Archive for 13 noiembrie 2014

CORPUL DE SUFERINTA E O HAINA INUTILA …   Leave a comment


„Viaţa înseamnă suferinţă“ spunea Buddha cu aproximativ 2500 de ani în urmă. Nu ştim precis cum a fost pe vremea lui, dar afirmaţia se potriveşte perfect şi în epoca actuală.

Frica de moarte, bolile, foametea, sărăcia, violenţa de toate felurile completează meniul existenţei cotidiene.

La acestea se adaugă şi chinul pe care ni-l creăm cu mânuţa noastră subtilă, mintea.

Ca şi cum nu am fi sătui de mizeria existentă, hrănim zi de zi aşa-numitul corp de suferinţă.


Este vorba de durerea datorată nenumăratelor alegeri pe care le-am făcut şi le facem în fiecare clipă. La nivelul minţii o identificăm în şuvoiul neîntrerupt de etichete pe care le aplicăm (cel mai adesea inconştienţi) peste momentul prezent sau evadarea într-un viitor incert. O neacceptare profundă ce îmbracă forma unei rezistenţe conceptuale îndârjite faţă de ceea ce este acum şi aici. Când atinge nivelul emoţional devine un negativism bolnăvicios. Un ,,NU“ pe care îl purtăm mereu în braţe. Iar în trup totul se traduce în contracţie, încordare şi din când în când se ajunge chiar la boală.
Cu cât este mai puternică opoziţia noastră,  cu atât mai mare este suferinţa. Şi asta ni se petrece tuturor. Nu are importanţă că unii dispunem de un nihilism mai elaborat şi alţii de unul mai primitiv. În esenţă întâlnim acelaşi fenomen: negativitate. Iar din punct de vedere subtil este vorba de o blocare a energiilor vieţii, refuzăm să curgem odată cu ele. Cum să nu apară suferinţa?
Mintea te minte
Care este motivul pentru care preferăm zidul durerii între noi şi realitate? De ce ne flagelăm la toate nivelurile când avem promisiunea eternităţii? Mintea întreabă şi tot ea este cea mai în măsură să răspundă, pentru că ea se ocupă de coregrafia dorinţelor noastre. Dintr-un instrument subtil şi folositor s-a schimbat într-un tiran al destinului. Da, avem nevoie de mental pentru a supravieţui. Toată cunoaşterea inerentă lui a adus umanitatea pe o treaptă de dezvoltare greu imaginabilă acum câteva sute de ani. E un fapt cât se poate de real. Dar dacă mintea ne poate ajuta enorm să subzistăm, nu este de niciun folos când ne definim identitatea reală: ceea ce suntem în esenţă suntem deja. Nu e nevoie de niciun adaos. Însă mentalul trişează când vine vorba de „Cine suntem noi cu adevărat?“ Iar identificarea totală cu el conduce la confuzie, ignoranţă şi implicit suferinţă. Ori de câte ori vom privi realitatea prin ochelarii minţii suntem mai degrabă orbiţi decât ajutaţi să vedem adevărul. Mintea este plină ochi cu judecăţi de non-valoare în ce priveşte momentul prezent. Orice ar spune nu este decât praf în ochi. Dar ea este nevoită să vorbească, să judece, să se plângă, pentru că altfel s-ar topi în prezent. Ori asta e de neconceput pentru ego, rădăcina minţii. De aceea creează rezistenţă, opoziţie, luptă din răsputeri să evite prezentul. Ne atrage într-o lume iluzorie în care el domneşte.
Aşii din mâneca minţii sunt destul de uşor de depistat, dar mai dificil de combătut: viteza uluitoare cu care se mişcă şi memoria. Prin intermediul lor, mintea scoate din sertarele cunoaşterii apuse etichete pentru fiecare ,,aici şi acum“ pe care Existenţa ni-l scoate în cale. Când suntem puşi faţă în faţă cu evenimentele, mentalul ne furnizează instant o interpretare ideatică. Nu suntem lăsaţi să gustăm direct experienţa. Faptul este verbalizat pe loc, conceptualizat şi urmat de o reacţie (bună sau rea) bazată pe memorie.
Astfel trăirea directă este mutată din planul real, existenţial, la nivelul minţii şi dizolvată în vorbe goale. Este cea mai mare fraudă care s-a produs vreodată. E ca şi cum suntem invitaţi la masă şi în loc de bucate apetisante ni se citeşte doar meniul. Apoi ni se prezintă alte reţete, o conferinţă despre aditivii alimentari, codex alimentarius şi…rămânem flămânzi.
