Partajează asta:

A fi în inimă înseamnă a te asculta.

A fi în inimă înseamnă a asculta.

Între toate lucrurile şi fiinţele din această lume există o legătură. Fără excepţie!
Această legătură poate fi mai concretă sau mai subtilă, o putem percepe prin simţuri sau doar o putem intui, dar această legătură există.
Fiecare dintre noi este conectat cu fiecare element al lumii din jur, de la stele şi planete până la cele mai minuscule forme de viaţă, fiecare dintre noi este conectat cu toti celilaţi şi fiecare dintre noi este conectat cu sine însuşi.
Doar că nu mai avem conştienţa acestor legături. Am pierdut-o undeva, cândva.

Cea mai mare piedică spre propria inimă este tocmai pierderea aceste conexiuni cu sine însuşi.
Foarte rar sau poate niciodată, nu suntem învăţaţi să ne ascultăm inima, să intrăm în conexiune cu ea, să o lăsăm să ne vorbescă.
Ba dimpotrivă, cel mai adesea suntem îndemnaţi să ascundem şi să îngropăm mesajele ei undeva adânc de tot în fiinţa noastră, pentru că uneori, ceea ce ne spune inima „nu e frumos”, „nu e potrivit”, „e altfel decât zice lumea”.
În cazul acesta, inimile noastre încep să ne vorbească tot mai încet şi, în cele din urmă, ajungem să nici nu le mai auzim.

A fi în inimă înseamnă a mă asculta!
A-i da voie inimii tale să-mi vorbească şi a-mi da voie să o ascult cu adevărat.
Ca să îmi ascult inima, e suficient să îmi duc atenţia spre ea şi să stau în tăcere.

Alteori, ca să mă ascult e bine să scriu.
Pur şi simplu să iau un creion în mână şi să las inima să dicteze. Inima, nu mintea!

Atâta vreme cât nu mă ascult pe mine, cât nu stabilesc o conexiune autentică cu propria inimă, nu am nicio şansă să îi ascult pe ceilalţi. Îi voi auzi poate, dar nu-i voi asculta!
Este exact ceea ce se întâmplă cel mai adesea între noi atunci când vorbim unii cu alţii.
Vorbim, dar nu ascultăm.
Într-un fel, doar pălăvrăgim şi asta duce la destul de multe neînţelegeri.
Dialogurile noastre devin nişte etalări de replici paralele, care nu se înâlnesc niciodată şi care ne fac sa nu ne întâlnim niciodată cu celălat.
A comunica de la nivelul inimii, a mă asculta şi a-l asculta pe celălalt cu adevărat e cu totul altceva!
A comunica cu celălat înseamnă nu doar a face schimb de idei şi de păreri, înseamnă o întâlnire dincolo de cuvinte.

De aceea este important exerciţiul ascultării de sine, dar şi exerciţiul ascultării celulilalt.
Ce-ar fi să facem asta în mod voit şi, în întâlnirile din zilele următoare,
în care vom comunica cu ceilalţi,
să mutăm atenţia de pe „a vorbi” pe „a asculta”, de pe modul „emisie”, pe modul „recepţie”?
Îl pot asculta pe celălalt?
Pot face asta cu adevărat, fără ca după primele lui vorbe să încep deja să emit păreri, să-l judec şi să-l etichetez?
Pot?

A asculta de la nivelul inimii
înseamnă a-l primi pe celălat în inima mea,
în sfera mea şi de a-l onora cu toată atenţia.

Calatoria inimii

EARTH CHANGE MZ – FACEBOOK

Partajează asta:

Căutăm fericirea…….?

