Mi-e dor să-ţi scriu iar, vers de sărbătoare,
Şi când e ger să-ţi dau un ceai fierbinte!
Şi să primesc…aceeaşi sărutare,
Ce-mi stăruia pe buze şi în minte!
Mi-e dor să ma-nveleşti cu neuitare,
Şi cu atâtea gânduri omeneşti,
Mi-e dor, la ceas de noapte şi ninsoare,
Să-mi povesteşti, orice…să-mi povesteşti!
Mi-e dor de febra iernii în poeme,
Fereastra când deschid, ne-mbrace gerul,
Mi-e dor, peste zăpezi, din nou ne cheme,
În ochii tai să ningă iar, misterul!
Mi-e dor de chipul tău la vreme de ninsoare,
Şi nu mai ştiu…de ţi-e şi ţie, dor!
Dar te aştept în gând cu neuitare,
Şi cu un ceai, pe tavă si ninsoare….
EARTH CHANGE MZ 
Lasă un răspuns