Facă-se voia vieţii
Acest mecanism reactiv al minţii ne hrăneşte şi trezeşte corpul durere (un câmp de energie negativă), care la rândul lui alimentează gândurile nocive şi otrăveşte trupul. E ca un cerc vicios. De altfel, răspunsul pe care mentalul îl are pregătit pentru fiecare situaţie de viaţă este redundant. De ce ar fi necesară o părere faţă de ceva care există deja? Se petrece oricum, e evident. Cu ce se modifică un eveniment dacă îl etichetăm? Cu nimic. O ninsoare rămâne o ninsoare, chiar dacă la ştiri suntem informaţi că natura atacă din nou. Situaţia e aşa cum e, dar noi creăm o problemă. Folosim mintea care activează instant corpul de suferinţă. Memoria intră în joc şi weekend-urile ratate din cauza omătului, frigul şi umezeala trase de pe urma iernii revin în actualitate. Apoi, după o scurtă proiecţie în viitor, descoperim că minivacanţa de la sfârşitul săptămânii în curs e şi ea compromisă. Astfel apare disconfortul, ne simţim nedreptăţiţi, planurile sunt date peste cap. Reacţionăm. Ne împotrivim. Odată cu dorinţa puternică de a modifica într-un fel sau altul evenimentele devenim încordaţi. Nu putem accepta simplitatea unui fapt evident. Ninge.
Spune simplu: „Da!“
Neputinţa în faţa inexorabilului generează emoţii negative. Datorită rezistenţei egotice, energia nocivă a tristeţii sau a violenţei se revarsă în propriul trup şi apoi asupra celor din jur. În asemenea situaţii nu există decât două variante: victime sau tirani. În ambele cazuri avem de-a face cu suferinţa. Chiar în momentul negativităţii noastre mentale, mecanice, părăsim momentul prezent; pierdem magia fulgilor de nea, sclipirile paradisiace ale zăpezii. Când priveşti deschis şi contemplativ dansul albului pe alb, senzaţia este indescriptibilă; fiecare fulg aduce cu el un fior al libertăţii, mii de licurici ai iernii ne zâmbesc din faldurile mătăsii imaculate. Curge atât de multă poezie din cer.
Cu toate acestea mintea preferă incursiunile nefaste în trecut sau în viitor. Şi ne opunem interior nu doar atunci când plouă sau ninge, ci aproape în toate situaţiile cu care venim în contact. Chiar dacă forma în care se manifestă negativitatea nu e cea mai virulentă, la nivel profund tot rezistenţă se cheamă, iar mai devreme sau mai târziu generează suferinţă. Suntem atât de obişnuiţi cu stilul acesta de viaţă, atât de familiari cu corpul-durere, încât a ajuns să ne pervertească valorile. Frica de singurătate s-a ipostaziat în iubirea adevărată, furia se traduce în tărie de caracter, complezenţa poartă marca amabilităţii.
În trăirea totală a momentului prezent nu poate să apară suferinţa (nu mă refer aici la cazurile grave, obiective). Fără comparaţii, dorinţe, concepte, judecăţi, fără zgomotul mintal, viaţa este mult mai simplă şi frumoasă, lipsită de conflict. E stringent necesar ca mintea să fie ţinută în frâu şi folosită doar acolo unde este cazul. Unde e reală nevoie de ea.
Dar dacă nu se necesită un proces de gândire, acceptarea curentului magic al Existenţei ar trebui să devină o atitudine firească. Un ,,DA!“ spus din tot sufletul. Pentru că Viaţa nu poate fi împotriva noastră (se petrece invers mai degrabă). Creatorul nu este împotriva creaturilor. E foarte posibil să nu intuim mereu ordinea lucrurilor, dar un lucru e cert: în Univers e ordine. Nimic nu e la întâmplare. Dacă ninge, înseamnă că aşa trebuie să fie. Şi pământul are nevoie de apă. Şi plantele au nevoie să fie protejate de frig. Cosmosul nu se zbate doar pentru un weekend de pomină. Există ceva mai presus de eul limitat şi fantasmele lui. E chiar voia lui Dumnezeu.

