Partajează asta:

 

 

Draga Mos Nicolae,

Ca in fiecare an iti scriu mereu cateva randuri. Mosule, daca pana acum iti ceream lucruri omenesti, acum da-mi voie sa-ti cer lucruri divine.

Nu, nu-ti voie cere un loc in Rai, dar da-ne noua tuturor intelepciunea necesara pentru a putea trece prin aceste vremuri. 
Daruieste-ne din bunatatea ta si noua, ca sa fim mai buni unii cu altii, sa stim ce inseamna aproapele nostru si sa putem sa-l ajutam.

Mosule, tu care esti atat de bun, scoate din tolba ta plina de daruri si sinceritatea! Trebuie sa fim sinceri unii cu altii si cu noi insine. 
Daca am indraznit Mosule sa cer anul acesta astfel de lucruri, mai daruieste si pace acestei lumi.

In final un ultim lucru iti mai cer.

O masina a timpului pentru generatia aceasta tanara!

Iti cer acest lucru pentru a vedea si aceasta cum noi puteam sa fim mai fericiti.

Atunci nu aveam telefoane mobile si comunicam mai mult, iar jocurile care le jucam era de-a v-ati ascunselea, fotbal in curtea scolii si nu in retea. 
Stateam mereu cu prietenii la „o vorba” si nu pe mess.

Mancam un pui romanesc si nu olandez, iar despre KFC sau McDonalds nu stiam, pe cand acum si cei de la gradinita stiu ce este.

Mosule, arata acestei generatii de „intelectuali” care studiaza pe net, iar praful se asterne in biblioteci, cum era inainte. 
Ce atuuri aveam atunci si ce mai avem acum. 
Asta vreau Mosule sa-mi aduci. 
Ghetutele sa stii ca le-am pregatit.

P.S. Daca ai si putina zapada … e binevenita !

Partajează asta:

Increderea mea în existenţă este absolută.

Dacă există măcar un adevăr în ceea ce spun, acela va supravieţui…

Cei ce vor rămâne interesaţi de munca mea vor conduce în continuare torţa,

dar fără să impună aceste adevăruri celorlalţi.

Eu voi rămâne întotdeauna sursă de inspiraţie,

de lumină pentru discipolii mei şi sunt sigur că ei vor simţi aceasta şi când eu nu voi mai fi.

Doresc ca ei să dezvolte munca mea şi să emane în jurul lor dragoste, puritate, înţelepciune, luciditate,

calităţi care nu sunt monopolul nimănui,

care nu sunt dependente de niciun sistem filozofic sau religios.

Doresc ca oamenii să devină proprii lor stăpâni,

să nu mai fie dominaţi şi controlaţi de alte persoane. ~ OSHO

EARTH CHANGE MZ – FACEBOOK

Partajează asta:

„Dacă nu cer prea mult…”

– Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?

– O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.

– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.

– Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.

– Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?

– O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.

– Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.

– Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.

– Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?

– O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.

– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.

– Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?”

(Marin Sorescu)

Partajează asta:

Orice schimbare permanentă şi de durată trebuie să înceapă din interior către exterior.

Felul în care eşti nu e rezultatul a ceea ce ţi s-a întâmplat, e rezultatul a ceea ce decizi să păstrezi în tine.

Cei mai mulţi oameni încearcă să schimbe lucrurile de la exterior către interior, încearcă să schimbe mai întâi circumstanţele şi condiţiile.

Crezul lor este că dacă anumiţi factori externi se schimbă, atunci vor fi fericiţi.

Schimbarea unui lucru din exteriorul nostru foarte rar va produce o schimbare permanentă în viaţa noastră.

Rearanjarea circumstanţelor externe este doar o pierdere de timp şi de energie, deoarece cauza fundamentală – adică gândurile, crezurile, alegerile şi acţiunile noastre – nu s-a schimbat.

E ca şi cum te-ai apuca să rearanjezi şezlongurile pe puntea Titanicului.

Vaporul se va scufunda, indiferent de modul în care vei aranja decorul.