Când afară este cald, ne-am dori să ne plimbăm prin ploaie.
Când plouă, preferăm să stăm în casă și să ne anulăm toate planurile în favoarea unui film bun și a unei căni cu ciocolată caldă. Când este iarnă, am dori să simțim căldura verii.
Când este vară, avem momente când ne este dor să facem un om de zăpadă.
Căutăm iubirea în orice.
Când o găsim, ajungem la concluzia că nici așa nu ne este bine și fugim pur și simplu, fără nici măcar un regret.
Căutăm un loc de muncă stabil, prieteni, căutăm să ne „construim” viața așa cum am visat intodeauna, căutăm ocazii, căutăm să profităm de oportunități, căutăm.. fix ceea ce nu avem nevoie în acel moment.
Nu suntem niciodată mulțumiți.
Regăsim fericirea în trecut, și ne dăm seama că au fost momente în viața noastră când am avut tot ce ne trebuia și pur și simplu nu am știut să apreciem.
Habar nu am ce trebuie să faci ca să fii fericit,
dar cred că este necesar să te mulțumești cu ceea ce ai.
Probabil cel mai mare defect al nostru,
este că nu suntem mulțumiți niciodată.

Regretele vin intodeauna tardiv

Vă doresc să fiți mulțumiți,
fericiți și să vă bucurați de ceea ce trăiți,
toate sunt cu un scop…
Absolut nimic nu este întâmplător!

EARTH CHANGE MZ – FACEBOOK

Partajează asta:

„Nu căutaţi lumina.
Străluciţi şi ceilalţi vor vedea acest lucru.
Dacă cunoaşteţi secretul magnetului inimii, puteţi obţine mult mai uşor ceea ce căutaţi. Impuneţi-vă aceasta şi programaţi în acelaşi timp magnetului inimii dumneavoastră pentru sentimentele care vor fi atrase în viitor în viaţa dumneavoastră.
– Dacă doriţi ca celălalt să-şi deschidă inima… deschideţi-o pe a dumneavoastră. El nu poate face nimic din ceea ce nu puteţi face dumneavoastră. El vă este oglinda. Şi chiar dacă el ar face-o întâi, nu o puteţi simţi dacă nu v-aţi deschis inima.
– Dacă vreţi să îmbunătăţiţi relaţia cu un om, îmbunătăţiţi relaţia cu dumneavoastră înşivă.
– Dacă vreţi să simţiţi mai multă încredere, aveţi mai multă încredere în dumneavoastră înşivă.
– Dacă vreţi să simţiţi mai multă iubire, iubiţi-vă mai mult pe dumneavoastră înşivă.
– Dacă sunteţi în căutarea siguranţei, acordaţi-vă mai multă siguranţă.
– Dacă vreţi să fiţi mai bine trataţi, trataţi-vă mai bine.
– Dacă vreţi să ajungeţi la bogăţie, acordaţi-vă întâi plenitudine. Pentru aceasta nu aveţi nevoie de bani, ci doar de o reglare corespunzătoare a percepţiei proprii.
– Dacă vă doriţi noi impulsuri, libertăţi şi aventuri, faceţi-o dumneavoastră înşivă. începeţi de la lucrurile mici, iar cele mari vor veni de la sine.
– Dacă nu doriţi ca cineva să vă hrănească cu iluzii, verificaţi dacă nu vă iluzionaţi chiar dumneavoastră.
– Dacă doriţi să fiţi respectaţi, respectaţi-vă.”

Ruediger Schache
(Secretul Magnetului Inimii)

EARTH CHANGE MZ – FACEBOOK

Partajează asta:

Autor: MARIA TIMUC

„Iubirea trebuie să existe mai mult în spirit decât în corp; trebuie să devină puţin mai nepământească. Iubirea trebuie să devină plăcută, distractivă şi amuzantă – este necesar ca ea să înceapă să facă parte din această glumă universală. Satdharma, eşti prea serios – înlătură-ţi această seriozitate. Seriozitatea este nereligioasă, imorală! Râsul este adevărata rugăciune! Transformă-ţi viaţa într-un râs permanent – şi acum pentru prima dată este posibil aşa ceva. În trecut nu era posibil, de­oa­rece nu exista nici un fel de tehnologie; a trebuit să aşteptăm apariţia acesteia. Ea a apărut, însă mintea omului nu este încă pregătită să devină ştiinţifică – ea continuă să fie superstiţioasă”, a spus Osho în cartea sa, PHILOSOPHIA ULTIMA.