Robert Leontescu

sursa : YOGAMAGAZIN.RO

PUTEREA VOINTEI IN VIZIUNEA SIVAISMULUI DIN CASMIR   Leave a comment


„În timpul mişcării (sau apariţiei) iniţiale a voinţei, oamenii obişnuiţi care doresc cu frenezie să asceandă în planul realităţii supreme pot experimenta fulgerător întregul agregat al energiilor divine.” Utpaladeva

Aspectul voinţei este esenţial pentru a putea înţelege mai bine procesul Creaţiei şi intenţiile divine în manifestarea acestuia. De pildă, caracterul de autorevelare a lui Dumnezeu (Paramashiva) se află într-o directă legătură cu fluxul neîncetat al conştiinţei care imprimă voinţa de a fi, de a exista. Acest act fundamental de voinţă apare atunci atât ca o cauză activă pentru fiinţele individuale, cât şi ca o atitudine pasivă de a fi, exprimată prin individualitatea proprie a oricărei fiinţe din Macrocosmos. În acest fel, voinţa este atât agentul, cât şi acţiunea de a fi (de a exista).

Acţiuni separate, intenţie neschimbată
Pătrunzând mai adânc în misterul actului voinţei divine, realizăm faptul că voinţa este în realitate comună cu intenţia conştientă de realizare a ceva anume. Din această perspectivă, ea este o formă de conştiinţă (vimarsha) asociată unui ţel specific, pe care îl reflectă ca obiectivitate, ca ceea ce noi percepem în formă obiectivă. Prin urmare, natura generică a conştiinţei este în acest fel restricţionată şi direcţionată spre un singur obiect. De exemplu, tradiţia shivaistă oferă perspectiva unui olar, a cărui intenţie de a face un vas se leagă implicit de acţiunea pe care el are de gând să o realizeze. Dacă intenţia lui nu s-ar fi limitat către propriul ei obiect specific (acela de a face un vas de lut), olarul s-ar fi putut preocupa foarte bine de hainele sale sau ar fi putut face orice altceva. La fel, atunci când mergem pe stradă, în cele mai multe dintre cazuri suntem perfect conştienţi de destinaţia noastră finală şi ca urmare ne îndreptăm spre ea; chiar dacă ne putem opri pe drum din diferite motive (de pildă, pentru a admira o privelişte frumoasă), cu toate acestea voinţa rămâne mereu fixată sau orientată spre ţelul pe care şi l-a propus. În mod similar, gătitul implică un număr de acţiuni separate; totuşi, ideea că „eu gătesc” rămâne constantă în conştiinţă, fără a fi divizată. Altfel spus, intenţia conştientă rămâne constantă şi neschimbată pe parcursul manifestării actului de voinţă.

Subiectul conştient e obiectul propriei dorinţe
Deşi se poate manifesta în momente diferite prin diferite acţiuni, totuşi aceeaşi voinţă precede în mod necesar fiecare dintre acele acţiuni şi percepţii; dacă nu ar fi aşa, ne-am confrunta cu o regresie la infinit a numărului de acte de voinţă care ar fi necesare pentru fiecare dintre acţiunile secundare. De asemenea, fără o dorinţă iniţială de a acţiona, activitatea nu ar avea niciun ţel, pentru că nu ar fi nimic care să determine ca o acţiune să se petreacă mai mult decât o alta. Motivul pentru care toate celelalte acţiuni şi percepţii posibile sunt excluse din câmpul conştiinţei este că voinţa alege în mod liber să-şi direcţioneze atenţia către obiectul percepţiei care o interesează.

Precedând atât percepţia, cât şi acţiunea, voinţa se manifestă cel mai clar atunci când ea apare în subiect, înainte ca acţiunea sau percepţia să aibă loc. Aici cel mai important este să sesizăm primul moment al manifestării voinţei sau, altfel spus, intenţia voinţei orientate către realitatea obiectivă conjuncturală. Marele înţelept Abhinavagupta explică aceasta într-un mod elocvent: „Voinţa universală în forma dorinţei (kamana) înfloreşte în subiectul individual. Fiind astfel actualizată, ea capătă aparenţa unei dorinţe îndreptate către obiectele simţurilor. Totuşi, ea nu se desfăşoară într-o succesiune mecanică de faze sau etape. Mai curând, după ce a fost trezită şi s-a decis iniţial asupra ţelului ei, fiind astfel stimulată ea se orientează înainte cu plăcere şi interes pentru a-şi atinge scopul, întocmai precum un om merge cu multă hotărâre către o destinaţie precisă. Voinţa se evidenţiază cu claritate în starea iniţială, atunci când tocmai a apărut şi ea este plenară şi perfectă în starea ei finală de repaus complet.”

