În fiecare noapte, când omul adoarme, sufletul sau se departeaza de corpul sau fizic pentru a se cufunda în Sufletul Universal. În timpul acestui repaus al corpului, se realizeaza în el o curatire, o purificare. Odata îndeplinita aceasta lucrare, sufletul poate veni si-si reia functiile si sa se manifeste în materie prin tot felul de activitati.
Acest proces se repeta în fiecare noapte si chiar în timpul zilei pentru anumite persoane. Deci, noaptea, sufletul abandoneaza corpul fizic (dar ramânând totusi legat de el prin legaturi subtile numite coarda de argint) si când el revine dimineata, gaseste casa maturata, curatata spalata, si-si poate relua lucrul. Daca sufletul n-ar fi parasit corpul, omul ar fi murit otravit, asfixiat, fiindca actiunea de curatire nu s-ar fi putut realiza în el.
Trebuie sa întelegem bine ca viata este o combustie: toate aceste activitati fizice, afective, mentale, carora le dam numele de „viata”, produc o degajare de forte, dar lasa reziduuri pentru eliminarea carora este necesar un anumit timp.
Este deci necesar ca sufletul sa se îndeparteze pentru a se putea face curatirea.
Şi fiindca invazia corpului de catre impuritati obliga sufletul sa-l paraseasca, decurge din aceasta ca, cu cât un om devine pur si limpede, cu atât e mai putin necesar ca sufletul sa-l paraseasca.
Evident, când omul s-a supraîncarcat cu hrana greoaie (si nu ma refer numai la hrana fizica ci si la cea astrala si mentala), aceasta curatire dureaza mai mult timp si prelungeste absenta sufletului.
Este usor de înteles: când menajera vine sa faca curat înarmata cu o matura, cu o galeata, cu o cârpa, stapânul casei este obligat sa-i lase biroul liber si sa plece pâna ce treaba este terminata !
Sufletul este deci alungat din corp fiindca e prea multa curatenie de facut.
Problema care se pune acum este daca sufletul care paraseste corpul urca întotdeauna.
Sa se uneasca cu sufletul universal, sau ramâne numai sa pluteasca în regiunile inferioare.
Aceasta depinde de persoana, de natura si calitatea dorintelor, sentimentelor si gândurilor ei.
Dar nu doresc sa vorbesc aici decât de o fiinta animata de un ideal spiritual maret.
În timpul somnului, sufletul sau se înalta catre lumina, se scalda în ea, contempla imensitatea, calatoreste si comunica cu entitatile celeste …
Când el îsi regaseste corpul, si comunica amintirea celora pe care le-a trait si se va stradui sa le imprime creierului. Şi chiar daca omul nu devine imediat constient, cum toate aceste amprente sunt de nesters, într-o buna zi se va produce revelatia.
Iata de ce se poate întâmpla ca deodata, ca într-o strafulgerare, sa deveniti constienti de anumite adevaruri sublime pe care subconstientul vostru le purta deja de mai mult timp.
Nu venise înca momentul sa constientizati, dar într-o clipa, când creierul vostru s-a aflat în conditii favorabile, fintr-o data lumina a izbucnit.
Evident, daca sunteti obisnuit sa lucrati asupra corpului vostru fizic pentru a-l purifica si sensibiliza, sufletul nostru poate înregistra mult mai usor realitatile lumii sublime si le poate transmite constientului vostru.
De aceea este important sa dam corpului fizic o hrana pura, aer pur, bauturi pure si chiar gânduri, sentimente, activitati pure.
Spiritualitatea nu consta în a neglija materia pentru a ne ocupa numai de spirit, fiindca în realitate manifestarile spiritului sunt limitate de gradul slab de evolutie al corpului nostru fizic.
Spiritul are toate puterile, dar nu le poate manifesta atâta timp cât organele corespondente din corpul nostru nu sunt trezite.
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
EARTH CHANGE MZ 
Lasă un răspuns