ziua mea de nastere si te-as ruga sa-mi dai o scara..”

-„O scara…?ce sa faci cu ea frate?!..in ce copac vrei sa te urci?”

-„Nu mai  trebuie sa urc, parinte, caci eu deja am ajuns…vreau doar sa unesc malurile celor doua prapastii..”

Staretul ramase pe ganduri si repeta ca un ecou cuvintele calugarului:

-„Prapastii..”

-„Da sfintite parinte..sunt doua prapastii:una este intre om si Dumnezeu si cealalta este sapata de om in om: intre vorba lui si gandul lui..”

 

-„Poate vroiai sa spui ca ai nevoie de o punte de legatura, nu de o scara..Cum ar putea o scara sa uneasca prapastiile..”

-„Pai…ruptura e pe verticala, intre sus si jos, iar pentru a produce unitatea ai nevoie sa urci..”

„Uite am sa-ti spun un vis pe care l-am avut in tinerete..:

Se facea, in vis,ca sunt un..mar. Si la poarta cojii mele a batut un vierme:

-„Prea frumosule mar, se lingusea viermele, ma lasi sa ma hranesc si eu cu sucul tau , caci imi este tare foame..”

Si marul, in bunatatea lui l-a lasat pe vierme sa se hraneasca din pulpa sa. Pe zi ce trecea, viermele devenea tot mai gras si  frumos, devorand continutul gustosului fruct..si inmultindu-se, transforma continutul zemos si dulce intr-o  masa amorfa, neagra, urat mirositoare, de putregai. De seminte, hraparetul vierme nu putuse sa se atinga…acolo scanteia insasi viata marului.. Am ajuns in mana unui copil , care vazand ca sunt stricat a vrut sa ma arunce..

Dar chiar in acel moment i-a sclipit o idee:-sa smulga semintele marului din putregaiul ce le inconjura si sa le planteze in pamant.

Copilul a avut grija ca in fiecare zi sa ude cu apa vie semintele plantate si sa le vorbeasca ca si cand ar fi fost niste fiinte.

Semintele au incoltit si adapate de cuvintele iubitoare ale copilului s-au inaltat copac , care dupa trei ani a rodit mere frumoase si curate.

Copilul a avut grija ca nici un vierme sa nu mai atace roadele copacului crescut cu atata  iubire.

M-am trezit din vis, cand eram tot un mar la fel de frumos dar curat si sanatos, in mana unui  copil..”

-„Interesant vis ai avut..plin de semnificatii..”

-„Eeehei..ofta calugarul, visul acesta m-a trezit, sfiintia ta, si m-a facut sa inteleg aaaaai , iata, am mai inteles ceva: ca, adevarata bunatate nu este de a da de pomana oricarui cersetor care intinde mana, pentru ca niciodata nu vei satura gurile flamande si mainile lenese..ci, adevarata bunatate este atunci cand dai posibilitatea sa munceasca bratului puternic care vine si cere.

Nici Dumnezeu nu da nimic fara osteneala.

Dar multi oameni au devenit cersetori, lenesi, trandavi, care se multumesc cu ce pica in mana intinsa, fara sudoare..

Dar visul mi-a deschis si intelegerea ca nimic nu rodeste fara iubire, iar roadele iubirii sunt intotdeauna curate si binecuvantate. Nici o forta , straina iubirii, nu o poate ataca.

In timp ce vorbeau se apropie de ei un enorias  destul de suparat..

-„Ce s-a intamplat, fiule?. il intreba staretul

-„Parinte, ma rog lui Dumnezeu de luni de zile si nici pana acum nu mi-a indeplinit dorinta..”

-„Vei primi atunci cand vei fii pregatit.si demn de ceea ce ceri.., raspunse Calugarul Nu te transforma intr-un cersetor…fa-ti lucrarea

Cei doi calugari se adancira din nou in discutiile lor:

-„Tocmai ceea ce vorbisem ..omul a sapat prapastie intre el si Dumnezeu, percepand relatia numai din punct de vedere cerere si oferta:cand primeste e bine: Dumnezeu il iubeste; cand nu primeste nu e bine: Dumnezeu nu-l mai iubeste.. De aceea am nevoie de o scara, sa le-o dau celor care nu inteleg sensul vietii.”

-„Fiule, fiule, striga staretul dupa enoriasul suparat ca nu i se indeplinise dorinta, vino ca am gasit o rezolvare la cererea ta..”