Seriozitatea este nereligioasă, imorală, spunea Osho. Seriozitatea n-are a face cu rugăciunea, căci rugăciunea este bucurie, este râs, este vitalitate şi frumuseţe. De aceea, iubirea nu-i serioasă, nu poate fi serioasă, căci, dacă ar fi serioasă, n-ar mai fi iubire. Jocul vieţii şi al bucuriei de a o trăi se poate spulbera împrejurul seriozităţii, şi asta pentru că seriozitatea te poate împinge complet în Egoul tău. „Din seriozitate începe gelozia, din seriozitate a apărut cicăleala femeilor; din serio­zi­tate, bărbaţii au început să le ur­mă­rească permanent pe femei – Ce face? Vorbeşte cu cineva? Se uită la ci­neva? Oare de ce a râs la vecin? Oare ce face întreaga zi la serviciu?

Această seriozitate a distrus toată bu­cu­ria şi fericirea; nu a reînnoit nici o energie, ci pur şi simplu a distrus-o”, spunea Osho. Iată de ce seriozitatea ex­cesivă ar putea fi periculoasă, şi nu doar în relaţiile cu sexul opus, nu doar printre bărbaţi şi femei seriozitatea se strecoară ca un virus agresiv, tulburător, ucigător al vitalităţii şi al bucuriei. Seriozitatea descope­ră Egoul în întregime şi-l energizează, iar asta-i energia bună pentru hrana Egoului; nu-i iubire, cât posesivitate şi pretenţie, dorinţă şi frustrare, frică şi gelozie… Seriozitatea Egoului nu are nici calităţi umane, ci-i mai degrabă o bună ocazie de a-ţi scoate de sub oborocul inconştient defectele, cutumele, frustrările şi fricile. De aceea a spus Osho că „râsul este rugăciune”; bucuria, vitalitatea, iubirea şi libertatea sunt faţete ale frumuseţii şi ale rugăciunii sincere. Când trăim bucuria, nu putem cere nimic în rugăciune, căci ce nevoie mai ai dacă eşti fericit? Dacă te simţi fericit, dacă râzi, rugăciunea ta este „mulţumesc, Doamne, pentru asta”. Nu-i o cerere aici, nu-i o cerşetorie, ci o stare de mulţumire, căci atunci când râzi este semn că deja ai pri­mit tot ce ai fi cerut. Experienţa umană cunoaşte şi râsul trist, şi lacrimile de fericire, şi multe alte feţe pe care şi le ia sufletul când se apropie de iubire, dar esenţa tuturor experienţelor, oricum s-ar manifesta ele în exterior, este absenţa serio­zi­tăţii sau, mai bine spus, a negativi­tăţii.

Să nu înţelelegm acum că omul trebuie să fie clown; unul care râde continuu, se îmbracă în alb la înmormântare şi în negru la nuntă, are liber la dezmăţ şi nu mai respectă nimic şi pe nimeni. Dimpotrivă, când trăim starea de iubire, am putea fi mai liberi, mai spontani, mai puţin serioşi, mai toleranţi şi mai încrezători în viaţa însăşi. Gelozia şi frica de a pierde omul iubit se topesc pentru a-i face loc iubirii, acea stare de rugăciune în care suntem mulţumiţi pentru tot ce avem, fără frica de a pierde. Frica de a pierde omul iubit este doar un indiciu al seriozităţii, al căderii în capcana Egoului, un semnal al abaterii sufletului şi al minţii de la rugăciune.

Seriozitatea are – în citatul preluat din Osho – semnificaţia negativităţii profunde a Egoului, care, odată instalat, odată energizat şi hrănit – devine o piedică majoră în calea iubirii. Iubirea trebuie să devină puţin mai nepământească. Iubirea trebuie să se umple de sevă, de bucurie, de răbdare, să râdă şi să se bucure. Fără bucurie, iubirea-i serioasă, prea serioasă, prea pământească, prea condiţionată şi creatoare de suferinţă. Iubirea pământească naşte sufe­rinţele îndrăgostiţilor, care sfârşesc prin a trăi separat şi a crede că iubirea nu există. De fapt, noi o facem prea serioasă, prea umană, prea… domestică, prea zdrobitoare, iar ea-i doar bucurie şi nimic… altceva!”