Astfel, putem face distincţie între cele două momente principale ale manifestării voinţei. Primul dintre ele se referă la starea iniţială de „tensiune” a voinţei, adică de manifestare a intenţiei ei; al doilea moment este acela în care voinţa iniţială se dezvoltă într-o dorinţă conştientă către un obiect specific, care are o reprezentare discursivă (în etape succesive, aparent „mecanicizată”) la nivelul de conştiinţă a subiectului individual. În această etapă, obiectul dorinţei apare proiectat în afara subiectului care îl doreşte, deşi la nivel universal unitatea lor esenţială rămâne neschimbată. În realitate, subiectul conştient este acela care e întotdeauna obiectul propriilor sale dorinţe. De aceea, atâta timp cât subiectul este identificat cu obiectul pe care îl doreşte, primul moment al manifestării voinţei e, din punct de vedere practic, foarte important. Dat fiind acest lucru, în cele ce urmează ne vom orienta analiza noastră cu precădere asupra acestui aspect.

Shiva se contemplă pe Sine
Înainte de a fi manifestate, toate lucrurile şi fiinţele rezidă în conştiinţa universală a lui Dumnezeu Tatăl (Paramashiva) într-o formă potenţială, întocmai precum se află în sămânţa arborelui măreţia ulterioară a staturii lui impunătoare, cu tulpina, crengile şi coroana lui de frunze. În starea de resorbţie (nimesha), toate lucrurile se contopesc în îmbrăţişarea totală a naturii unice a lui Shiva. Atunci când conştiinţa universală se proiectează aparent în exterior (unmesha) pentru a deveni astfel Macrocosmosul experienţelor diversificate, acest potenţial care pre-există în ea însăşi este actualizat. În acest fel, aspectele diferite ale conştiinţei se manifestă chiar din conştiinţa nediferenţiată (ca o masă compactă şi omogenă), fiind susţinute atunci de o vibraţie extrem de subtilă, asociată cu o inefabilă plăcere estetică ce face parte din matricea cauzală universală. Această vibraţie infinit de subtilă este chiar spanda (sau vibraţia, rezonanţa primordială) în forma ei cea mai pură, liberă de orice diferenţiere. În comentariul său la textul Spandapradipika, înţeleptul Bhagavatotpala precizează: „Această pulsaţie (spanda) este de fapt conştiinţa liberă de orice construcţii mentale. Ea reprezintă starea în care Spiritul Universal al lui Dumnezeu (Shiva) se orientează în mod activ către manifestare. Ea operează astfel simultan pretutindeni, fără ca totuşi prin aceasta să se mişte.”

În această fază, toate puterile Absolutului Divin sunt active şi se contopesc în unitatea beatitudinii infinite (ananda), pe care Shiva o experimentează contemplându-şi propria lui natură. Atunci, subiectul, obiectul şi mijloacele cunoaşterii formează un singur şi indivizibil întreg, întocmai precum este, utilizând exemplul anterior din tradiţia shivaistă, sfera de argilă pe care olarul se pregăteşte să o modeleze pentru a obţine un vas de lut. Acel întreg indivizibil este atunci matricea tuturor vibraţiilor cosmice, atât cele aparţinând lumii fizice, cât şi cele ale lumilor subtile. În această stare, conştiinţa universală este precum o sămânţă care a ajuns chiar în momentul înmuguririi, având la dispoziţie posibilităţi infinite.

Plonjează chiar în mijlocul forţei
Acest moment iniţial (tuti) este precum sclipirea fulgerătoare şi plină de energie a unui flash puternic de lumină. Fiind înaintea oricărei manifestări spaţio-temporale, proprie nivelurilor inferioare (apara) de conştiinţă, momentul iniţial al voinţei nu este deci un moment pe deplin setat în timp. Influenţa subtilă pe care o exercită timpul asupra obiectivităţii care totuşi la acest nivel nu este încă în mod clar diferenţiată, serveşte ca o legătură între ceea ce este etern şi ceea ce este temporal, între conştiinţa nemanifestată şi universul manifestat. De aceea, yoghinul care este foarte atent să surprindă momentul iniţial al manifestării dorinţei sale, mai ales atunci când aceasta este intensă, are o mare oportunitate de a realiza plenitudinea conştiinţei universale prin plonjarea chiar în mijlocul forţei generate de intenţia sa. (va urma)

de profesor yoga Dan Bozaru

sursa YOGAMAGAZIN.RO

… FACETI SA CURGA APA CELESTA …   Leave a comment


In fiecare zi, de mai multe ori pe zi, gânditi-va la curatire, la purificare.