Din nefericire, nu am venit pe lume însoţiţi de manuale de instrucţiuni. Majoritatea informaţiilor despre cum să ne descurcăm în viaţă ne vine din surse externe.

Acest lucru ne-a făcut să ne decuplăm mecanismele interne de învăţare.

Mergem prin viaţă ducând cu noi un set de crezuri şi valori neproductive.

Nu e de mirare că ni se întâmplă tot felul de lucruri. In loc să-şi reevalueze crezurile şi valorile, majoritatea oamenilor se concentrează să caute explicaţii logice, să găsească justificări, să se apere şi să facă o impresie bună.

Procedând astfel, nu fac decât să-şi irosească energia pe care ar putea-o folosi pentru a se schimba şi să-şi blocheze abilitatea de a găsi soluţii noi.

Când apare o problemă, trebuie să căutăm posibilităţi şi să considerăm problemele ca oportunităţi pentru a găsi noi soluţii.

Robert Anthony – Cum imposibilul devine posibil

Partajează asta:

A iubi înseamnă mai mult decât a trăi.
Mi se pare imposibil, ca într-o singură existenţă, să descoperim, pe de o parte, toate posibilităţile vieţii şi, pe de altă parte, tate bogăţiile iubirii împărtăşite. Dar cel puţin, putem să ne apropiem de aceste posibilităţi şi bogăţii.
Poate doar vom putea atinge unele posibilităţi şi ne vom bucura din plin de altele, sau pur şi simplu ne vom lăsa purtaţi de acest sentiment minunat care este dragostea, care ne însoţeşte şi ne binecuvântează fără să ştim uneori.
Una dintre fiicele mele mă întreba: „Cum se întâmplă un
miracol?” şi eu îi răspuneam: „Ştiind să îl primeşti”,
încă nu ştiam că nu e suficient să primim ceea ce ne este oferit, ci mai e nevoie să învăţăm să păstrăm cât mai mult acel lucru, să-l amplificăm.
Astăzi aş vrea să adaug:
„A-l primi şi a îndrăzni să-l amplifici!
Dragostea face posibil acest lucru.
A iubi înseamnă mai mult decât a trăi.
Viaţa pe care am primit-o cadou în momentul concepţiei
noastre, este mult mai mult decât ceea ce putem percepe cu
cele cinci simţuri ale noastre, cu resursele noastre fizice, cu inteligenţa noastră, cu sensibilitatea şi intuiţia noastră.
Viaţa este un rezervor imens de posibilităţi, ce se reînnoiesc mereu, nu doar prin situaţii nenumărate şi prin întâlniri, ci şi prin lucruri care nu cer decât să fie adunate, apropiate, legate, pentru a deveni creaţii.
Dragostea este cea care ne ajută să mergem mai departe.
A iubi înseamnă mai mult decât a trăi.
Uneori simţim cum ne scăldăm îm esenţial şi atingem
câteva din bucăţile puzzel-ului infinit din jurul nostru,
compus din tot ceea ce simţim, din tot ceea ce există în noi, dincolo de câteva realizări sau împliniri vizibile.
Şi putem fi proiectaţi în imensitatea unei împliniri care ne depăşeşte.
Dragostea face posibil acest lucru.
A iubi înseamnă mai mult decât a trăi.
Ne putem împlini, putem creşte şi dezvolta, nu doar prin ceea ce se află în jurul nostru, ci cu tot ceea ce este în noi.
Putem să ajungem la profunzimile şi în întunericul rătăcirilor noastre, putem înfrunta straturile ascunse ale trecutului nostru, putem îndrăzni să intrăm în lumina descoperirilor noastre, să ne regăsim rădăcinile, seminţele, mugurii şi florile generoase.
Dragostea face posibil acest lucru.
A iubi înseamnă mai mult decât a trăi.
Da, a iubi înseamnă mai mult decât a trăi.

Victor Hugo

EARTH CHANGE MZ – FACEBOOK