SURSA : jurnalul.ro si MATRIX

PENTRU MAI MULTE CARTI  ALE LUI OSHO : AICI sau AICI

Daca ne aruncăm un ochi la cele mai misterioase fenomene ale naturii, vom descoperi ființe care au capacitatea uluitoare de a produce lumină – și aici putem să amintim licuricii, un număr mare de făpturi subacvatice și chiar unele specii de ciuperci.

În acealși timp, o serie de alte animale, cum ar fi țiparii sau anghilele, sunt capabile să producă șocuri electrice de intensitate mare cu care își paralizează prada.

E posibil ca și omul să dezvolte astfel de capacități?

Și dacă da, cum?

” În ceea ce mă privește, eu sunt convins că da pentru că am asistat la un astfel de experiment și am simtit pe pielea mea, la propriu, mici șocuri electrice produse voluntar de un alt om om asupra mea.” – Daniel Roxin

Care este explicația științifică a acestor fenomene și cum putem folosi curentul electric pentru a ne mări capacitățile intelectuale sau pentru a ne vindeca, vă las să descoperiți în acest episod…

Invitatul de astăzi – psiholog Adrian Cranta, cercetător.

 

Trăim într-o „baie” de energie, de câmpuri electromagnetice. Radiațiile cosmice, câmpurile energetice ale pământului și tehnologia creată de om interferează permanent cu ființa noastră. Și dacă organismul uman, după o lungă evoluție, este adaptat la radiațiile cosmice și la câmpurile electromagnetice ale pământului, el are de suferit în fața tehnologiei moderne, rezulatatul acestei interacțiuni fiind bolile și depresia, scăderea potențialului intelectual…

Cum de există astfel de consecințe?

Ei bine, corpul nostru este sensibil la aceste câmpuri deoarece el însuși este o formă de electromagnetism.

Până la cele mai profunde nivele ale celulei noi suntem, de fapt, energie.

Energie care vibrează pe frecvențe diferite și care rezonează cu radiațiile electromagnetice din mediul ambiant.

Antenele GSM și telefoanele mobile, aparatele casnice și rețeaua electrică ne influențează viața mai mult decât credem!

Care sunt bolile create de câmpurile electromagnetice și cum le putem preveni?

Ce este frecvența Schumann și care este rolul ei?

Există un război psihotronic prin intermediul căruia se dorește controlul populației?

La aceste întrebări, dar și la alte întrebări incitante, gasim răspunsuri în acest episod al emisiunii MISTERE LA GRANIȚELE CUNOAȘTERII, a lui Daniel Roxin.

Invitatul acestui episod este Ing. Eugen Bîrgăuanu, coordonatorul grupului de cercetare AIM.

Probabil că toată lumea a auzit despre faptul că noi, oamenii, folosim doar o mică parte din resursele creierului și că dacă am putea să-l folosim integral am fi geniali sau chiar am avea anumite capacități speciale ce s-ar putea încadra în ceea ce numim puteri paranormale.

Știința a demonstrat deja că puterea minții poate să ne distrugă sănătatea, atunci când avem o gândire negativă, sau că ne poate vindeca de boli grave, dacă gândim pozitiv.

Cât cunoaștem din tainele funcționării ceierului uman?

Am putea, spre exemplu, să ne transcriem genele, să ne schimbăm radical destinul?

Ne-am putea vindeca de boli cu ajutorul gândirii pozitive?

În această emisiune veți afla câteva răspunsuri interesante la întrebările de mai sus.

Invitatul acestei emisiuni, a lui Daniel Roxin,

este Dr. Dorin Dragoș,

șef de lucrări în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București.