Enoriasul, bucuros, se intoarse in curtea manastirii si astepta pana cand staretul veni langa el:

-„Uite, ne-am gandit, eu si calugarul acesta, sa-ti daruim o scara..”

-„Ha, ha, ha, se amuza enoriasul, nu am nevoie de scara..ca am  una acasa”

-„Da, dar aceasta este o scara fermecata, cu ea vei putea sa ajungi la Dumnezeu”

Enoriasul o lua si pleca cam neincrezator de la manastire..nestiind ce sa mai creada.. Dupa trei ani de zile, staretul il gasi pe enorias in curtea manastirii de mana cu un copil..:

-„Parinte, am venit sa va multumesc.

Mi-a trebuit mult sa inteleg semnificatia scarii pe care mi-ati dat-o acum patru ani, dar m-am rugat lui Dumnezeu sa ma lumineze, si de indata ce am inceput sa urc , incet, incet, dupa putinta mea, fiecare treapta, simteam cum las in urma mandria, orgoliul, neincrederea, trandavia, furia, si ma umplu de smerenia si ascultarea cuvantului lui Dumnezeu.

Asa incat nu i-am mai cerut Domnului nimic, m-am lasat in voia Lui, iar rugaciunea mea era doar multumire.Si cand ma asteptam mai putin, dorinta mea a fost indeplinita..: sotia mi-a daruit un copil, pe care l-am botezat Gabriel, ca pe arhanghelul vestitor  de copil.”

-„Ti-ai facut bine lucrarea, fiule, ii raspunse multumit staretul.

Te binecuvantez pe tine si pe copilul tau, caci ai aflat  sensul vietii prin rabdare si credinta.

Scara pe care ti-am dat-o, sfatuit de inteleptul meu calugar,a r trebui fiecare sa-i inteleaga simbolul:caci numai prin credinta, ascultand smerit cuvantul lui Dumnezeu din inima ta, poti realiza orice dorinta.

Lasa-te in voia Lui, urcand pe scara vietii, treapta cu treapta si nimic si nimeni nu-ti va sta in cale. Calea ta, fiul meu , are un singur sens:spre EL..”

Posted 30 Noiembrie 2014 by marianzidaru in BINECUVANTARI-SALUTARI-RECUNOSTINTA

NORUL SI DUNA – povestire ~ PAULO COELHO   2 comments


Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa creasca insa acolo, ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa.

De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud.

Intre timp, asa cum se intampla si cu tinerii oameni, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea.

“Ce faci?” a strigat vantul. “Desertul e la fel peste tot. Intoarce-te langa ceilalti nori si o sa megem toti in Africa Centrala, unde sunt uimitori munti si arbori!”

Dar tanarul nor, un rebel innnascut, a refuzat sa-l asculte si, incet, a lunecat pana a gasit o briza blanda si generoasa care i-a permis sa ajunga peste dunele aurii de nisip.

Dupa multa fataiala incolo si incoace a observat ca una din dunele de nisip ii zambea.

El a vazut ca duna era si ea tanara, nou formata de vantul care tocmai trecuse pe acolo. Si el s-a indragostit atunci si acolo de parul ei cel auriu.

“Buna dimineata”, zise el. “Cum e viata acolo jos?”

“Am tovarasia celorlaltor dune, a soarelui si a vantului si a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e totusi suportabil. Cum e viata acolo sus?”

“Avem si aici soare si vant dar lucrul bun e ca eu pot calatori pe cer si pot vedea multe lucruri.”

“Pentru mine”, zise duna, “viata e scurta. Cand vantul se va intoarce dinspre paduri, voi disparea.”

“Si asta te intristeaza?”

“Ma face sa simt ca nu am un rost in viata.”

“Si eu simt la fel. De indata ce alt vant va veni voi merge spre sud si ma voi transforma in ploaie; dar asta e destinul meu.”

Duna a ezitat un moment, apoi a spus:

“Stii tu oare ca noi in desert numim ploaia paradis?”

“Nu aveam idee ca as putea fi vreodata asa de important”, zise mandru norul.

“Am auzit alte dune batrane povestind despre ploaie. Ele spun ca dupa ploaie suntem acoperite cu iarba si flori. Dar eu nu voi trai niciodata asta pentru ca in desert ploua atat de rar.”