Faceti sa curga apa, apa celesta, imaginati-va ca va aflati într-un torent sau sub o cascada si ca toate impuritatile voastre sunt îndepartate.

Va mai puteti imagina ca sunteti un cristal si ca încet, încet, deveniti transparent.

Oh !

Bineînteles, nu poate fi vorba de o transparenta fizica, ci în domeniul eteric, astral, mental, iar un clarvazator va putea constata ca sunteti cu adevarat transparent si pur ca un cristal, si ca energiile Cerului trec prin voi, asa cum lumina trece prin prisma, descompunându-se în cele sapte culori.

Deoarece exista metode eficace, de ce sa nu le folosim în loc sa fim mereu în suferinta, pe cale de a plânge si de a-i plictisi pe ceilalti?


În fiecare zi trebuie sa va gânditi cum sa va purificati, fiindca peste tot primiti impuritati nu numai în planul fizic, mâncând, bând, respirând, dar si în planul psihic prin gândurile si sentimentele voastre, dar si prin gândurile si sentimentele altora si sunteti otraviti.

Deci, supravegheati-va, nu cititi si nu primiti orice, nu frecventati pe oricine si mai ales fiti atenti la gândurile voastre, la obiceiurile pe care vi le faceti, fiindca numai gratie vigilentei voastre veti deveni puri, puri spiritual.

Şi nu numai aceasta puritate va va aduce toate binecuvântarile, dar prezenta voastra va fi benefica si celorlalti: veti face bine tuturor creaturilor pe care le veti întâlni, la veti curata, le veti lumina.
Nu trebuie niciodata sa uitati ca starea voastra interioara nu va priveste numai pe voi, dar îi influenteaza si pe ceilalti.


Daca sunteti impur, prin emanatiile voastre, îi murdariti si pe ceilalti.

Doriti sa faceti bine, se întelege, dar sa stiti ca nu puteti face nici un bine daca nu sunteti pur.

Iata, asta este tot, absolut.

Daca vreti cu adevarat sa ajutati umanitatea, o puteti face prin puritatea voastra.

Chiar daca nu spuneti nimic nimanui, prin puritatea voastra lasati sa treaca prin voi o lumina care contribuie la ameliorarea tuturor în jurul dumneavoastra.

Da, numai prin prezenta voastra. Dar daca sunteti impur, adica rau, nedrept, lacom, criminal, contribuiti la otravirea lumii întregi. Acum, fie ca o credeti sau nu, este chiar asa: eu cred asta sau mai degraba o spun.
Oamenii cauta inteligenta, forta, vointa, iubirea si mai ales banii ! Pentru bani toata lumea alearga, dar pentru puritate …

Şi iata ca puritatea este baza tuturor.

Ocupati-va de puritate si restul va veni singur la voi.

Puritatea va va face mai sanatos, mai frumos, mai puternic, mai inteligent.

Evident contemporanii atât de savanti si eruditi au lasat la o parte aceasta problema a puritatii.

Viata pura … la ce ar putea servi viata pura ?

Ei au alte preocupari si ca urmare, cu viata lor impura se pun în pericol, se îmbolnavesc si pierd chiar tot ce aveau, fiindca baza era sovaielnica. Da, baza.

Au existat sfinti care n-au citit nici o carte, care n-au facut niciodata studii, ci au lucrat numai pentru puritate si iata ca toate celelalte calitati au început sa se manifeste în ei: cunoasterea, clarvederea, puterea de vindecare … fiindca nu mai existau în ei straturi opace, nu mai existau ecrane si toate bogatiile Cerului puteau patrunde în ei.
Trebuie deci sa lucrati în fiecare zi pentru a permite luminii sa intre, în fiecare zi sa curatati, sa frecati, sa spalati … ca femeile de serviciu care au aceasta munca.

Voi spuneti: „Cum ? Noi care intentionam sa devenim printi si printese, ne spuneti ca trebuie sa fim ca femeile de serviciu ?”

Desigur o femeie de serviciu poate deveni o printesa.

Când veti pune totul la punct în voi, veti abandona vechile voastre vesminte pentru a se îmbraca cu vesminte princiare !

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

PURITATEA DESCHIDE PORTILE LUMINII ~ OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV   Leave a comment


În fiecare noapte, când omul adoarme, sufletul sau se departeaza de corpul sau fizic pentru a se cufunda în Sufletul Universal. În timpul acestui repaus al corpului, se realizeaza în el o curatire, o purificare. Odata îndeplinita aceasta lucrare, sufletul poate veni si-si reia functiile si sa se manifeste în materie prin tot felul de activitati.

Acest proces se repeta în fiecare noapte si chiar în timpul zilei pentru anumite persoane. Deci, noaptea, sufletul abandoneaza corpul fizic (dar ramânând totusi legat de el prin legaturi subtile numite coarda de argint) si când el revine dimineata, gaseste casa maturata, curatata spalata, si-si poate relua lucrul. Daca sufletul n-ar fi parasit corpul, omul ar fi murit otravit, asfixiat, fiindca actiunea de curatire nu s-ar fi putut realiza în el.
Trebuie sa întelegem bine ca viata este o combustie: toate aceste activitati fizice, afective, mentale, carora le dam numele de „viata”, produc o degajare de forte, dar lasa reziduuri pentru eliminarea carora este necesar un anumit timp.
Este deci necesar ca sufletul sa se îndeparteze pentru a se putea face curatirea.

Şi fiindca invazia corpului de catre impuritati obliga sufletul sa-l paraseasca, decurge din aceasta ca, cu cât un om devine pur si limpede, cu atât e mai putin necesar ca sufletul sa-l paraseasca.

Evident, când omul s-a supraîncarcat cu hrana greoaie (si nu ma refer numai la hrana fizica ci si la cea astrala si mentala), aceasta curatire dureaza mai mult timp si prelungeste absenta sufletului.

Este usor de înteles: când menajera vine sa faca curat înarmata cu o matura, cu o galeata, cu o cârpa, stapânul casei este obligat sa-i lase biroul liber si sa plece pâna ce treaba este terminata !

Sufletul este deci alungat din corp fiindca e prea multa curatenie de facut.
Problema care se pune acum este daca sufletul care paraseste corpul urca întotdeauna.

Sa se uneasca cu sufletul universal, sau ramâne numai sa pluteasca în regiunile inferioare.

Aceasta depinde de persoana, de natura si calitatea dorintelor, sentimentelor si gândurilor ei.

Dar nu doresc sa vorbesc aici decât de o fiinta animata de un ideal spiritual maret.

În timpul somnului, sufletul sau se înalta catre lumina, se scalda în ea, contempla imensitatea, calatoreste si comunica cu entitatile celeste …

Când el îsi regaseste corpul, si comunica amintirea celora pe care le-a trait si se va stradui sa le imprime creierului. Şi chiar daca omul nu devine imediat constient, cum toate aceste amprente sunt de nesters, într-o buna zi se va produce revelatia.

Iata de ce se poate întâmpla ca deodata, ca într-o strafulgerare, sa deveniti constienti de anumite adevaruri sublime pe care subconstientul vostru le purta deja de mai mult timp.

Nu venise înca momentul sa constientizati, dar într-o clipa, când creierul vostru s-a aflat în conditii favorabile, fintr-o data lumina a izbucnit.

Evident, daca sunteti obisnuit sa lucrati asupra corpului vostru fizic pentru a-l purifica si sensibiliza, sufletul nostru poate înregistra mult mai usor realitatile lumii sublime si le poate transmite constientului vostru.

De aceea este important sa dam corpului fizic o hrana pura, aer pur, bauturi pure si chiar gânduri, sentimente, activitati pure.
Spiritualitatea nu consta în a neglija materia pentru a ne ocupa numai de spirit, fiindca în realitate manifestarile spiritului sunt limitate de gradul slab de evolutie al corpului nostru fizic.

Spiritul are toate puterile, dar nu le poate manifesta atâta timp cât organele corespondente din corpul nostru nu sunt trezite.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

PRISMA, IMAGINEA OMULUI ~ OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV   Leave a comment


Prisma ne releva cum lumina alba se descompune în sapte culori.

