Partajează asta:

Cauta spiritualitatea. Nu te ascunde in spatele scuzelor sau a leneviei.

Daca spui ca esti prea batran sau e prea tarziu ca sa iti schimbi frecventa e doar o scuza ca sa nu depui nici un efort si sa lasi totul asa cum este.

Daca nu ti-ai dat inca ultima suflare si mai esti pe acest pamant, nu e prea tarziu sa inveti.

Regula ramane valabila fie ca ai un an sau 80.

Poate ca te simti obosit, sau chiar nu vrei sa te straduiesti. In cazul acesta trebuie sa fii sincer cu tine insuti.

Nu mai fi lenes si treci la treaba.

Sau poate crezi ca nu meriti lucruri minunate pe care le vei primi pe plan spiritual daca iti dezvolti energia.

Sa stii ca meriti !

Ca fiinte spirituale, muncim tot timpul sa ne maturizam, dar cateodata greutatile vietii ne pot strivi.

Daca iti dai seama ca tot timpul iti gasesti scuze sau iti amani indatoriile, fa o schimbare, fie si una minora.

Nu te mai lamenta si fa ce trebuie facut ca sa te dezvolti spiritual.

Aceste actiuni iti vor fi de mare ajutor pentru a progresa pe aceasta cale.

Inaintarea pozitiva provoaca schimbari pozitive.

„Oamenilor li s-au spus atatea prostii timp de secole intregi – ca si cum spiritualitatea ar fi un fel de geografie, si ca urmare ti se dau harti, ti se ofera indrumari: Urmeaza indrumarile care trebuie si vei atinge tinta.

Dar, vai, lucrurile nu sunt chiar asa de simple. In existenta nu exista nici un fel de harti, nici un fel de indicatoare stabile, deoarece fiecare individ este atat de unic incat ceea ce ar putea fi o indicatie pentru unul s-ar putea dovedi o ratacire pentru altul; ceea ce ar putea fi un medicament pentru unul, s-ar putea sa fie otrava pentru altul. Indivizii sunt atat de diferiti…

Nu se pot oferi nici un fel de indicatii generale.”

Partajează asta:

Rubaiatele (catrene, poezii sau strofe alcatuite din patru versuri) faimosului poet, matematician, astronom si filozof persan, Omar Khayyam (18 mai 1048 – 4 decembrie 1131)

au sadit in literatura lumii unele dintre cele mai frumoase vorbe de dragoste,

impletite cu indurerate cugetari despre destinul omului,

oropsit de neinduplecata-i vremelnicie.

Amaraciune
In zori intr-o taverna s-a auzit un glas:
„O, voi nebuni de viata! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnati-l iar in cupe, ‘nainte ca destinul
Cu lacrime sa umple paharu-acestui ceas!”

Clipa
Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta maine.
Tu bucura-te astazi! Atata iti ramane.
Ia cupa si te-asaza sub luna de clestar,
Caci maine poate luna te va cata-n zadar.

Desfatare
Nu-ti rasadi in suflet copacul intristarii,
Ci rasfoieste zilnic a desfatarii carte.
Bea vin si poarta-ti pasii pe caile-ncantarii,
Caci masurat ti-e drumul de la suras la moarte.

Fericire
Vreau doar o cupa plina, o paine pe jumate
Si-o carte de poeme. Si daca sunt cu tine,
Chiar stand intr-o ruina, – mai fericit ca mine
Niciun sultan nu este cu-o suta de palate.

Iubire
Cat de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
„Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii”.
Cum poate el sa simta in zori uimirea firii
Si noaptea vraja sfanta a clarului de luna?

Indoiala
Sarmane om, nimica tu n-ai sa stii vreodata.
Nimic din ce-nconjoara aceasta ora trista.
Incearca sa-ti faci Raiul, promis de zei odata,
Aici, caci altul poate dincolo nu exista.

Metamorfoza
Acest vas fu odata un biet indragostit
Gemand de nepasarea unei femei frumoase.
Iar toarta era bratul ce mangaia mahnit
Suavul gat cu-atingeri usoare, de matase.

Nazuinta
Nadejdi nesabuite mi-au risipit, iubito,
In vant multi ani din viata. Dar timpul ce-mi ramane
Din plin de-acum trai-l-voi. Vreau prin intensul mane
S-ajung din urma viata pe care n-am trait-o.

Otrava
Dumnezeu ne-a lasat cel mai scump dar dintre toate:
Iubirea – jarul, lava –
Asa cum unor plante
Le-a dat otrava.

Prezent
Grabite ca si apa si repezi ca un vant
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si totusi, doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri si ziua care-o sa vina maine.

Revelatie
Am intrebat Savantul si-am intrebat si Sfantul,
Sperand c-au sa ma-nvete suprema-ntelepciune.
Si dup-atata ravna atat se poate spune:
Ca am venit ca apa, si-o sa plecam ca vantul.

Soarta
Somn pe pamant, somn sub pamant. Atat.
Sus, jos, doar niste umbre inscrise de destin
Intr-un raboj de taina, cu filele de vant –
Unii se duc si altii vin…

Tarana
Nimic n-au sa te-nvete savantii. Dar alintul
Suav al unor gene o sa te instruiasca
Ce este fericirea. Preschimba-n vin argintul,
Caci tarna e grabita ca sa te gazduiasca.

Uitare
Priveste! Trandafirul se leagana in vant.
Ce patimas ii canta de sus privighetoarea!
Bea! Ca sa uiti ca vantul va scutura azi floarea
Si va lua cu dansul fermecatorul cant…

Vin
Se-ntoarce anotimpul suav al tineretii.
Mi-e dor de vinu-acesta in care infloresc
Surasurile toate. Chiar aspru-l pretuiesc.
Nu ma certati. E aspru, caci are gustul vietii.

Partajează asta:

„Nu trebuie sa te simti vinovat pentru indepartarea oamenilor toxici din viata ta.

Nu conteaza daca cineva este o ruda sau ai un interes romantic….,

sef sau prieten din copilarie sau chiar o cunostinta noua,

nu trebuie sa faci loc in viata ta pentru oameni care iti cauzeaza durere

sau te fac sa te simti mic si neinsemnat (lipsa de respect).

Este un lucru diferit atunci cand un om isi asuma comportamentul si face un efort sa se schimbe.

Si este cu totul alt lucru atunci cand o persoana nu ia in seama sentimentele tale,

ignora limitele puse de tine si continua sa te trateze intr-un mod care te raneste.

ATUNCI EI TREBUIE SA PLECE. ” 

Daniell Koepke

Partajează asta:

„Cea dintâi şi singura datorie esenţială a omului este caritatea,

adică o neobosită justificare a bucuriei existenţei.

A face din viaţa ta o permanentă bucurie – în pofida tuturor mizeriilor, şi întunecimilor, şi păcatelor, şi

neputinţelor, şi dezamăgirilor – iată o datorie adevărată a omului şi a omeniei din tine.

Cred că binele se justifică şi se recunoaşte prin bucurie.

Cel mai mare păcat contra umanităţii este tristeţea disperată ridicată la valoarea supremă a spiritualităţii“

Mircea Eliade în lucrarea „Oceanografie“.