TINERETE ~ TRAIAN DORZ
Tinerete, leagan dulce care legeni har si soare,
cine stie-n lumea asta sa te pretuiasca, oare?
Cel ce ti-a trait odata scumpa anilor comoara
nu-ti mai uita-n veci lumina din cereasca primavara.
Nu sunt gânduri, nici cuvinte sa cuprinda si sa spuna
ce lumina, ce putere, ce frumsete te-ncununa!
Rai de vis scaldat de-un soare în atâtea mii de fete,
fericita, luminoasa, minunata tinerete!
Când tu vii în lupta sfânta pentru Domnul, – ce-nviere
si ce sfânta-nflacarare umple totul cu putere,
pe ce culmi, în ce lumina si-n ce stari stralucitoare
se ridica-a’ Tale steaguri, fâlfâind biruitoare!…
Tinerete, rai al vietii de ceresti si sfinte clipe,
tu dai visului viata si avântului aripe,
tu m-ai ridicat odata sus, cu mult mai sus de stele,
sa culeg de-acolo crinii albi ai cântecelor mele.
O, de-ar sti acel ce-ajunge al tau leagan sa-l alinte
cât în suflet arde înca focul mare si fierbinte,
cum si-ar da puterea-ntreaga împlinirilor marete,
dulce, unica, frumoasa
si divina Tinerete!
EARTH CHANGE MZ 
Lasă un răspuns