Simbolic, putem stabili o corespondenta între cele trei laturi ale prismei si cele trei principii care guverneaza comportamentul omului: intelectul, inima, vointa.

Pentru a putea iradia armonios cele sapte culori, trebuie ca aceasta prisma – care este omul – sa fie transparenta si echilaterala, adica intelectul, inima si vointa sa fie în mod egal dezvoltate în el, trebuie sa fie inteligent, bun si agreabil sa-si realizeze gândurile si sentimentele sale. În acel moment totul în el este armonios …

Dar, evident, sunt cazuri foarte rare, iar prisma echilaterala reprezinta pe Initiat, pe Întelept, pe marele maestru.
În cele mai multe cazuri, oamenii sunt triunghiuri cu laturi inegale.

Unii au vointa mult mai dezvoltata, ceea ce înseamna ca, cel mai adesea, se multumesc sa realizeze proiectele altora. Altii, din contra, au intelectul si inima mult mai dezvoltate decât vointa, aceasta semnifica faptul ca aceste persoane reflecteaza si analizeaza destul, ca sunt de asemenea foarte sensibile, dar când este vorba sa actioneze, sa realizeze ceva, ele asteapta sa o faca altii în locul lor.

Şi tot asa, exista tot felul de oameni …

Esential este însa sa întelegem ca trebuie sa facem toate eforturile pentru a deveni prisme echilaterale pentru a putea iradia cele sapte culori, adica a emana cele sapte virtuti.

Nu trebuie sa fabricam lumina, ea este deja prezenta gata sa treaca prin noi pentru a produce efectele sale, numai noi nu suntem înca gata, noi nu suntem nici suficient de dezvoltati, nici purificati.

Da, Dumnezeu este gata sa intre în om pentru a se manifesta în toata splendoarea celor sapte culori, adica sa-i dea toate virtutile si puterile, dar omul este opac, dezechilibrat sau bolnav si Dumnezeu nu se poate manifesta decât imperfect prin el.
Deci, primul lucru care trebuie facut, este sa recream echilibrul în noi însine: de exemplu, daca pâna acum am dezvoltat numai intelectul, trebuie sa gasim conditii sa ne dezvoltam inima, iar apoi sa lucram, sa facem exercitii pentru întarirea vointei.

Când acest triunghi al inimii, intelectului si vointei este perfect dezvoltat, omul îsi da sema ca în mod automat lumina intra în el si reizvoraste sub forma celor sapte culori.
Sa aruncam acum o privire asupra functiilor organismului fizic: fiecare reproduce fenomenul prismei cu lumina care se descompune în sapte culori.

Când mâncati de exemplu, hrana reprezinta lumina, stomacul reprezinta prisma si el trebuie sa fie în buna stare pentru a putea digera alimentele, adica sa distribuie cele sapte forte, cele sapte culori, în tot corpul. El trimite rosul în sistemul muscular, portocaliul în sistemul circulator, galbenul în sistemul nervos, verdele în sistemul digestiv, albastrul în sistemul respirator, indigoul în sistemul osos si în fine, violetul în sistemul glandelor endocrine si al chakras-urilor.
La fel se întâmpla cu aerul pe care-l respiram, reprezinta simbolic lumina soarelui, organele respiratorii (nasul si plamânii al caror rol este aici comparabil cu cel al stomacului), reprezentând prisma.
În momentul în care sângele purificat si încarcat cu oxigen paraseste plamânii, el distribuie în organism sapte fascicole de forte.
Acelasi fenomen se produce cu vazul si auzul: imaginile sunt receptionate de ochi, sunetul de auz, ca de niste prisme care le descompun si le trimit sub forma de impresii.

Deci, tot ce patrunde în om, adica tot ce este absorbit sau receptionat de el, se poate compara cu lumina care intra în prisma si este descompusa pentru a putea fi distribuita. Sunt aceleasi fenomene.
Sa vedem acum cum se face repartitia ………. al cantitatii.

Când stomacul distribuie energiile, el trimite 4 parti în regiunea abdomenului si organelor sexuale, 2 parti plamânilor si inimii si numai 1 parte creierului.

Pentru a întelege aceasta repartitie, trebuie sa ne amintim de o alta diviziune în trei pe care o utilizeaza traditional stiinta initiatica: diviziunea cap, torace, abdomen.

