NEAMBLANZITA INCA

,,Neamblânzită eşti, sălbatică făptură,
Prin vene-ți curge sânge de aprigă lupoaică!
Agilă te fereşti, spre-a nu cădea captură
Nici lupului cel tânăr, nici capului de haită!
Ți-i mersul de felină, ți-s paşii ca o umbră,
Când nu te vrei privită, nu-s ochi să te zărească!
Lumina nu te vede, alegi calea cea sumbră,
Aluneci ca năluca în lumea-ți feciorească.
Şi câtă-nverşunare ai semănat prin gânduri…
Câți au jurat c-odată te-or prinde în cătare!
Cu childuri măiestrite şi măiestrite rânduri
Sperat-au toți nebunii, la marea vânătoare!
Nebuni nu-s numai ei, şi eu mă voi scrânti,
Mă roade dulcea boală şi n-am să cat alt leac!
Voi fi un lup dibaci şi când te-oi încolți
Adulmecându-ți urma…îți voi veni de hac!”

Ion Apostu – 03.01.2015