” ARBORELE VIETII ” ESTE CORPUL UMAN

„Nu înţeleg nimic din povestea lui Adam şi a Evei!”, exclamai (Paramahansa Yogananda) după ce m-am străduit în zadar să înţeleg alegoria.

„De ce a pedepsit Dumnezeu nu numai cuplul vinovat, ci şi pe urmaşii nevinovaţi?”

Maestrul (Sri Yukteswar) era amuzat mai curând de vehemenţa mea decât de ignoranţa de care dădeam dovadă.

„Geneza este profund simbolică; o interpretare ad literam nu permite înţelegerea ei”, mi-a explicat. ”

‘Arborele vieţii’ este corpul uman.

Sistemul cerebro-spinal seamănă cu un arbore, cu rădăcinile în aer, la nivelul capului, în timp ce nervii constituie ramurile.

Acest arbore are din abundeţă fructe delicioase – cele ale vederii, ale auzului, mirosului, gustului, pipăitului – de care omul se poate bucura fără nici o teamă.

Dar experienţa sexuală – cea a ‘mărului’ care se găseşte în centrul acestui corp ca o grădină – îi este interzisă.

‘Şarpele’ reprezintă energia sistemului cerebro-spinal (Kundalini),

care stimulează nervii sexului.

‘Adam’ este raţiunea, ‘Eva’ – sentimentul.

Când afectivitatea (emoţia) sau conştiinţa Evei, inerentă fiecărei fiinţe umane, e dominată de impulsul sexual, raţiunea fiinţei, sau Adam, sucombă .

Dumnezeu a creat fiinţa umană materializând corpurile bărbatului şi ale femeii prin forţa Voinţei Sale.

El le-a dat puterea de a se reproduce în aceeaşi manieră divină sau ‘imaculată’.

Întrucât până acum îşi limitase puterea creatoare la regnul animal,

care este condus de instinct şi lipsit de inteligenţă,

Dumnezeu a creat primele corpuri umane numite simbolic Adam şi Eva.

Pentru o evoluţie rapidă, El le-a transferat sufletele sau esenţa divină a două animale .

Raţiunea predomină la Adam sau bărbat, iar la femeie, Eva, sentimentul.

Aceasta este expresia dualităţii ce amprentează întreaga lume fenomenala.

Raţiunea şi sentimentul rămân în comuniune fericită atât timp cât mintea umană nu este coruptă de impulsurile animalice.

Astfel corpul uman nu este rezultatul evoluţiei plecând de la regnul animal;

el a necesitat un act de creaţie special din partea lui Dumnezeu.

Formele animale erau prea grosiere pentru ca divinitatea să se poată revela în ele;

omul a fost dotat în mod unic cu centrii energetici de emisie recepţie la nivelul coloanei vertebrale şi creier, dintre care „lotusul cu 1.000 de petale”, situat în zona din creştetul capului, permite fiinţei umane să intre în comuniune cu Divinul.

Dumnezeu, sau Conştiinţa Divină, a sfătuit primul cuplu să guste din toate bucuriile umane, cu excepţia uneia singure: senzaţiile sexuale.

Acestea erau interzise, de teamă ca umanitatea să nu se împotmolească în trăiri sexuale animalice.

Avertismentul, destinat să evite trezirea unor tendinţe animalice adormite în subconştient, n-a fost ascultat.

Restabilind modul de procreere brut, Adam şi Eva au decăzut din starea de fericire cerească, naturală omului perfect, originar.
Cunoaşterea ‘binelui şi răului’, promisă Evei de către şarpe,

este cea a experienţelor dualiste şi opuse pe care muritorii,

aflaţi încă sub influenţa maya- ei, trebuie să le transceandă.

Căzând în înşelăciune şi iluzie prin utilizarea greşită

a sentimentului şi raţiunii – din cauza conştiinţei de tip ‘Eva şi Adam’ -,

oamenii au pierdut dreptul de a intra în grădina cerească,

a mulţumirii de sine divine.