Partajează asta:

Câteva din cugetările veşnic memorabile, înţelepte şi mereu actuale ale lui Petre Ţuţea :

1. Se spune că intelectul este dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul este dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

2. Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu este nici în ştiinţă, nici în filozofie, nici în artă. Şi când un filozof, un om de ştiinţă sau un artist sunt religioşi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.

3. Acum, mai la bătrâneţe, pot să spun că fără Dumnezeu şi fără nemurire nu există adevăr.

4. O babă murdară pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba este om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor.

5. Eu cînd discut cu un ateu e ca şi cum aş discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin este viu.

6. Ateii şi materialiştii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.

7. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.

8. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrân: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantităţi, şi te mişti în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie şi prin toate imperfecţiile legate de orgoliu şi de pofta de stăpân.

9. Nu pot evita neplăcerile bătrâneţii şi nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ţinut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înţeleaptă: au dreptul la neruşinare. O neruşinare nelimitată. Cînd mă gîndesc la suferinţele bătrâneţii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul morţii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

10. Eu sînt iudeocentric în cultura Europei, căci dacă scoţi Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumeţ tragic. Fără Biblie, europenii, chiar şi laureaţii premiului Nobel, dormeau în crăci. Ştiinţa şi filozofia greacă sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare şi consolatoare pe continent – suverană – este Biblia.

11. Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze ştiinţific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de ştiinţă cum am eu nevoie de Securitate.

12. Luther, cît e el de eretic şi de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creaţia autonomă e o cocotă şi că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viaţă întreagă ca să aflu asta. El nu era aşa bătrân când a dibăcit chestia asta, că era călugăr augustin… Mie mi-a trebuit o viaţă ca să mă conving că în afară de Biblie nu este nici un adevăr.

13. Shakespeare, pe lângă Biblie – eu demonstrez asta şi la Sorbona – e scriitor din Găeşti.

14. În afara slujbelor bisericii, nu există scară către cer. Templul este spaţiul sacru, în aşa fel încât şi vecinătăţile devin sacre în prezenţa lui.

15. Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? – te întreb. În templu. În biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul.

16. În biserică afli că existi.

17. Ce pustiu ar fi spaţiul dacă n-ar fi punctat de biserici!

18. În afară de cărţi nu trăiesc decât dobitoacele şi sfinţii: unele pentru că n-au raţiune, ceilalţi pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conştiinţă.

19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindcă materia îi premerge. Prima idee de creaţie reală, au adus-o în istorie creştinii.

20. De creat doar zeul creează, iar omul imită. Eu când citesc cuvântul creaţie – literară, muzicală, filozofică – leşin de râs. Omul nu face altceva decât să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendenţă.

21. Cum să fie creatura creator? ”Hai tată, să-ţi arăt moşia pe care ţi-am făcut-o când nu eram în viaţă…” Păi cum să fie creatura creator?

22. Omul este un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Şi uneori nimereşte, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal şi succesiunea fenomenului din el sunt creştinii. Creştinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Creştinismul este pur şi simplu. Despre creştinism, Bergson spune că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi suntem creştini fără să vrem. Şi când suntem atei suntem creştini: că respirăm creştinismul cum respirăm aerul.

23. Creştinismul nu este ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia este expresia unui mister trăit, or ideologia este ceva construit.

24. A fi creştin înseamnă a coborâ Absolutul la nivel cotidian. Numai sfinţii sunt creştini absoluţi. Altminteri, creştinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru că e absolut.

25. Suveran faţă de natură, supus Divinităţii, nemuritor şi liber prin depăsirea extramundană a condiţiei sale – acesta este omul creştin.

26. Nimic nu poate înlocui creştinismul; nici toată cultura antică precreştină. Eu sunt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în funcţie de geniul religios al epocii, nu în funcţie de isprăvi politice.

27. Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.

28. Dacă nu cunoşti revelat – prin graţie divină – sau inspirat, nu cunoşti nimic. De pildă, povestea cu mărul lui Newton, care a căzut. Nu ştiu unde am citit eu stupiditatea asta: ”Îi tomba dans une méditation profonde qui la conduit jusqua la loi de la gravitation universelle”. Şi eu spun: dacă Newton gândea până la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai înţelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitaţia, a zis: Am fost inspirat. Păi scrie pe măr, sau scrie undeva în natură ” legea gravitaţiei”? Fenomenele lumii interioare şi ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom şi orgolios crede că explorează lumea interioară şi exterioară cu jocul lui de ipoteze şi că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat.

29. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel şi zice că democraţia e singurul sistem compatibil cu libertatea şi demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selecţiune a valorilor. Deci democraţia este sistemul social în care face fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea… Triumful cantităţii împotriva calităţii. Bergson a fost acuzat în micul dicţionar filozofic al lui Stalin că este fascist.

30. Fără să gândesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămân indiferent la incapacitatea democraţiei de a asigura selecţiunea naturală a valorilor. Democraţii gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate şi unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta este părerea mea despre democraţie.

31. Eu cred că omul este făcut de Dumnezeu şi cred că Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el. Nu pot să spun că Dumnezeu a făcut un om purtător de drac. Dacă omul este făptura lui Dumnezeu, dracul intră ocolit acolo, nu intră cu voia Lui.

32. Un filozof care se zbate fie să găsească argumente pentru existenţa lui Dumnezeu, fie să combată argumentele despre inexistenţa lui Dumnezeu reprezintă o poartă spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Când îl întreabă Moise pe Dumnezeu: Ce să le spun ălora de jos despre Tine? – Dumnezeu îi spune: Eu sunt cel ce sunt.

33. În faţa lui Dumnezeu, geniul este văr primar cu idiotul.

34. Binele şi răul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu faţă de oameni.

35. Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rând la iubeşti pentru farmecul lor, şi în al doilea rând le iubeşti pentru că fac oameni.

36. Eu încerc o experienţă: încerc să mă deparazitez de filosofie, de păducherniţa metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, deşi face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar foloseşti sculele ei. Da, dar dacă mă urc în tren, nu înseamnă că zeul meu este calea ferată.

37. În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii şireţi teoria adevărului dublu: secundum fidem – adevărul după credinţă şi secundum rationem – adevărul după raţiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească până îi ia dracul… Că poţi, în filozofie, să rătăceşti până devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevăr.

38. Babele evlavioase merg la absolut rugându-se, iar filozoful trăncănind silogisme.

39. Francmasoneria doreşte puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religioşi, au o singură religie: propria lor doctrină. Pe duşmani îi anulează social. Au o structură supranaţională, deci sunt antinaturali. Toţi cei care aspiră la unitatea speciei om anulează principiul competiţiei între popoare; anulează însuşi principiul civilizaţiei moderne, născută prin luptă.

40. Geniul este relief, noutate, invenţie, creare de epocă şi stil. Nu e neapărat un înţelept, ci un suprainteligent. Geniile sunt originale, în măsura în care originalitatea este posibilă. În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea faţă de divin, geniul este mai apropiat de cer; dar nu sunt în măsura în care este apropiat sfântul.

41. În faţa lui Dumnezeu nu există genii, Dumezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni.

42. Dumnezeu a făcut lumea şi pe om; şi cu om a încoronat creaţia sa. Şi l-a însărcinat să cunoască lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. Originea primordială a capacităţii de a determina numele lucrurilor, care este o operaţie logică; originea mistică a gândirii logice.

43. Apariţia unui mare gînditor este pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdărit şi se spală. Gândirea este o ”spălare” a creierului. Asta mă face câteodată să cred că gândirea nu este din creier şi că acest creier e numai un sediu… De ce gândirea nu e produsă de creier, care e numai un sediu? Fiindcă n-o produc toate creierele. Dacă inteligenţa ar fi produsul creierului, atunci între Goethe şi nea Ghiţă n-ar mai fi nici o diferenţă.

44. Am auzit odată un profesor de la Politehnică; am avut impresia că asist la un balet de urşi. Dacă într-un salon, într-un colţ, unul fumează şi tace, ăla e inginer… Inginerul e practic, savantul nu e practic. Cînd i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, că s-a mai găsit o aplicaţie, el a spus: care e, mă? Uite care… Ca să vezi, nici nu m-am gîndit!

45. Inteligenţa, oricât de mare nu este suficientă pentru a te curăţa de prejudecăţi. Cu cât inteligenţa e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat s-o justifici.

46. Întrebat fiind cum înţelege gândirea, în formă pură sau în exemple, Nae Ionescu a răspuns: exemplele au fost lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru ca ideile să fie sesizate senzorial şi de proşti.

47. Nu ştiu de ce gluma asta de-a face istorie se practică atât de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul apariţiei şi dispariţiei; e consolator acest joc? Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vieţii şi lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru că istoria nu te învaţă numai să faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu poti, la infinit, să lucrezi la facerea ta, ci dispari şi apare altcineva care, chiar dacă nu te înlocuieşte, te prelucrează. Şi dacă nu poţi ieşi din devenire, nu poţi scăpa de tristeţe; tristeţea metafizică este fructul devenirii. Sunt proşti istoricizanţi care se consolează prin devenire. Devenim mai civilizaţi, nu? Sau mai culţi… Adică murim ca şi caprele, numai că este mare lucru că există Kant, Descartes, există Newton, mă rog, atâţia mari creatori de cultură, şi există şi făuritorul de religie, Iisus Hristos – dar nu ne interesează!

48. Istoria e întemeiată pe istoria dintre Eva şi dracul. Aşa începe istoria, această rătăcire a omului, ca o damnaţie. iar la apariţia lui Iisus Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat şi divinitatea om şi istoria a fost anulată. Emil Cioran are o afirmaţie extraordinară: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Creştinismul a punctat supraistoric, deşi a apărut în istorie.

49. Sunt două mari discipline guvernate de principiul ireversibilităţii: termodinamică şi istoria.

50. Nu este om, Kant. N-a reuşit să fie om cu toată stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, este laureat al premiului Nobel pe lângă Kant.

51. Legionarismul era în înseşi ideile epocii, dar legionarismul nu putea să iasă câştigător deoarece avea la bază o eroare – naţionalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de naţionalism li s-a tras sfârşitul legionarilor.

52. La comunişti, dacă nu eşti cu ei – sau nu mai eşti cu ei – înseamnă că eşti legionar. De ce acest ”sindrom legionar” la bolşevici mă întrebaţi? Fiindcă legionarii sunt singurii români care n-au avut în dicţionar la litera G cuvântul glumă şi când îi prindea pe comunişti era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comuniştii nu ştiu de glumă; ăsta-i punctul lor comun cu legionarii.

53. Nu se poate spune că mişcarea legionară n-a fost puternică! N-a avut rezultate pozitive fiindcă extremismele sunt greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici naţional-socialismul german n-a durat şi erau similare cu mişcarea legionară. Deosebirea dintre ele şi mişcare este aspectul religios al mişcării legionare. Nici fascismul şi nici naţional-socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Într-o întrunire se spune, Mussolini s-a uitat la ceas şi a zis: Îi dau ultimatum lui Dumnezeu ca în câteva minute să mă trăsnească dacă există! Şi apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele şi a demonstrat că Dumnezeu nu există.

54. Unde este omul, în imanenţă, absolut liber? Într-o bisericuţă din lemn din Maramureş, unde sacerdotul creştin vorbeşte de mistere, de taine, şi se lasă învăluit de ele ca şi credincioşii.

55. Omul este liber şi eliberat numai în templul creştin, acolo, în ritual, când se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă şi pe sacerdot, şi pe credincioşi. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuieşti infinitul şi autonomia gândirii cu credinţa în Dumnezeul creştin: ”Robeşte-mă Doamne, ca să fiu liber!” (Imitatio Christi)

56. Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agăţată de undeva, de sus. Te poţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creştine, sau poţi să cobori în întuneric. Bipolaritatea libertătii. După creştini, libertatea este vehicolul cu care poţi să cobori în întuneric, dacă eşti vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru că ei nu sunt adaptabili la morala zilnică şi o calcă fiind liberi. Am învăţat la închisoare că omul este un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul este un om absurd şi lipsit de ruşine. Nu îi e ruşine să îşi chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul puşcăriei – numai omul e capabil de asemenea nebunie.

57. Liberatea omului este partea divină din el.

58. Limba română are virtuţi complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întâmplă spiritual în om. Este foarte greu de mânuit. Prin ea poţi deveni vultur sau cântăreţ de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu ştiu dacă este posibil acest marş istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor… Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Şi asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseşte este îndrăzneala.

59. Luciditatea este o limpezire a spiritului, nimicitoare. Cînd eşti lucid eşti în faţa cimitirului. A fi lucid înseamnă a-ţi da seama perfect de limitele şi neputinţele tale. Luciditatea este o categorie dizolvantă. În măsura în care Dumnezeu trebuie primit, şi nu înţeles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.

60. Mă întreba Marin Preda cum era cu macedoromânii şi i-am zis: domnule Preda, macedoromânii nu sunt români, sunt super-români, români absoluţi. Atât de năpăstuţi şi goniţi, au instinct naţional de fiară bătută. Iar eu şi dumneata pe lângă ei, avem forţă domestică de raţe. Măcăim. Am stat cu macedoromâni în temniţă. Îi băteau pînă îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bărbăţie perfectă.

61. A şti la scară umană, poate fi folositor – dar în nici un caz mântuitor.

62. Este mai mântuitoare o rugăciune într-o biserică din Găieşti decât Platon.

63. Ideea morţii absolute stă la baza smintelii moderne.

64. Heidegger spune aşa: ca să ieşi din anonimat, trebuie să trăieşti neliniştea perspectivei neantului zilnic. El te îndeamnă, Heidegger, să trăieşti murind absolut în fiecare zi!

65. Moartea mă determină să fiu esenţial. M-a impresionat foarte mult sunetul pămîntului căzând pe cosciugul lui Nae Ionescu.

Sursa bibliografică de referinţă este cartea: ” Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi Neamul Meu „

de Stelian Gomboş

Partajează asta:

Dupa ce boli misterioase i-au dezintegrat pe regii Isabela Catolica si Carol Quintul, Spania s-a hotarat sa-si trimita exploratorii in lumea larga pentru a gasi leacuri si remedii necunoscute in Europa medievala.

Astfel Filip al II-lea l-a trimis pe Francisco Hernandez sa cerceteze si sa aduca pe continent farmacopeea indigena din America Latina.

Calatoria avea sa fie plina de peripetii si primejdii, iar singura sansa pentru explorator sa afle tainele plantelor noi a fost sa le testeze pe pielea lui.

Necunoscand dozajul, Harnandez s-a aflat in pericol de moarte, nu odata! Insa rezultatele muncii si studiului sau aveau sa rodeasca si aduca Europei un medicament miraculos impotriva celei mai devastatoare boli ale vremii: paludismul.

Acesta se numeste chinina si era un leac des utilizat de samanii si vracii aborigeni, inca de la inceputul vremurilor.

Ce nu a putut aduce pe continent, Hernandez au fost plantele sacre, halucinogene, intrucat, doar initiatii locurilor stiau dozajul perfect, orice abuz soldandu-se cu moarte, adeseori foarte chinuitoare a temerarului profan. Insa ecoul existentei unor plante miraculoase, care au capacitatea de a deschide portaluri catre alte lumi, de a face posibila comunicarea intre vii si morti s-a facut auzit pana in esenta artei baroce, nu putine fiind desenele care ilustrau o ayahuasca, o peyota sau un mezcal.

Cele mai fidele reproduceri se gasesc in tablourile lui Boch. Ceea ce, mai tarziu s-au numit droguri in lumea civilizata, aveau cu totul alta intrebuintare pentru samanii Americii Latine.

Ei legau cunoasterea absoluta de ajutorul acestor plante care mutau puterea spiritului pe frecventa lumilor nevazute.

O alta dovada ca aceste substante erau folosite in scop sacru, chiar religios o regasim in „Don Quijote”, unde Cervantes il descrie pe Clavileno, in clipa in care aiuritul cavaler trebuie sa plece in aventura calare pe un cal de lemn, alaturi de dolofanul Sancho Panza, caruia ii spune: „…in felul acesta vom fi dimineata la Paris si seara la Potosi”.

Asadar, aceasta capacitate de teleportare intre mai multe lumi, fie ele mentale sau fizice era cunoscuta in Europa, datorita scrierilor diversilor exploratori care se intorceau din sudul si centrul Americilor.

Ei au descoperit acolo o farmacopee naturala, superioara celei clasice, iar populatiile triburilor din Amazon sau din munti cunoasteau elemente profunde de astronomie, matematica sau teurgie.

De exemplu, samanii locului cunosteau cifra zero, iar in ritualurile religioase foloseau cele mai puternice substante halucionogene care „ le deschideau ochii mintii si le permiteau sa calatoreasca in timp, in spatiu sau in alte dimensiuni de unde isi extrageau toate cele de folosinta pentru vindecare si intelegere a adevarului nerostit de Dumnezeu dar aratat in fiecare moment de semnele naturii: lumea cerului si a pamantului sunt guvernate de aceleasi legi!” ( Miguel de la Quadra Salcedo).

Sa vorbim putin despre ayahuasca, care se traduce prin „funia mortului”, ceea ce defineste capacitatile acestei plante.

Pentru samanii de pe intreg pamantul, ayahuasca le poate inlesni contactul cu lumea celor fara trup fizic.

Astfel ei afla chestiuni din universul invizibil, iau legatura cu strabunii, cu spiritele plantelor, cu guvernatorii speciilor de animale sau cu geniile elemntelor primordiale: gnomi, elfi, salamndre sau ondine, cum le numesc samanii spatiilor anglosaxone, cunoscuti si sub denumire de wiccani.

In peisajul Americii Latine sunt intalniti trei categorii de operatori magici:

vracii, cei care lucreaza doar cu partea Binelui, vrajitorii, care se descurcau lucrand cu informatiile nevazute si ale Binelui si ale Raului si samanii care stapaneau fortele oculte.

Subieactul legat de ayahuasca a generat polemici contondente in reviste, pe internet sau prin documentare de televiziune. Realitatea este ca nici azi, un profan nu poate stii mai nimic depre istoria ei, si tocmai de accea o gramada de impostori elucubreaza bazaconii si pacalesc naivii, in cel mai bun caz, dar s-au intamplat si cazuri letale de intoxicare.

Un ghid fascinant despre tainele samanismului este cartea lui Juan Jose Revenga: „Lumi oculte”.

Autorul calatoreste in inima Amazonului cunoscand diversi samani autentici, dar si escroci, asista la taierea lianei si la ingurgitarea ei, povestind apoi experientele cognitive prin care a trecut.

O alta lucrare exceptionala este cartea lui Ioan Petru Culianu: „Calatorii in lumea de dincolo”, o adevarata istorie oculta a samanismului de la stepele inghetate ale Siberiei pana la nispipurile arzatoare ale Nigeriei.

In esenta medicina samanica se bazeaza pe extinderea constiintei prin alterarea ei cu substante halucinogene.

Insasi ayahuasca este o entitate vie, iar spiritul ei patrunde pentru totdeauna in trupul celui care o foloseste.

Samanul plonjeaza in inconstient fiind calauzit de spirite binevoitoare, chemate de ritmul sacru al tobelor, si calatoreste acolo unde este nevoie pentru a primi raspunsurile si retetele folositoare.

In aceasta transa, el intalneste realitatile lumiilor invizibile.

Interesanta este metoda prin care samanii nostrii, solomonari, vraci sau vrajitori ai comunitatilor rurale reusesc sa aduca vindecare pe o cale asemanatoare, insa in locul ayahuascai se afla de aceasta data, canepa.

Preparata sub forma unui lapte gros si amarui, canepa isi lasa thc-ul in licoarea grasa, iar aceasta comuta frecventa cerebrala beta pe alfa, adica constientul este estompat de subconstient, de unde terapeutul isi extrage informatia necesara, accesand cronica naturii.

Articol scris de Oreste Teodorescu si publicat in revista Medic4 All.

Partajează asta:

Organismul uman este construit din apa in proportie de peste 70 la suta per total, dar multe dintre organele noastre, precum este creierul, au o componenta numita “apa” in proportie de 90 la suta. Cand nu bem suficienta apa, neurotransmitatorii (compusi din apa in proportie de 90 la suta) nu mai pot transmite corect mesajul “mi-e sete”. Organele corpului nostru se deshidrateaza, apar durerile localizate la diferite organe, luam medicamente si nu stim ca primul tratament de care avem nevoie este chiar… APA. “Majoritatea bolilor sunt cauzate de deshidratare”, au concluzionat studiile efectuate de catre un doctor german, care a si scris cartea “Nu esti bolnav, ti-e doar sete”.

Experimentele lui Masaru Emoto si apa purificata prin rugaciune. Dar, sa vedem ce este apa, ce legatura are apa cu rugaciunea, ce legatura are ea cu trupul, constiinta sau cu mediul inconjurator, asa cum au fost prezentate de Ralph Vornehm.In 1996, japonezul Masaru Emoto a facut un experiment extraordinar pe un lac foarte poluat, intr-o zona puternic industrializata din Japonia. Citeva mii de oameni s-au rugat, sa vada ce efect are rugaciunea asupra apei, ce se intimpla cu apa in timpul rugaciunii? Oamenii s-au adunat in grupuri; unii s-au rugat intr-un templu, altii pe lac, in barci si altii pe malul lacului. S-a facut si o ceremonie cu luminari, exact ca in ritualurile crestine.

Masaru Emoto a prelevat apa din lac inainte de rugaciune si dupa doua ore de rugaciune a vazut la miscroscop care era structura apei in ambele situatii. Apa poluata era formata din particule haotice si stranii, pe cand apa prelevata dupa doua ore de rugaciune avea structura unor cristale minunate, pure, in forma de flori. Frumusetea si perfectiunea acestor cristale de apa purificata prin rugaciune este absolut extraordinara in imaginile care au fost prezentate de Ralph Vornehm.
Testele au mers mai departe si Masaru Emoto s-a intrebat ce durata de viata are apa purificata prin rugaciune. Constatarea extraordinara a fost aceea ca structura cristalina a apei se pastreaza si timp de o luna dupa rugaciune. Un alt experiment a fost facut pe un lac poluat din Brazilia. A fost luata o mostra de apa din lac si pusa intr-o sticla. Mai multi oameni s-au concentrat asupra sticlei si s-au rugat in jurul ei.
Dupa rugaciune, s-a constatat ca se purificase si apa din lac, nu doar aceea din sticla, cu toate ca oamenii se concentrasera doar asupra sticlei. Structura cristalelor de apa din lac era chiar mai pura decit aceea din sticla, asa incat constatarea a fost aceea ca apa aflata in conditii naturale se purifica mai bine.Cum trebuie sa ne rugam pentru a fi sanatosi. Japonezul Emoto s-a intrebat apoi: Cum trebuie sa ne rugam pentru ca apa sa aiba un efect maxim asupra corpului omenesc? Testele facute de el arata ca miinile trebuie tinute impreunate in dreptul pieptului, cum tin preotii miinile in ritualul de rugaciune, iar rugaciunea care a creat cea mai inalta puritate a apei a fost aceasta: “Te rog sa fii buna”.
Testele arata ca miinile tinute in alt mod decit impreunat creeaza alta structura a apei, la fel si alte tipuri de rugaciune.Ce observam in aceste extraordinare testari? Apa raspunde rugaciunii noastre, deci constiinta umana poate schimba structura materiei. Faptul ca peste 70 la suta din organismul omenesc este compus din apa este relevant si extraordinar, in acelasi timp. Pentru ca devine limpede faptul ca, atata vreme cit se purifica apa dintr-un lac, iar structura ei devine cristalina si vindecatoare, si rugaciunea noastra poate avea efecte purificatoare asupra noastra sau asupra persoanelor pentru care ne rugam.Iata de ce este foarte important felul in care ne gindim la alti oameni si felul in care ne gindim la noi insine. Caci si gindirea noastra este o forma de rugaciune, iar aceasta poate crea forme vindecatoare pentru noi si pentru cei din jurul nostru.Sa nu lasam de izbeliste mintea si sentimentele noastre, sa incercam si sa facem tot posibilul pentru a ne schimba modul de gandire, “modul de rugaciune” si de simtire atunci cind stim ca ele sunt insotite de frica, de suferinta, de ura.
Sa ne asumam responsabilitatea de fiinte creatoare si sa intelegem ca putem fi cintecul si bucuria noastra si a celor din jur atunci cind intelegem ca simtim, gindim si faptuim – nu doar pe noi insine, ci si pe cei din jurul nostru.Mai departe, experimentele lui Emotu au aratat ca clorul impiedica apa sa formeze cristale. Totusi, prin rugaciune, vibratia negativa a clorului a fost indepartata, iar cristalele s-au format in mod obisnuit. Aceasta nu inseamna ca rugaciunea indeparteaza clorul ori il distruge… Este indepartata doar informatia distructiva pe care clorul o are asupra corpului. Ralph Vornehm atrage atentia asupra faptului ca “nu doar compozitia chimica a hranei sau a apei conteaza, cat vibratia, adica informatia pe care o cunsumam prin ele. Pare limpede faptul ca o mincare preparata cu dragoste, cu placere, cu bucurie nu produce dureri abdominale, ori alte forme de tulburari la nivelul corpului fizic, pe cand cea preparata cu toate gandurile negre are nevoie – daca nu de schimbarea sentimentelor si a gandurilor gospodinei – de rugaciunea de purificare a apei si a hranei.
Apa deseneaza structura emotionala a unui cuvant. Mai mult, s-a constatat experimental ca “apa memoreaza mesajele scrise pe sticla” si le tranforma in cristale care imita in mod extraordinar structura emotioala a cuvantului. Pe citeva pahare cu apa au fost lipite etichete, pe care au fost scrise cuvintele: “crestinism, islamism, hinduism si budism”. Apa a format in toate cazurile cristale de o frumusete indescriptibila, dar diferite. Nici unul nu semana cu celalalt, insa frumusetea si puritatea lor erau deosebite. Mesajul apei a fost acesta: “Totul este frumusete, dar cu aspecte diferite. Frumusetea se afla, de fapt, in ochii celui care o priveste”. In mod asemanator, au fost scrise cuvintele “Craciun fericit” in limba engleza si in italiana.

Cristalele de apa ale Craciunului englezesc aratau o frumusete distinsa, dar rece, pe cand cristalele italienesti erau ca intr-un dans, ca intr-o zvapaiata neliniste si bucurie. Apa a desenat in sine temperamentul vulcanic al italienilor si temperamentul racoros al englezilor. Extraordinarele experimente ale lui Masaro Emoto i-au adus o recunoastere mondiala, care va ramane, probabil, inscrisa pentru totdeauna in memoria umanitatii.

El a demonstrat ca rugaciunea nu este doar un efect placebo, cat faptul ca ea, plecata din constiinta noastra, schimba structura materiei si, in consecinta, nu doar apa singura este un medicament extraordinar pentru corpul nostru, cat mesajul pe care i-l transmitem apei prin rugaciune.
Apa nepurificata transmite corpului mesajul pe care il contine, deja. Iar structura apei poluate sau a apei de la robinet, asa cum a fost prezentata in imagini, poate transmite corpului mesajele haotice si – probabil – neprofitabile pentru sanatatea corpului nostru.Cum si cit timp facem tratamentul cu apa?

Este – asadar – important sa schimbam mesajul apei, sa ne rugam si sa intelegem ca apa poate fi un medicament puternic pentru corpul nostru fizic.

Avem nevoie sa bem cel putin doi litri de apa plata pe zi (inca o data; putem sa bem ceai, sa consumam legume sau fructe bogate in apa, dar cei doi litri de apa trebuie bauti in mod constant).
Ralph Vornehm a sugerat ca putem sa facem investigatii medicale inainte de a incepe tratamentul cu apa si sa le repetam dupa 21 de zile de tratament. “Va veni o vreme in care vom cumpara de la farmacie muzica vindecatoare”, afirma Masaru Emoto.Intr-o conferinta exceptionala pe care Masaru Emoto insusi a sustinut-o in Romania, ilustrind prin imagini rezultatele experimentelor sale, a spus: “Apa are puterea magica de a da nastere tuturor lucrurilor si de a pastra informatia. In stadiul de fat, suntem aproape in totalitate apa, dupa nastere suntem peste 80 la suta apa, apoi santem 70 la suta apa, pentru ca, dupa virsta de 60 de ani, sa devenim apa tot mai putin. Ce se intampla cind suntem doar 50 la suta apa? Ne ridicam la… ceruri. De ce nu putem trai fara apa? Pentru ca ea transforma energia si informatia”.
Experimentele lui Emotu demonstreaza faptul ca apa asculta rugaciunile noastre, modificindu-si structura.

“Eu sint budhist, nu am crezut niciodata in rugaciune, pana cand am facut aceste experimente care mi-au schimbat viata”, a mai spus Masaru Emoto la conferinta sustinuta in Romania.

Dar, aceleasi experimente demonstreaza ca apa asculta si muzica, asa cum reproduce structura emotionala a cuvintelor, precum si forma si structura emotionala a imaginilor. Emotu a prezentat un esantion de apa care a ascultat simfonia a IX-a a lui Beethoven, precum si Lacul Lebedelor a lui Ceaikovschi.
“Cind apa din corpul nostru asculta o muzica frumoasa, se schimba corpul nostru. Muzica este o forma de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umana.Va veni o vreme in care vom cumpara de la farmacie muzica vindecatoare”, a mai spus Emoto.
Asadar, trebuie sa bem mai multa apa, trebuie sa vedem imagini cat mai placute in jurul nostru, sa ascultam muzica vindecatoare si sa auzim – atat de la propria noastra constiinta, cat si de la cei din jur – cat mai multe cuvinte vindecatoare.

Trebuie sa retinem ca aceleasi extraordinare experimente au aratat ca apa reproduce formele emotionale ale alimentelor pe care le mancam. Va prezentam continuarea conferintei lui Ralph Vornehm si studiile de caz pe care acesta le-a prezentat privind rolul apei in corpul omenesc.Ce se intimpla in corp cind bem sau nu bem apa? Independent de Masaru Emoto, un medic arestat in trecut intr-un context politic in India, F. Batmanghelidj, autorul cartii “Nu esti bolnav, ti-e doar sete”, a observat in inchisoare ca, atunci cind arestatii beau apa, multe dintre durerile corpului fizic dispareau.
Multi dintre ei aveau spasme ale stomacului despre care medicul credea ca sint cauzate de stresul din inchisoare. A inceput sa-i trateze pe acestia cu diferite feluri de apa: apa sarata, apa dulce, apa amara si surpriza colosala era ca, in 90 la suta din cazuri, spasmele stomacului dispareau. Medicul a constatat ca nu toate simptomele erau cauzate de stresul din inchisoare, dimpotriva; 90 la suta din ele erau cauzate de deshidratare. Observand faptul ca apa avea aceste efecte, el si-a spus ca nu putea fi la mijloc doar un efect Placebo. Cand a fost eliberat, el a infiintat o clinica si a efectuat nenumarate studii, vindecind si multi bolnavi.
“Ce se intampla in corp cand bem apa?”.Ralph Vornehm a prezentat componenta de apa a fiecarui organ din corpul omenesc, incepand cu celulele, sangele, neurotransmitatorii si terminand cu organele mai mari. Creierul are in componenta sa 90 la suta apa, ceea ce explica intr-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele catre toate organele cu viteze uluitoare (daca ne gandim si la teoria lui Emotu). De asemenea, neurotransmitatorii – responsabili de transmiterea acestor mesaje – contin tot 90 la suta apa. Este de inteles de ce, cand nu bem apa, nu mai simtim cu timpul senzatia de sete. Neurotransmitatorii deshidratati nu mai transmit corect mesajul “mi-e sete”, asa incat setea incepe sa mistuie corpul, incep durerile (si ele semnale de deshidratare) si patologia multor organe.
Ralph Vornehm a spus ca “celulele corpului nostru nu se ating intre ele, pentru ca inoata in apa, la fel ca si nervii”.

Cand apa din corp este murdara, ce se intimpla?

Celulele comunica printr-un sistem de tip bio-laser. Exista un tip de apa in interiorul celulei si alt tip de apa in afara ei. Schimbul intre acestea purifica celula si o ajuta sa functioneze corect. Daca nu bem apa regulat, celulele se intoxica. Cand membrana unei celule nu este bine hidratata, corpul declanseaza un mecanism de urgenta, ca forma de aparare si de hidratare.Corpul se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Membrana se imbraca intr-o pelicula protectoare, ca o crema, care impiedica uscarea.
Ce este aceasta pelicula? Surpriza. Este colesterol. Corpul nostru se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Studiile efectuate au aratat ca, in 90 la suta din cazuri, colesterolul scade in 21 de zile de baut apa corect, ceea ce inseamna ca in 90 la suta din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratarii.

Studiile facute pe celulele canceroase au aratat ca acestea nu mai comunica intre eleImaginile prezentate de Ralph Vornehm arata ca celulele deshidratate se afla intr-un fel de sfera intunecata, dupa care devin mutante si se ajunge la cancer. Sarea este foarte importanta pentru organism, pentru ca aceasta efectueaza schimbul la nivel celular; apa merge in celula si in afara ei cu ajutorul sarii.
Aceasta inseamna ca a bea apa si a avea saruri naturale in organism este vital pentru sanatatea celulara.Pentru a se hidrata, singele trage apa din organele vitale. Ce se intimpla la nivelul sistemului digestiv daca nu bem apa inainte de masa (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa)? Nu trebuie sa bem apa in timpul mesei. Corpul nostru are nevoie de sange pentru a efectua procesul digestiv, iar sangele este compus 80 la suta din apa. Sangele trebuie sa absoarba tot soiul de componente vitale pentru sanatatea sa. Pentru a efectua corect procesul de digestie, sangele trebuie sa fie hidratat corect inainte de masa.
Altfel, sangele se ingroasa si de aceea, pentru a se hidrata trage apa din organele vitale. Remarcam, asadar, ca in organismul nostru fiecare celula, fiecare componenta “lupta” pentru a-si intretine viata proprie, ceea ce face ca, in ultima instanta, sa conduca spre viata intregului organism. Sangele nu face exceptie de la acest principiu, asa incat – iata – vedem de ce este atat de important sa bem apa cu o jumatate de ora inainte de masa. Sangele nu va mai extrage apa din organele vitale pentru a realiza procesul de digestie, iar corpul va ramane sanatos. “Sint oameni care tusesc, ii apasa inima sau au colici dupa masa.
Acele organe care ne dor dupa ce mancam sesizeaza ca nu au destula apa”, spune Ralph Vornehm.Cercetarile efectuate arata ca 90 la suta din durerile de stomac sint cauzate de deshidratare. Oamenii care au miscari greoaie sau cei “cu fata impietrita” au o proasta functionare a nervilor, cauzata de lipsa apei in corp. La nivelul cartilagiilor, componenta apei este de 90 la suta. Cand cartilagiul este deshidratat, incepe sa pocneasca. Oasele au nevoie de apa in aceeasi masura si multe dintre durerile de oase, precum si sindromul de alunecare al discului lombar sint cauzate de deshidratare.Ce se intimpla cand luam un calmant pentru dureri sau cand avem un soc? Luam calmantul cu apa si ni se da apa cand sintem in stare de soc.
De fapt, cind iei un calmant pentru durere, ceea ce calmeaza durerea este apa, nu calmantul. 90 la suta din durerile din corpul nostru sunt semnale prin care corpul spune: “Te rog, am nevoie de apa!”. Studiile arata ca tensiunea arteriala mare, problemele legate de vasele de sange sint cauzate de lipsa apei din corp. Presupunem, insa, ca durerile sunt mai mult decit o rugaminte pe care corpul ne-o trimite. Durerea trebuie sa fie un mare strigat de ajutor, care s-ar putea traduce: “Ajutor, mi-e sete de nu mai pot!”.
Multumim Asociatiei Nationale pentru Terapii Complementare, lui Ralph Vornehm si – nu in ultimul rind – Monicai Visan (de la care asteptam cit mai curind traducerea cartii “Nu esti bolnav, ti-e doar sete”), pentru aceasta extraordinara conferinta.
Sursa: http://www.esoterism.ro/

Partajează asta:

Conceptul de libertate asa cum il inteleg eu este putin mai complicat si presupune o atitudine exersata.

Gandesc adesea libertatea in termeni spatiali, ca si cum daca sunt liber inseamna ca am un spatiu in care sa ma misc. Desigur asta nu presupune neaparat ca ma refer la un fel de libertate exterioara pe care o traduc intr-un spatiu propriu-zis.

La fel de bine se aplica si unei libertati interioare. Cred ca cele doua desi diferite se influenteaza una pe celalalta desi pare aproape ca de la sine inteles ca nu poti avea libertatea exterioara decat daca ti-o poti permite in interiorul tau.

A fost spus de atat de multe ori ca atunci cand nu suntem liberi incercam cu toate fortele sa devenim iar atunci cand am devenit nu prea stim ce sa facem cu ceea ce am dobandit.

Nu cred ca este neaparat un fenomen iesit din comun, ci dimpotriva dupa ce ti-ai eliberat un spatiu e ok sa nu-l ocupi imediat, ca si cum ar fi obligatoriu, ci sa incerci sa-l ocupi cu ceva cat mai potrivit pentru scopurile pe care le ai ceea ce poate necesita o perioada de gandire.

Pe de alta parte insa am avut ocazia sa vad de multe ori cum libertatea inhiba, destabilizeaza si poate genera angoase greu sau imposibil de suportat. Sa stii ce sa faci cu libertatea proprie, in cazul in care o ai, nu e lucru usor si cred ca pentru foarte multi oameni e chiar destul de greu. Si asta pentru ca libertatea presupune independenta si grija fata de propria persoana si fata de ceilalti. As vorbi mai intai de procesul dobandirii libertatii pentru ca mi se pare ca doar asa putem intelege cel mai bine esenta acestei stari – libertatea ca stare!

Traditia orientala ne-a demonstrat, asta in cazul in care mai era necesar, ca lupta pe care o are de purtat fiecare dintre noi nu este cu cine stie ce adversar extern ci mai degraba cu propria persoana si aceasta lupta ar consta in infrangerea unei parti greu de educat din noi, partea formata din dorinte, pasiuni oricum o parte emotionala.

Desi nu subscriu intru totul acestei idei sunt de acord ca avem de infruntat, mai mult sau mai putin, partea emotionala proprie iar daca in viata noastra, hai sa zicem, ceva nu merge bine ar trebui sa acordam o atentie mai mare acestui emotional. Argumentul pro este relativ simplu – fortele emotionale sunt cele care asigura desfasurarea energetica a actiunilor noastre si atunci un emotional perturbat poate genera fie un surplus energetic (cu extrema in manie), fie un deficit (respectiv depresia).

Lupta aceasta cu fortele emotionale care este dusa, nici nu se putea altfel, pe terenul lor, este purtata intr-un mod mai mult sau mai putin subtil si prin intermediul psihanalizei.

Desigur, termenul de “lupta” inregistreaza in acest context limitari considerabile pentru ca psihanalistul nu este in razboi in timp ce, uneori, pacientii lui da. Chiar si atunci cand intra intr-un anume razboi el – psihanalistul – stie (sau spera) ca nu vor fi victime iar asa-zisul razboi dintre analist si analizat se transforma in acelasi conflict intern: eu cu mine sunt in conflict.

In principal psihanaliza ne propune acest tip de eliberare de conflicte.

Din moment ce campul interior este deranjat in mod permanent de conflicte desigur psihanaliza nu ne propune o eliberare totala care ne-ar aparea echivalenta mortii. Insa tintirea conflictelor invalidante este un scop terapeutic. Eliberarea ar consta in rezolvarea, adica disparitia acelor conflicte invalidante si aparitia unui spatiu interior liber de angoasa.

Adesea putem intelege cu usurinta ca aceste conflicte puternice sunt generate si sustinute de evenimentele timpurii care s-au sudat cu timpul in adevarate structuri emotionale, perceptive, mnezice, comportamentale. A le putea recunoaste si a le putea pune sub semnul intrebarii, prin intermediul unui prezent diferit calitativ si cantitativ, inseamna a lupta cu ele si in cele din urma a le deconstrui.

Deconstructia nu inseamna disparitia unor asemenea structuri ci pierderea substratului energetic ce le anima ceea ce conduce la picajul lor in pasivitate. In mod normal el pot fi re-activate in anumite situatii ceea ce poate genera tensiunea de dinainte.

Dupa acest mic ocol ma reintorc la ideea libertatii.

Pentru mine libertatea este tocmai acest spatiu interior in care poti permite o miscare libera, miscare proprie sau miscare a altora. Ea este o stare in sensul in care nu poti fi liber prin definitie in orice situatie, aceasta este o imposibilitate ci in fiecare situatie, in functie de propriul conflict poti fi mai liber sau mai putin liber de tensiune. In sens contrar, nu poti fi liber atunci cand, principial vorbind, esti controlat de anxietate pentru ca anxietatea impune, limiteaza. Extind aceste idei pana la libertatea pe care un regim politic o poate acorda populatiei. Bineinteles ca nu inteleg ca anxietatea este singura care genereaza restrictia libertatii de miscare si de gandire insa o consider o sursa importanta a acestei mutilari.

Din aceste randuri putem extrage si o alta concluzie: libertatea nu este un dat de care sa ne bucuram in virtutea faptului ca suntem oameni si putem gandi. Libertatea presupune un efort de constientizare si intelegere a propriei pozitii in propria casa, cum spunea odata Freud.

Spuneam ca libertatea presupune independenta si am avut ocazia sa vad ca atunci cand rostesc cuvantul “independenta” multi oameni se gandesc “eu sunt independent doar ma intretin singur – am servici, am familie”.

Nu la acest tip de independenta ma refeream ci mai degraba la o independenta interioara adica la o capacitatea dobandita prin acel “ cunoaste-te pe tine insuti”.

A putea ramane drept (animat de bunele intentii ale intelegerii umane) in fata a cine esti iti ofera posibilitatea sa vezi mai drept  cine esti si implicit sa poti vedea mai drept cine sunt cei de langa tine.

Si de asemenea a putea avea grija de propriile parti sensibile, invatand din suferinta adica, iti ofera posibilitatea de a putea ingrijii pe celalalt fara a deveni agresiv, intruziv, etc.

Se pare ca libertatea presupune un anume grad de forta interioara.

PSIHANALITICA – VALENTIN MIU

Partajează asta:

Percepem lumea inconjuratoare in termenii realitatii noastre interne, care la randul ei e modelata de experientele prin care am trecut.

Perceptia noastra asupra prezentului lumii externe este ghidata de tendinta inerenta si permanenta de a anula caracterul de noutate a acestui prezent.

Cu alte cuvinte incercam sa cunoastem prezentul prin intermediul experientelor trecutului depozitate in mintea noastra, de cele mai multe ori pierzand unicitatea momentului prezent.

Ceea ce ne conduce catre un paradox – cu cat avem mai multa experienta cu atat tindem sa ne-o validam deformand prezentul adica cu cat avem mai multa experienta cu atat devine mai dificila perceptia noului.

Astfel, la prima vedere, cu cat invatam mai mult cu atat capacitatea noastra de a invata devine mai limitata…nu stiu daca asta e echivalent cu ceea ce au spus unii…cu cat invatam mai mult cu atat ne dam seama ca stim atat de putin!

Insa capacitatea noastra de a invata din experientele pe care le traim pare a fi dintr-un anumit punct de vedere vitala…e adevarat, vitala pentru evolutie.

Caci a nu invata din experienta ofera un anume grad de siguranta si certitudine,

in timp ce evolutia se deplaseaza in directia oarecum opusa – nesiguranta in incertitudine!

VALENTIN MIU – PSIHOTERAPEUT, PSIHOLOG CLINICIAN

Partajează asta:

Serghei Nicolaevici Lazarev, un bioterapeut rus, cunoscut deja în lumea întreagă grație sistemului său de tratare a bolilor cu ajutorul rugăciunii, spune în una dintre cărțile sale că oamenii n-ar trebui să fie nemulțumiți de ceea ce li se întâmplă întrucât toate întâmplările sunt atrase prin bioenergia fiecăruia.

De aceea, supărându-te pe întâmplări, începând de la starea vremii și până la oamenii din jurul tău, te superi pe tine, iar consecința e sintetizată amuzant într-o lege a lui Murphy; ”fii liniștit, mâine va fi mai rău”!

Cu alte cuvinte, în afară e cumva o oglindă a psihicului nostru, iar vremea, cutremurele, dezastrele, accidentele sau micile neplăceri din viața de zi cu zi nu fac excepție.

Aceasta înseamnă că suntem legați tainic unii de alții, iar comuniunea noastră unii cu alții, cu natura, cu vântul, cu ploaia, cu stelele, cu tot ce ne înconjoară rămâne o realitate permanentă a existenței.

Dacă vremea (e un timp de când n-a mai apărut soarele pe la noi, iar acest lucru are un impact negativ asupra noastră) ne oglindește psihicul, ce am putea face noi cu noi și în noi înșine pentru ca vremea să nu ne mai reflecte depresia, mânia, impulsivitatea, violența și tendința de a ne autodistruge?

Ce am putea face noi pentru ca viețile să ni se desfășoare mai armonios, mai cald, mai aproape de ceea ce ne dorim?

”Niciodată să nu fiți nemulțumiți nici de starea vremii”, spune Lazarev, căci și asta-i o supărare pe sine, care crează consecințe. Aș zice chiar că niciodată n-ar trebuie să ne supărăm pe întâmplările vieții noastre, căci ele sunt atrase de inconștientul nostru, sunt o reflecție a acestuia.

Dacă tot ce se ivește în preajma noastră e cumva și un aspect lăuntric sau reflecția unui aspect, atunci Lazarev ar avea dreptate; să primești și durerea, și suferința, și privațiunea, și lipsurile, și pierderile ca și cum ar veni de la Dumnezeu, ca pe instrumente de purificare ale sufletului, înseamnă să întrerupi conștient fluxul răului.

A accepta ce este, ce vine, ce se întâmplă, a fi pregătiți pentru fiecare schimbare a existenței înseamnă să înțelegem că aceasta este o atitudine care are puterea de a schimba lumea și întâmplările din jurul nostru, inclusiv vremea, mișcările vulcanilor sau alte fenomene ale naturii.

Cu alte cuvinte, dacă plouă, dacă nu-i soare, dacă vine cutremurul, dacă ceva nu iese cum gândești, nu te supăra, căci te superi pe tine însuți.

Acceptarea de sine e o trăire necesară și puternică pentru că în ea e și înțelegerea propriei noastre inconștiențe, e și acceptarea faptului că, din pricina inconștienței noastre cu privire la felul în care creăm răul, suntem iubiți de Dumnezeu așa cum sunt copiii iubiți de părinții lor.

Să fim conștienți de iubirea care ne îngăduie și ne iartă greșelile și alunecările noastre omenești, înseamnă să intrăm în contact intim, în însăși trăirea noastră interioară, cu sursa iubirii și a iertării infinite, care poate aduce soarele, poate împlini visele și poate ceea ce nu ne imaginăm măcar că este posibil.

Supărarea pe ceea ce ni se întâmplă e supărare pe sine, iată.

Să nu ne mai supărăm pe noi înșine, să ne privim cu atenție în lumea și-n întâmplările din jurul nostru, să ne acceptăm și să ne întoarcem la comuniunea atât de cântată în poezii, în balade, în creații vechi, comuniunea cu natura și cu lumea noastră.

Atunci se poate să înțelegem de ce Iisus putea opri furtunile, putea vorbi cu vânturile și de ce marea îi asculta cuvintele.

S-ar putea ca și pe noi să ne asculte vânturile, mările, furtunile și soarele, doar că noi nu știm aceasta…

PASI CATRE TINE INSUTI – MARIA TIMUC

Partajează asta:

PENTRU VIZIONAREA ACESTUI FILM ACCESATI LINK-UL DE CULOAREA ALBASTRA DE MAI JOS :

HIS AND HER CHRISTMAS / CRACIUNUL LOR – film artistic (subtitrare RO)

VIZIONARE PLACUTA !

Scurta descriere :

Liz este editorialist la un ziar de cartier din San Fransisco. Divortata, traind viata tipica a unei femei singure si fiind complet absorbita de traiul ei intr-o comunitate micuta, Liz scrie articole de opinie despre relatii si cupluri.
De partea cealalta a orasului este Tom. Tom Lane este si el jurnalist, doar ca de o cu totul alta anvergura: este un editorialist economic de succes care scrie pentru mult mai puternicul si mai prestigiosul San Fransisco Sun, un barbat obsedat de cariera, care nu este doar opusul lui Liz, ci si amenintarea pentru cam tot ceea ce inseamna viata ei asa cum arata ea astazi. Asta pentru ca San Fransisco Sun vrea sa cumpere si sa desfiinteze ziarul pentru care lucreaza Liz, iar Tom este un dur sustinator al aceste miscari. Liz si colegele sale se hotarasc sa nu cedeze, iar intre ea si Tom incepe o lupta dura prin articolele pe care le semneaza.

 

Partajează asta:

PENTRU VIZIONAREA ACESTUI FILM ACCESATI LINK-UL DE CULOARE ALBASTRA DE MAI JOS :

BLACK GOLD / AURUL NEGRU – film artistic (subtitrare RO)

VIZIONARE PLACUTA !

Scurta descriere :

Inspirata din romanul „South of the Heart: A Novel of Modern Arabia” al autorului Hans Ruesch, drama „Black Gold” evidentiaza efectele negative pe care le are asupra a doi emiri rivali exploatarea resurselor petroliere dintr-o fasie de teren denumita The Yellow Belt, care desparte teritoriile pe care le guverneaza fiecare si asupra careia au convenit cu 15 ani in urma sa o considere regiune neutra si sa nu o acapareze, pactul de neagresiune dintre Amar si Nassib fiind pecetluit prin faptul ca primul i-a incredintat celui de-al doilea pe cei doi baieti ai lui, printii Auda si Saleeh, ca o garantie ca nu va porni niciodata razboi impotriva natiunii vecine.

Atunci cand nord-americanii sosesc in Orientul Mijlociu si il informeaza pe progresistul, liberalul si avidul de bani Nassib ca exista rezerve uriase de petrol in The Yellow Belt, entuziastul print Saleeh face echipa cu prospectorii din SUA pentru a sapa puturi si a incepe forajul, declansand astfel un conflict cu traditionalistul, conservatorul si temperatul sau tata biologic Amar, care considera ca nimic din ceea ce poate fi cumparat cu bani nu are valoare. Printul Auda, care s-a casatorit cu Lallah, fiica tatalui sau adoptiv Nassib, se transforma dintr-un tanar studios si introvertit in liderul curajos al unei insurectii si intr-un luptator pentru libertate.