DE CE VREI SA AJUTI, CAND NU TI SE CERE ?

„Unii oameni sunt salvatori permanenţi”

Pentru că eşti convins că omul pe care tocmai te străduieşti să-l ajuţi nu poate.

Pentru că te ridici deasupra lui şi te crezi mai grozav decât el.

Deseori, nici nu întrebi dacă are nevoie, dacă şi ce vrea, ci te apuci să ajuţi.

Fără să ştii că în felul acesta îi invadezi spaţiul şi viaţa.

Cine eşti tu, să ştii cine trebuie ajutat?

De unde ştii ce e bine pentru celălalt?

Cum ştii dacă e bun sau rău, slab sau puternic, dacă ce face e corect sau greşit, drept sau nedrept, dacă are nevoie sau nu de o experienţă anume, dacă nu cumva drumul lui în viaţă trece prin acel punct din care tu tocmai te chinui să-l scoţi?

Adevărul este că nu poţi şti.

Nu ai de unde să ştii.

Pentru că pur şi simplu nu eşti în locul celuilalt, nu-i cunoşti drumul, nu-i cunoşti experienţele trăite, nu ştii ce simte.

Nu poţi şti ce şi-a propus acea fiinţă pentru viaţa asta,

nu ştii de ce trăiri are nevoie pentru a se desăvârşi, nu ştii încotro se îndreaptă…