Capul corespunde lumii divine, lumii inteligentei, toracele (plamânii si inima) lumii astrale, iar abdomenul (organele digestive si sexuale) corespund lumii fizice.

Aceasta este o diviziune traditionala la ezoterici.

Deci, stomacul care absoarbe hrana si o distribuia, pastreaza 4 parti pentru regiunea sa, trimite 2 parti la cord si plamâni si o parte la creier.

Din aerul primit, plamânii trimit 2 parti la abdomen, 2 parti la creier si pastreaza 3 parti pentru ei si inima. În sfârsit când creierul primeste energie solara, pastreaza 4 parti pentru el, trimite 2 parti la inima si plamâni si numai 1 parte la abdomen.

Elementele spirituale care lasa foarte putine deseuri, intra într-o mica cantitate în stomac, în timp ce sistemul nervos primeste aproape tot. Invers, aproape toate energiile produse de hrana si bautura merg la sistemul muscular si abdomen si destul de putin la creier.
Este esential acum sa întelegem ce ne spune prisma, trebuie sa lucram asupra noastra însine pentru a deveni puri ca un cristal si a dezvolta armonios acest triunghi care formeaza capul, plamânii si abdomenul.

În acel moment, lumina în care suntem cufundati ne va traversa si va iesi din nou sub forma a sapte culori, cele mai frumoase, cele mai stralucitoare.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Attila Ovari

Loving Life and Inspiring Others

RĂZVAN DANC

VIAȚA MĂ IUBEȘTE!

Natura umana.

Cunoasterea vietii sub toate formele ne da puterea de a trai bine in aceasta forma a ei .

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

Derivată din D.

You know my name, not my story.

Dan Talmaciu

"Onoarea mea este fidelitatea" H.H.

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Laura Sararu

"Dragostea este ca un puzzle: greu de asamblat, dar minunat atunci cand toate piesele sunt asezate la locul potrivit." Steve Jobs

simis68's Blog

4 out of 5 dentists recommend this WordPress.com site

Daniellaladana's Blog

La o ceasca de cafea...

TERAPIE LOGOPEDICĂ

Acest blog este destinat parinţilor ai căror copii au dificultăţi in insuşirea pronunţiei,citirii si scrierii.Sper,de asemenea, să fie util logopezilor aflati la început de carieră,cât si tuturor celor care doresc să se informeze.

Me,Karelia

Nici un „azi” nu este prea puțin, nici un „mâine” nu este prea mult!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Din viață ca-n piață

-the funny side of stories-

NOTE FALSE

soporific pentru pian şi pisică

Suflet in lumina!

This WordPress.com site is the bee's knees

lolandas

Cerul este ecranul universului nelimitat!

I am Present

A great WordPress.com site

Reflections On Reality

Thoughts on Being Human and Living a Life of Passion, Joy, and Fun

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

Tainele frumusetii !

Despre noi femeile!

tamara88rodica

This WordPress.com site is the bee's knees

învaţă-mă să simt

o felie de viaţă, trecută prin filtrul peniţei

jurnalpentruzileleploioase

"I am the architect of my own destruction"

MARANXA

Lyrik & Philosophie

Diana Mandache's Weblog

Royal History (since 2008)

vorbepe.wordpress.com

de la lume adunate si de mine comentate

E-Motion

de Andrei Stipiuc

Adrian Niculae - 100% jurnalism

Lovesc unde doare mai tare

Legionwriter

"...The light shines in the darkness, and the darkness can never extinguish it."

„Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“

Sunt lipsit de complexe pe un fond timid/ unii bibliotecari ar zice ca-s agresiv//Sunt eroul meu din nou, tot ce zic e zid Cand sunt tras par treaz , cand sunt treaz par zid..

corinastancu

A topnotch WordPress.com site

La capatul curcubeului

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Nimic nou sub soare

Toate-s vechi si noua toate/ce e rau si ce e bine/ tu te-ntreaba si socoate...

Eram precisa!

"Everyone is gifted - but some never open their package"

claudia

este o prăjitură dulce-acrișoară. (r)evolution keeps going...

Exist - Aici si Acum

Libertate , Sanatate , Bani , Iubire - Feminitate , Misiune Personala - Spiritualitate

Opus bay

Pobres putas cuando reina la Santa hipocresía.

Intre magie si vrajitorie

magie, teurgie, divinatii, potiuni, incantatii, tarot, magia cristalelor

%d blogeri au apreciat asta: