Gândul zilei

Miercuri 14 ianuarie 2015

 Un mod bun de a ne începe ziua ar fi

să vedem fiecare întâlnire ca pe o şansă

de a învăţa şi de a creşte sau de a servi.

Nu ne întâlnim şi nu interacţionăm cu nimeni din întâmplare.

Şansele de a servi sunt binecuvântări.

Dumnezeu locuieşte în inimile tuturor fiinţelor

iar fiinţele umane

sunt fraţii şi surorile noastre divine.

Trataţi pe toată lumea cu respect şi dragoste.

 Sri Vasudeva

 

Thought for Today

Wednesday January 14, 2015

 A good way to begin our day would be

to see every meeting as an opportunity

to learn and grow or serve.

We meet and interact with no one by chance.

Opportunities to serve are a blessing.

God dwells in the hearts of all beings

and all human beings are our divine

brothers and sisters.

Treat everyone with respect and love.

                                                                            Sri Vasudeva

KENNY G ~ ROMANTIC SAX ~ FOREVER IN LOVE

( FIITUINSUTIMAA-YOUTUBE )

„Ce e de facut daca nu ma recunosc?

Nu sunt nici crestin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici tarmul, nici marea;
Nu sunt nici o comoara a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pamantul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului si nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este nici un loc,
Urma mea este fara urma;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru ca eu apartin Preaiubitului meu.
Am renuntat la dualitate si am vazut amandoua lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te stiu, pe Tine Te vad, pe Tine Te chem.
Tu esti cel dintai, ultimul, cel din exterior si cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decat pe Tine, Cel Care Esti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele doua lumi mi-au scapat din mana.”

~ Rumi ~

…Înalță-te deasupra condițiilor și împrejurărilor exterioare,în acele împărății unde este lumină,pace,perfecțiune și unde nu există separare!

…Fără credință nu poți călători pe această cale spirituală!

…Fără încredere nu există iubire și fără iubire viața este goală! Deschide-ți inima și lasă iubirea să curgă,indiferent cât de grea poate părea viața!

…Tu trebuie să alegi mai întâi și apoi să faci acest lucru!

…Nu permite ca ceva să te deprime!

…Vezi acea rază argintie din spatele fiecărui nor întunecat și concentrează-te asupra ei până când norul dispare!

…Învață să te înalți ca o ciocârlie,sus,sus,tot mai sus în văzduh,cântând imnuri de slavă și recunoștință!

…Nu fi ancorat în căile lumești,în materialismul vieții!

…Doar căile Spiritului contează!

…Începe chiar acum să trăiești prin Spirit

și pășește pe calea Spiritului!

(Eileen Caddy-Deschiderea porților lăuntrice)

Unde domneşte iubirea nu există dorinţă de putere, unde domneşte puterea nu există dorinţă de iubire.

De milenii, iniţiaţii propovăduiesc naşterea din spirit şi,

în mod ciudat,

omul uită tot mereu să înţeleagă procrearea divină.

Asta nu dovedeşte o tărie deosebită a spiritului,

iar consecinţele înţelegerii greşite se manifestă

ca degenerare nevrotică, înveninare, îngustime şi pustiire.

Uşor este de izgonit spiritul,

dar din supă lipseşte sarea,

„sarea pământului”.

Însă spiritul dovedeşte tot mereu tărie prin faptul că

învăţătura esenţială a vechilor iniţieri

este purtată mai departe din generaţie în generaţie.

Tot mereu există şi oameni

care au înţeles ce înseamnă că Dumnezeu este tatăl lor.

Echilibrul dintre carne şi spirit rămâne rezervat acestei sfere.

Carl Gustav Jung

Partajează asta:

„Omul lipsit de sete pentru cunoaşterea superioară

nu a atins încă statutul propriu-zis de om – în adevăratul sens al cuvântului –

nefiind decât un animal în formă umană,

incapabil să se gândească la altceva decât la hrană,

iar apoi la somn sau la împerechere.

El este complet lipsit de alte preocupări,

cu excepţia celor care privesc funcţiile sale naturale

şi confortul material, cum ar fi procurarea hranei

şi a unui loc călduţ şi moale în care să se odihnească.”

– Jakob Loerber