A fost de data asta randul norului sa ezite. Apoi a zambit larg si a zis:

“Daca vrei, as putea sa fiu acum ploaie peste tine. Stiu ca abia am ajuns aici, dar te iubesc si as vrea sa stau aici pentru totdeauna.”

“Cand te-am zarit prima data pe cer, m-am indragostit si eu de tine’, zise duna. “Dar daca iti vei transforma in ploaie frumosul tau par alb, vei muri.”

“Dragostea nu moare niciodata, zise norul. “Este transformata, si pe de alta parte, vreau sa-ti arat ce este paradisul.”

Si el incepu sa mangaie duna cu mici picuri de ploaie, astfel incat sa stea impreuna cat mai mult, pana cand aparu un curcubeu.

In ziua urmatoare micuta duna era acoperita de flori. Alti nori care treceau spre Africa au crezut ca trebuie sa fie o parte din padurea pe care o cautau si au mai scuturat niste ploaie.

Douazeci de ani mai tarziu, duna fusese transformata intr-o oaza care improspata trecatorii cu umbra copacilor sai.

Si astea toate, pentru ca intr-o zi un nor s-a indragostit si nu s-a temut sa-si daruiasca viata acestei iubiri.

Paulo Coelho

Posted 30 Noiembrie 2014 by marianzidaru in BINECUVANTARI-SALUTARI-RECUNOSTINTA

POVESTEA OMULUI FARA NUME   Leave a comment


Autor: Anca Todirica
Era odata un om curajos. In fiecare zi el se plimba prin padure. Ii placea natura, o iubea. El invatase limbajul naturii.Putea vorbi cu apele, cu cerul, cu soarele, cu plantele, cu vietatile padurii. Era tare fericit omul nostru de fiecare data cand statea in natura.
Intr-o zi, cum statea sub copac, vazu niste copilasi care se balaceau in paraul ce cobora din varful muntelui. Ii placea sa priveasca cum se jucau copiii. Stand si privind la ei, le auzi gandurile si soaptele…
– Ioane, tu nu stii sa inoti, spuse cel care parea mai mare!
– Eu sunt mai mic ca tine, doar stii, dar voi invata si eu!
– Tu nu poti inota, nu e usor, mai bine stai pe mal!
Cel mic se imbufna si se retrase din apa, pe mal. Asa trist cum statea, arunca cu pietre in apa si privea la fratele lui, care inota si facea tot felul de giumbuslucuri in apa. Dintr-odata cerul se inora si picuri mari de ploaie cadeau, de parca voiau sa indestuleze setea pamantului. Copiii o zbughira in padure, sa se adaposteasca sub copaci. Acolo, il zarira pe omul nostru. Cu zambetul pe buze, omul le facu un semn cu mana si ii chema la el.
Copiii usor stanjeniti, caci nu-l cunosteau, stateau si il priveau, nestiind daca sa se duca sau nu.
– Nu va fie frica! Veniti la mine! Aici nu ploua!
Copiii privira in jur. Nu mare le-a fost surpriza, vazand ca afara ploua cu galeata, dar in jurul omului nostru, pe o raza de cativa metri nu ploua deloc – ba chiar mai mult, o raza de soare parea ca se juca pe langa el. Uimti, facura cativa pasi in cercul unde nu ploua.
– Hei! Omule, cum se poate asa ceva? Peste tot ploua, dar langa tine nu e nici un strop de ploaie. Ba mai mult, este pana chiar si soare!
– Eheee, dragii mei, chiar asa e! Nu-i magic?
– Ba da, baiguira ei, surprinsi! N-am mai vazut asa ceva! Cum se poate?
– Oooo… e atat de simplu… magia e simpla, depinde de ce iti doresti!
– Cum adica? Tu ai facut aceasta magie?
– Chiar eu!
– Esti un magician?
– Nu chiar! Sunt un om ca si voi!
– Si cum… cum ai facut? Ne inveti si pe noi?
– Dar va doriti?
– Daaaa!!!, strigara ei in cor.
– Mai intai este important sa stiti ce va doriti, apoi e foarte important sa intrebati Universul, daca dorinta voastra este si a lui!
– Cum? Adica… cum putem face asta?
– Simplu! Puneti dorinta voastra din cap, in inima! O coborati din cap, in inima. Apoi intrebati Universul in gand, daca dorinta voastra este si a lui. Daca dorinta voastra este si a lui, atunci in inima veti simti o emotie atat de buna, ca atunci cand faci ceva bun si simti bucurie. Daca dorinta voastra nu este si a Universului, atunci veti simti in inima o emotie mai neplacuta, ca si cum inima se strange, se zbate, se foieste si nu-si gaseste locul. Ati inteles?

– Cred ca da, spusera copiii si ochii le straluceau de bucurie.
– Acum puteti opri ploaia ca si mine, daca va doriti si daca si Universul o doreste!
– Chiar putem?
– Da, daca nu va indoiti! Trebuie sa credeti! E simplu! E ca atunci cand inveti sa mergi… Incepi sa mergi, dintr-odata!
– Ne ajuti? Adica, tebuie doar sa ne dorim si sa punem dorinta in inima, da?
– Exact! Chiar asa !Dar ca sa va fie mai usor, trebuie sa respirati putin!
Copiii trasera aer cu putere. Parca niciodata nu simtisera aerul atat de proaspat, atat de curat, de patrunzator! Era ca o forta care le dadea putere.
Pe masura ce respirau, omul nostru grai:
– Asa…e foarte bine! Acum ca ati respirat, coborati dorinta din cap, in inima. Simtiti dorinta voastra! E acolo! Ca un sambure! Ca o samanta in pamant! Acum intrebati Universul daca dorinta voastra este si a lui! Apoi simtiti raspunsul Universului, in inima voastra.
– Uauuuuuu!!!, se auzi din gura celor doi frati.
Amandoi stateau cu ochii inchisi, dar zambetul lor spunea multe. Era ca si cum bucuria le sarea din piept, atunci cand primeau un dar.
– Ati intrebat Universul?
Copiii insa, parca nu mai puteau vorbi. Erau coplesiti de simtirile din inimile lor curate.
– Acum deschideti ochii!
Copiii au deschis ochii. Parca intreg Universul tasnea prin ochii de copil. Raze straluceau din privirile lor. Totul stralucea in jur.

– Cum e ? Ce observati?
Copiii parura ca uitasera de dorinta lor … parca erau vrajiti si cuprinsi de magia insasi.
– Oooo, s-a oprit ploaia! S-a oprit ploaia! Strigara amandoi atat de bucurosi. Chiar am reusit! Este magic!
Amandoi incepura sa zburde, sa faca tumbe, sa chiuie de bucurie.
– Va felicit! Vedeti ce usor este?
– Este magic! Iti multumim, Omule bun! Cine esti? Cum te numesti?
– Sunt tot ceea ce eu sunt! Nu am un nume. Dar daca voi vreti, ma puteti numi oricum! Este perfect pentru mine!
– Cum adica, nu ai nume? Nu e trist pentru tine?
– Nu, spuse Omul zambind! Bucuria mea este sa-mi dati voi un nume!
– Oooo, abia asteptam, spusera copiii voiosi!
Amandoi fratii susotira unul la urechea celuilalt. Au stat cateva clipe, in care se vedea ca respirau si ca nu gaseau numele potrivit. Dupa cateva clipe, spusera:
– Te vom numi Omul fara Nume!
– Oooo, multumesc! Deci ma veti striga Omul fara Nume?
– Da! Pentru ca tu pari a avea toate numele din lume. Ne-am gandit sa-ti spunem Omul ploii, dar apoi ne-am adus aminte ca e mai bine sa ne dorim numele care ti se potriveste. Atunci am intrebat Universul, daca e de acord cu acest nume. Si inima ni s-a strans in piept! Astfel ca am decis sa lasam Universul sa-ti aleaga un nume. Si ne-a venit in cap OMUL FARA NUME. Si atunci inima noastra s-a bucurat! Deci, asta e numele tau!
– Hihihi! Dragii mei, sunteti nemaipomeniti! Ati invatat atat de repede, lectia dorintei si a Universului! Va multumesc!
– Omule fara Nume, spuse cel mic, ma poti invata sa inot? E de-ajuns sa doresc asta?
– O, da, sigur, cu placere! Este bine sa-ti doresti la fel ca si cu ploaia. Apoi insa, mai e ceva de facut!
– Ce anume?
– Daca dorinta ta e pe placul Universului, atunci va trebui sa o lasi sa curga in trupul tau!
– Si cum fac asta?
– Simplu! Iti imaginezi cum dorinta din inima si acea simtire curg in tot corpul tau, ca o apa! Trebuie sa fii precum apa, ca sa inveti sa inoti! Atunci iti va fi mult mai usor! Dar este posibil sa nu reusesti din prima! Trebuie sa ai rabdare, cand e vorba de corpul tau! Dar vei invata mult mai repede, asa!
– Multumesc, Omule fara Nume! Ma duc direct la parau, sa incerc din nou.
– Dar nu uita! Mai intai pui dorinta din cap in inima, apoi intrebi Universul, apoi daca simti bucurie in inima, lasi bucuria sa-ti inunde corpul, precum o apa! Si, foarte important… trebuie sa multumesti ca ti-a dat ce ai cerut!
– Sa multumesc! Chiar am facut asta din prima!
– Ma bucur ca ai simtit! De aceea a functionat! Dar nu te astepta sa inoti din prima! Ai rabdare si vei invata mult mai repede decat alti copii. Si incepe sa inoti in apa mica, unde poti atinge cu picioarele, pamantul!
– Asa voi face!
Copiii multumira pentru sfaturi si tasnira la rau. Omul nostru ii privea de la distanta. Cel mic incepu sa invete sa inoate… o data, de doua ori, de trei ori… Nu se lasa. In scurt timp, incepu sa se tina la suprafata apei.
– Bravo, fratioare, spuse cel mare! Ai reusit sa inoti atat de repede!
– Ei, draga frate, inca nu inot ca tine, dar sunt bucuros ca am inceput sa ma tin la suprafata apei! Inca putin si devin la fel de bun ca tine! Dar, stii ce-mi propun?
– Ce?
– Vreau sa devin la fel de bun in toate… la fel ca Omul fara Nume!
Amandoi privira catre Omul fara Nume. Dar nu-l mai vazura. Parca disparuse in adancul padurii.
Daca intr-o buna zi, va veti aminti de Omul fara Nume, atunci sa stiti ca poate e chiar langa voi, chiar daca nu-l vedeti. E de-ajuns sa va doriti ceva, sa coborati dorinta din cap in inima, sa respirati profund si sa intrebati Universul, daca dorinta voastra e si a lui, apoi simtiti daca bucuria e in inima voastra si dorinta vi se va implini!
SI NU UITATI SA MULTUMITI !
Sursa: editura for you newsletter

Posted 30 Noiembrie 2014 by marianzidaru in BINECUVANTARI-SALUTARI-RECUNOSTINTA

INGERI INTRUPATI   1 comment


„Predispoziţia către sindromul oboselii cronice reprezintă un alt indiciu despre natura îngerilor întrupaţi, deoarece toate grupurile îngerilor Pământeni sunt extrem de sensibile la energie.
Şi totuşi, îngerii Întrupaţi pot fi extrem de vulnerabili la energiile toxice şi la pierderile de energie, din cauza predilecţiei lor de a fi „femei şi bărbaţi care iubesc prea mult”.
Îngerii Întrupaţi au nevoie să exerseze ocrotirea energetică şi tehnicile de curăţare.
Preocuparea de a avea grijă de energia lor îi ajută de asemenea pe Îngerii Întrupaţi să evite să folosească hrana pentru a-şi sprijini vitalitatea.
Mulţi Îngeri Întrupaţi sunt mâncăcioşi şi se întâmplă destul de des ca aceşti Lucrători întru Lumină să aibă surplus de greutate.

Hrana le oferă Îngerilor Întrupaţi o metodă de a reveni cu picioarele pe pământ, când se simt cu capul în nori; şi este de asemenea un debuşeu pentru stres, mai ales felurile crocante, sărate, cum
ar fi chipsurile sau popcornul.
Se pare că motivul pentru care atât de mulţi Îngeri Întrupaţi sunt obezi nu este fiindcă mănâncă excesiv, ci pentru că folosesc grăsimea ca scut energetic.
Au dificultăţi în a slăbi, chiar şi cu diete stricte sau cu exerciţii. Acest lucru este întâlnit mai ales printre Îngerii Întrupaţi care sunt masori terapeutici, sau printre cei care folosesc în alt mod, atingerea vindecătoare.
Ei absorb emoţiile toxice ale clienţilor şi trupurile lor se umflă asemeni unor bureţi care absorb apa. Cu trupurile lor voluptoase, cu feţele lor adorabil de frumoase şi cu coafurile elaborate, femeile Îngerii Întrupaţi arată ca nişte regine planturoase.
Li se spune adesea: „Ai un chip atât de frumos. Dacă ai slăbi, ai fi minunată”.
Actriţele Delta Burke şi Elizabeth Taylor sunt exemple de Îngeri Întrupaţi, cu aceste caracteristici fizice.
Bărbaţii Îngeri Întrupaţi sunt tipul de ursuleţ voinic, cum ar fi actorul John Goodman.”

Doreen Virtue

EARTH CHANGE MZ – FACEBOOK

MANDALA FIINTEI SI RELATIA CU EMOTIILE DIFICILE   Leave a comment


„Indiferent cât de dificil de suportat poate părea la început o emoție,

consider că, atunci când, în cele din urmă reuşesc să-mi concentrez pe deplin atenţia asupra sa

şi să rămân acolo, înfruntând-o,

vine dintr-o dată un moment în care nu mai mă împotrivesc prezenţei sale.

În acel moment, întreaga structură ce alcătuieşte suferinţa se modifică

şi devine o poartă spre o conştiinţă de dimensiuni superioare.

Aproape în mod miraculos, aceste gânduri şi sentimente opresoare dispar

şi mă simt redat propriilor mele origini.

Această mişcare de descoperire a drumului înapoi către punctul nostru de origine poate fi descrisă numai parţial, însă ne putem aminti faptul că începem să o realizăm odată cu sesizarea prezenţei contracţiei în corp.

Trebuie să învăţăm faptul că, atunci când suntem puternic contractaţi, trebuie să ne îndreptăm atenţia pe deplin doar asupra senzaţiilor de nelinişte şi disperare, în loc să ne focalizăm asupra gândurilor care generează aceste emoții.”

Richard Moss, în Mandala Ființei – Drumul către percepţia conştientă

EARTH CHANGE MZ – FACEBOOK

Attila Ovari

Loving Life and Inspiring Others

RĂZVAN DANC

VIAȚA MĂ IUBEȘTE!

MARANXA DE

... für ein Leben in Balance

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

Derivată din D.

You know my name, not my story.

Dan Talmaciu

"Onoarea mea se numeste fidelitate" H.H.

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

Bianca D.

Aici se scrie.

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Laura Sararu

"Dragostea este ca un puzzle: greu de asamblat, dar minunat atunci cand toate piesele sunt asezate la locul potrivit." Steve Jobs

simis68's Blog

4 out of 5 dentists recommend this WordPress.com site

Daniellaladana's Blog

La o ceasca de cafea...

TERAPIE LOGOPEDICĂ

Acest blog este destinat parinţilor ai căror copii au dificultăţi in insuşirea pronunţiei,citirii si scrierii.Sper,de asemenea, să fie util logopezilor aflati la început de carieră,cât si tuturor celor care doresc să se informeze.

Me,Karelia

Nici un „azi” nu este prea puțin, nici un „mâine” nu este prea mult!

About life and soul

The best things that can happen to you in life are people.

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Din viață ca-n piață

-the funny side of stories-

NOTE FALSE

soporific pentru pian şi pisică

Suflet in lumina!

This WordPress.com site is the bee's knees

lolandas

Cerul este ecranul universului nelimitat!

I am Present

A great WordPress.com site

Reflections On Reality

Thoughts on Being Human and Living a Life of Passion, Joy, and Fun

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

Tainele frumusetii !

Despre noi femeile!

tamara88rodica

This WordPress.com site is the bee's knees

învaţă-mă să simt

o felie de viaţă, trecută prin filtrul peniţei

un filolog in social media

Despre social media si alte povesti ...

jurnalpentruzileleploioase

"I am the architect of my own destruction"

MARANXA

Lyrik & Philosophie

Sonia

Este sitio es la bomba

Diana Mandache's Weblog

Royal History (since 2008)

vorbepe.wordpress.com

de la lume adunate si de mine comentate

E-Motion

de Andrei Stipiuc

Adrian Niculae - 100% jurnalism

Lovesc unde doare mai tare

Legionwriter

"...The light shines in the darkness, and the darkness can never extinguish it."

corinastancu

A topnotch WordPress.com site

La capatul curcubeului

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Nimic nou sub soare

Toate-s vechi si noua toate/ce e rau si ce e bine/ tu te-ntreaba si socoate...

Eram precisa!

"Everyone is gifted - but some never open their package"

claudia

este o prăjitură dulce-acrișoară. (r)evolution keeps going...

%d blogeri au apreciat asta: