Archive for 20 Ianuarie 2015

RUGACIUNE PENTRU SPORUL CASEI   1 comment


„Prea Sfântă Treime,
ceea ce eşti în cer şi pe pământ
şi vezi toate ce-s pe pământ,
eu nu mă pot odihni în casa mea,
în sălaşul meu, de răul vrăşmaşilor şi al pizmaşilor mei
care s-au sculat cu multă răutate şi asupra casei mele;
iar Tu, Putere Dumnezeiască
să iei farmecele şi urâtul din casa noastră
şi din faţa soţului (soţiei) şi din darul nostru.
Aşa, Prea Sfântă Treime,
ia vraja din casa noastră şi din sporul nostru
şi din sălaşul meu şi din toate animalele mele,
din grădina mea şi din livada mea
şi din toate lucrurile noastre
şi din împrejurul casei noastre.
AMIN

EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK

Anunțuri

OSHO ~ FIUL   1 comment


Toți părinții își fac speranțe și prin aceste speranțe își distrug copiii. Trebuie să te eliberezi de părinți.
Așa cum într-o zi ieși din pântecul mamei…
După 9 luni, copilul își părăsește mama.
Oricât de golită s-ar simți, copilul trebuie să părăsească trupul ei. Vine și o altă zi în viață, când copilul va părăsi așteptările părinților. De-abia atunci, pentru prima oară, va deveni o ființă cu propriile drepturi, pe propriile picioare.
Atunci va deveni cu adevărat liber.
Dacă părinții sunt atenți și înțelegători, își vor ajuta copilul să devină liber cât mai repede. Nu-l vor condiționa pentru a-l folosi, ci îl vor ajuta să trăiască în iubire.
Așa se va naște o lume nouă, în care oamenii vor munci din iubire. Tâmplarul va munci pentru că iubește lemnul.
Profesorul va preda pentru că iubește învățătura.
Cizmarul va face pantofi pentru că-i place meseria.
Dar acum se întâmplă ceva foarte neclar.
Cizmarul a devenit chirurg, iar chirurgul a devenit cizmar.
Amândoi sunt furioși.
Tâmplarul este politician, politicianul este tâmplar.
Și ei sunt furioși.
Toată existența pare să fie furioasă.
Uitați-vă în jur, la fețele oamenilor: unul e mai furios decât altul. Fiecare pare a nu fi acolo unde trebuie.
Niciunul nu se simte împlinit, nu-și simte utilitatea, și acest lucru îl obsedează.

Am auzit odată o poveste frumoasă:

Doamna Ginsberg, ajunsă în Rai, îl întreabă pe îngerul de la registratură:
– Spune-mi, aș putea să mă întâlnesc cu cineva care este aici, în Rai?
– Desigur, răspunde îngerul, dacă persoana pe care o căutați se află aici…
– Cum să nu, sunt sigură că e aici. Este vorba de Fecioara Maria.
Îngerul își drese vocea:
– Mda, dumneaei se află în alt sector, dar dacă insistați, pot înainta cererea. Este o doamnă plină de bunătate și poate că va dori să revadă aceste locuri.
Cererea fu înaintă cu încetineala funcționărească obișnuită, iar Fecioara se dovedi, într-adevăr, plină de bunătate. Nu peste multă vreme, doamnei Ginsberg i se făcu onoarea și bucuria de a se afla în prezența Fecioarei. Doamna Ginsberg privi îndelung chipul radiind de lumină care-i stătea înainte, apoi spuse:
– Iertați-mi curiozitatea, dar mi-am dorit mereu să pot pune această întrebare. Cum ați făcut să aveți un fiu atât de minunat, pe care milioane de oameni îl venerează ca pe un dumnezeu?
Fecioara răspunse:
– Doamnă Ginsberg, noi am sperat că va fi doctor…

Părinții întotdeauna speră, iar speranțele lor devin otrăvitoare.
Eu vă spun: iubiți-vă copiii și dați-le sentimentul că au fost doriți așa cum sunt.
Ei n-au venit pe lume ca să vă îndeplinească vouă dorințele.
Dacă vor face un lucru sau altul, nu trebuie să vă zdruncine dragostea pe care le-o purtați.
Aceasta este necondiționată.
Atunci va apărea o lume complet nouă.
Oamenii se vor îndrepta automat spre lucrurile care le plac, își vor găsi calea spre a se împlini.
Doar dacă ești împlinit, dacă ceea ce faci nu este numai o profesie, ci vocația ta, chemarea ta, doar atunci vei putea avea față de părinți sentimente pozitive.
În caz contrar, ei sunt cauza existenței tale mizerabile.
Nu le poți fi recunoscător și nici nu ai pentru ce.
Numai împlinit vei fi recunoscător.
Iar împlinirea e posibilă numai dacă nu vei deveni un obiect.
Trebuie să devii o persoană.
Trebuie să devii o valoare în sine.
Destinul tău este să devii un om împlinit.

Tatăl insistă: „Trebuie să mă iubești, sunt tatăl tău”, iar copilul trebuie să se prefacă.

De fapt, nu-i obligatoriu să-și iubească nici mama.
Este un lucru natural ca mama să aibă un sentiment instinctiv de iubire pentru copilul ei, dar invers nu este neapărat la fel de valabil. Copilul nu-și iubește mama din instinct.
Că are nevoie de mamă este altceva, că se folosește de mamă este, iarăși, cu totul altceva.
Dar nici o lege a naturii nu spune că trebuie să o iubească.
O place pentru că îl ajută, pentru că fără ea nu se poate descurca. Așa că îi este recunoscător și-i poartă respect, ceea ce e normal. Dar iubirea este cu totul altceva.

Iubirea curge în jos, de la mamă la copil, și nu invers.
Lucrurile sunt simple: iubirea copilului este pentru el însuși, iar atunci când va crește, va fi pentru copilul lui, nu invers.
Gangele curge spre ocean, nu invers, spre izvoare.
Mama este izvorul, iar iubirea curge către generația nouă.
A o întoarce înapoi este un act forțat, nenatural, nebiologic.
Copilul trebuie să se prefacă, pentru că mama spune: „Sunt mama ta, trebuie să mă iubești”.
Și atunci ce face copilul?
Se preface, și astfel devine politician.
Fiecare copil devine un politician încă din leagăn.
Când intră mama în cameră, zâmbește ca un veritabil președinte american.
Trebuie să zâmbească chiar dacă nu simte bucurie.
Deschide gura, își mișcă buzele.
Acest lucru îl ajută, e o metodă de supraviețuire.
Iubirea e falsă.
Și când ai găsit cea mai ieftină și mai mecanică formă de iubire, e greu s-o mai descoperi pe cea ideală, originală, autentică.
Apoi trebuie să-ți iubești surorile, frații, neamurile… fără un motiv anume.
De fapt, câți își iubesc sora și pentru ce?
Acestea sunt doar idei făcute să țină familia unită.

Tot acest proces de falsificare te aduce la un moment dat în punctul de a te îndrăgosti tot printr-o falsă iubire.
Ai uitat ce e iubirea.
Te îndrăgostești de culoarea părului cuiva.
Ce are asta cu iubirea?
După două zile, nici n-o mai vezi.
Te îndrăgostești de o formă a ochilor sau a nasului.
Dar după luna de miere, toate astea te vor plictisi.
Și atunci va trebui să te descurci cumva.
Cum?
Mințind, înșelând.
Spontaneitatea ta e otrăvită, altfel n-ai putea să te îndrăgostești pe bucăți. Iar tu nu vezi decât părțile.
Dacă te întreabă cineva de ce iubești o anumită femeie sau un anumit bărbat, vei răspunde: „ Pentru că e atât de frumoasă!” ori „Îmi plac ochii lui, părul, proporțiile corpului” sau mai știu eu ce… Toate astea sunt prostii.
Această iubire nu este profundă și nu are valoare.
Nu va deveni intimitate deplină.
Nu va dura o viață, se va usca foarte repede, pentru că este superficială.
Această iubire nu este izvorâtă din inimă, ci doar un fenomen al minții.
Poate că arată ca o actriță și de aceea îți place de ea, dar a plăcea nu e totuna cu a iubi.
Iubirea este un fenomen diferit, nedefinit, misterios.
Am fost întrebat dacă n-ar trebui să iubim cât de mult putem.

Credeți că iubirea e totuna cu a munci până cazi lat?

Aici nu este vorba de ceva ce „trebuie” să faci, ci de un fenomen al inimii.
Este transcenderea minții și a corpului.
Nu este proză, ci poezie.
Nu este matematică, ci muzică.
Nu o faci, ești ea.
Iubirea nu se face, ea este.
Toți acești „trebuie” apasă greu asupra spontaneității tale.
Iubirea nu „trebuie”, ea nu poate fi comandată.
Nu te poți forța să iubești cât de mult poți.
Exact asta încearcă oamenii să facă și de aceea lipsește iubirea din lume…

O mamă trebuie iubită într-un cu totul alt mod.
Ea nu este și nu poate fi iubita ta.
Dacă te atașezi prea mult de mama ta, nu vei putea să-ți găsești o iubită.
Și în sufletul tău vei fi furios pe mama ta, pentru că din cauza ei nu poți trăi cu o altă femeie.
Despărțirea absolută de părinți este o etapă a procesului de creștere și de împlinire.
Ca și nașterea.
Și atunci ți-ai părăsit mama.
Într-un fel, și atunci ai trădat-o…
Dar dacă în pântecele mamei copilul s-ar gândi la trădare,
(„Cum să-mi părăsesc mama care mă poartă în ea?”) ar ucide-o și ar muri și el.
Deci trebuie să iasă de acolo.

Mai întâi este unit în totalitate cu mama, apoi acea legătură este tăiată.
Începe să respire singur: acesta este începutul creșterii.
Devine un individ și începe să funcționeze separat.
Însă timp de mai mulți ani va rămâne dependent de ea.
Laptele, mâncarea, adăpostul, iubirea îl vor face dependent de mama lui.
Fără ea, e un neajutorat.
Pe măsură ce devine puternic, se va îndepărta tot mai mult. Alăptatul va înceta în momentul în care el va putea consuma o altă hrană.
Se va îndepărta mereu mai mult.

Într-o zi va merge la școală și-și va face prieteni.
Când va deveni adult, se va îndrăgosti de o femeie și, într-un fel, își va uita mama, pentru că femeia îl va copleși, va fi mai puternică decât el.
Dacă acest lucru nu se întâmplă, ceva nu e în regulă.
Dacă mama ta se agață de tine, nu-și îndeplinește corect datoria de mamă. Și aceasta este o problemă foarte delicată.
Mama trebuie să te ajute să mergi pe calea ta – în asta constă misiunea ei.
Mama trebuie să te facă puternic, pentru a putea pleca de lângă ea. Aceasta este iubirea ei.
Aceasta este datoria ei.
Dacă te agăți de ea, greșești.
Totul se întoarce atunci împotriva naturii.
Ca și cum râurile ar curge în sus.
Totul se dă peste cap.
Mama este izvorul tău.
Dacă vei curge spre ea, vei merge împotriva curentului, împotriva firescului.
Râul se îndepărtează de izvor, îndreptându-se spre ocean.
Acest lucru nu înseamnă că nu-ți iubești mama, din care ai izvorât.

Nu uitați: iubirea pentru mamă este respect, nu dragoste.

Iubirea față de mamă trebuie să aibă calități de recunoștință, de respect profund.
Ea ți-a dat naștere, ea te-a adus pe lume.
Iubirea ta trebuie să fie ca o rugăciune adresată ei.
Fă orice poți pentru a o ajuta, dar nu o iubi ca pe o iubită, pentru că atunci vei confunda imaginea de mamă cu cea de iubită și vei deveni tu însuți foarte confuz.
Destinul tău este să-ți găsești o iubită care să fie altă femeie, nu propria mamă.
Numai atunci, pentru prima oară, vei deveni matur, pentru că viața alături de altă femeie înseamnă desprinderea completă și finală de mamă.

De aceea a existat mereu, peste tot în lume, un antagonism subtil între mamă și iubita sau soția fiului ei.

Se întâmplă așa pentru că mama simte că o altă femeie i-a luat fiul de lângă ea.
Un sentiment natural, dar de o ignoranță crasă.
Mama ar trebui să se bucure că fiul ei a găsit o altă femeie.
Acum, copilul ei nu mai e copil, a devenit un bărbat matur.
Ar trebui să fie fericită, nu?
Tu, ca bărbat, te maturizezi într-un singur fel: îndepărtându-te de mama ta.
Acest lucru se întâmplă la mai multe nivele.
Într-o bună zi, fiul se va revolta împotriva tatălui, dar nu fără respect, ci cu cel mai profund respect.
Această revoltă trebuie să se producă.
Aici, fiul trebuie să fie delicat: rebeliune, revoluție, dar cu respect. Fără respect, totul devine urât și ai mult de pierdut.
Liber și rebel, dar nu fără respect, pentru că tatăl și mama ta sunt izvorul din care ai venit pe lume.

Așadar, trebuie să te îndepărtezi de părinți.
Și nu vei fi numai departe, ci deseori chiar împotriva lor.
Acest lucru nu trebuie să se transforme în mânie.
Nu trebuie să ajungi să fii detestat, ci totul să se petreacă firesc, frumos, într-o notă de respect.

Pleacă, dar înclină-ți capul în fața tatălui și a mamei tale.

Spune-le că trebuie să pleci, plângi, simte-te neputincios, dar pleacă.
Pentru că trebuie să pleci.
Viața te cheamă.
Fiecare plânge când își părăsește casa părintească.
Privește înapoi cu ochii în lacrimi, cu nostalgie.
Zilele petrecute acolo au fost minunate.
Dar ce altceva e de făcut?

Dacă te agăți de casă, devii olog.
Rămâi mereu imatur.
Nu vei fi niciodată un bărbat în toată puterea cuvântului.
Îți spun: pleacă plin de respect.
Când părinții tăi vor avea nevoie de tine, ajută-i, fii disponibil.
Dar nu-ți confunda mama cu iubita.

Mama îți este doar mamă.

OSHO – Cartea despre bărbați

EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK

FA-TI UN BINE, VEZI-TI DE TREABA TA …   1 comment


Fă-ți un bine, vezi-ți de treaba ta…

– Cine are nevoie de ajutorul tău ți-l cere
– Te-ai născut pentru lecțiile tale de viață
– Așa cum nu ști cînd celalalt are nevoie de hrană și apă, nu ai cum să ști ce este mai bine pentru el
– Amintește-ți cum te simți cînd alții încearcă să-ți impună dorințele și credințele lor
– Nu ești pe post de ceas deșteptător și nu toată lumea se trezește la accesași oră
– Ajutorul nesolicitat este agresiune și mai mult creează dezechilibre care se vor întoarce la tine, pentru că tu ești sursa care le-a generat
– A ajuta nu înseamnă a face lucrurile în locul altora
– Dacă într-adevăr ai menirea să schimbi lumea începe cu tine, acest lucru te va împiedica să te mai bagi forțat în viața celorlați.

EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK

Posted 20 Ianuarie 2015 by marianzidaru in BINECUVANTARI-SALUTARI-RECUNOSTINTA

TE ALEGI PE TINE SAU ALEGI ORGOLIUL …   1 comment


.. Acum înțelegi care este cauza primordială a tuturor stărilor de rău, a bolilor, a conflictelor, a fricilor sau a tuturor emoțiilor negative care îți otrăvesc zilnic viața?

După ce ți-ai dat la o parte emoția și îți folosești rațiunea, ai înțeles care este cauza primordială a negativității din viața ta?

Ai înțeles care este punctul comun de la care pornesc toate – bune sau rele – depinde pe care le hrănești?

Este ceva ce nu are legătură cu ego-ul
care își urlă perfecțiunea în gura mare, tuturor.
Este ceva ce nu poate rezona cu orgoliul
care se bate cu pumnii în piept cât de mult trebuie
să-i iubești pe alții.

Este IUBIREA DE SINE!
Este respectul față de esența ta.
Este credința în tine, fără de care nu poți face nimic.
Este însoțitorul tacit al vieții tale.
Este condiția pentru a-i putea ajuta pe alții.
Este oglinda corectă a ceea ce ești
și ce trebuie să faci atunci când toți îți sunt potrivnici.
Este condiția sănătății și integrității tale.
Este obligația față de promisiunea făcută Universului.

Tot restul este o opțiune, o alegere.
Te alegi pe tine sau alegi orgoliul,
ego-ul și tot trusoul de emoții negative?

Cu alte cuvinte, chiar tu ești o opțiune pentru tine: adevăr sau ego?

Nu trebuie să schimbăm lumea pentru a ne fi bine.
Trebuie doar să ne schimbăm pe noi,
și vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru
se schimbă împreună cu noi.

EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK

… SINELE STIE CAND CEVA NU E BINE   1 comment


O viață plină de frustrări, condiționări și victimizări, și goală de iubirea de tine naște monștri.

Pe de-o parte este vorba despre toată gama de emoții negative care ne afectează calitatea vieții și sănătatea (fricile, furii, dezamăgiri, nesiguranță, neliniști, etc).
Pe de altă parte este vorba despre urmașii noștri biologici, copiii, cărora le înăbușim din fașă puritatea, le anihilăm inocența și îi transformăm încet în copiile frustrate ale vieții noastre, pentru a nu fi singuri pe căile greșite pe care le-am ales.

Sinele știe când ceva nu e bine,
nu e conform cu adevărul pe care am promis a-l respecta înainte de a veni aici, și încearcă să ne trimită mesaje.
Ego-ul intervine și permite să treacă doar ceea ce îl satisface pe el, utilizând o armă puternică: orgoliul.

Sinele avertizează, orgoliul se umflă, ego-ul mușamalizează.
Ego-ul se extaziază când aude doar ce vrea, orgoliul este periat, sinele se întristează.
Orgoliul urlă, sinele este redus la tăcere, ego-ul jubilează.

Încet, fără să îți dai seama, te-ai pierdut undeva pe drum,
câte puțin la fiecare răscruce ratată.
Cu fiecare drum greșit,
părțile din tine pe care le-ai cedat
au fost înlocuite cu așteptări și proiecții,
cu atât mai multe cu cât te încâlcești mai tare.

Sufletul se îmbolnăvește,
iar corpul pierzându-și esența – sinele – se îmbolnăvește și el.

Disperarea își face simțită prezența,
dar ego-ul își trimite orgoliul și o transformă în victimizare.

EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK

AM UITAT DE ESENTA NOASTRA …   1 comment


Am uitat de esența noastră,
de forța, puterea și înțelepciunea
cu care am venit înzestrați în codul genetic,
ne-am anulat capacitatea de a ne crea propria lume,
propriile reușite, și, din uitare de sine,
am înmânat controlul construcției vieții
unor arhitecți străini sufletului,
dar prieteni buni ai ego-ului:

AȘTEPTĂRILOR și PROIECȚIILOR.

De ce dăm atâta importanță așteptărilor și proiecțiilor pe care nu ni le cere nimeni, dar pe care le ridicăm la rang de importanță vitală?

AȘTEPTĂRILE apar atunci când ne-am rătăcit pe drumul echilibrului, armoniei, păcii și iubirii.

PROIECȚIILE apar atunci când, în loc să remediem imediat situația, avem pretenția ca altcineva, pe care noi l-am proclamat puternic, să repare toate stricăciunile pentru a ne face echilibrați, armonioși, împăcați cu noi și plini de iubire.

Ne așteptăm ca altcineva, proiectat de noi capabil,
să vină să ne repare stricăciunile
pe care tot noi le-am creat,
și să ne readucă liniștea
pe care o construiește fiecare după cum crede.
De ce?
Pentru că am pierdut contactul cu noi înșine,
cu esența noastră, cu iubirea de sine cu care ne suntem datori.
Și atunci, în lipsa unei imagini proprii,
folosim ca oglinzi imaginile celor din jur,
interpretându-le ca fiind ale noastre,
și încercând să le ajustăm
prin prisma așteptărilor și a proiecțiilor pe care facem.

EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK

PUNCTUL COMUN DE LA CARE PORNESC TOATE … IUBIREA DE SINE   1 comment


Nu trebuie să schimbăm lumea pentru a ne fi bine.

Trebuie doar să ne schimbăm pe noi,
și vom constata cu surprindere
că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.

Te-ai gândit vreodată care este cauza primordială a tuturor stărilor de rău, a bolilor, a conflictelor, a fricilor sau a tuturor emoțiilor negative care îți otrăvesc zilnic viața?

Te-ai gândit că, indiferent ce s-ar întâmpla neplăcut,
negativ în viața ta,
acel lucru are o cauză primordială
pe care o poți găsi doar dacă dai la o parte
emoția și îți folosești rațiunea?

Dacă ai răbdare să analizezi, să te duci pe firul ierbii, cum s-ar zice, și să le pui pe toate cap la cap, vei vedea că toate drumurile duc în același loc.

Este un punct comun de la care pornesc toate – bune sau rele – depinde pe care le hrănești.

Este IUBIREA DE SINE!

EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK

Attila Ovari

Loving Life and Inspiring Others

RĂZVAN DANC

VIAȚA MĂ IUBEȘTE!

MARANXA DE

... für ein Leben in Balance

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

Derivată din D.

You know my name, not my story.

Dan Talmaciu

"Onoarea mea se numeste fidelitate" H.H.

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

Bianca D.

Aici se scrie.

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Laura Sararu

"Dragostea este ca un puzzle: greu de asamblat, dar minunat atunci cand toate piesele sunt asezate la locul potrivit." Steve Jobs

simis68's Blog

4 out of 5 dentists recommend this WordPress.com site

Daniellaladana's Blog

La o ceasca de cafea...

TERAPIE LOGOPEDICĂ

Acest blog este destinat parinţilor ai căror copii au dificultăţi in insuşirea pronunţiei,citirii si scrierii.Sper,de asemenea, să fie util logopezilor aflati la început de carieră,cât si tuturor celor care doresc să se informeze.

Me,Karelia

Nici un „azi” nu este prea puțin, nici un „mâine” nu este prea mult!

About life and soul

The best things that can happen to you in life are people.

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Din viață ca-n piață

-the funny side of stories-

NOTE FALSE

soporific pentru pian şi pisică

Suflet in lumina!

This WordPress.com site is the bee's knees

lolandas

Cerul este ecranul universului nelimitat!

I am Present

A great WordPress.com site

Reflections On Reality

Thoughts on Being Human and Living a Life of Passion, Joy, and Fun

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

Tainele frumusetii !

Despre noi femeile!

tamara88rodica

This WordPress.com site is the bee's knees

învaţă-mă să simt

o felie de viaţă, trecută prin filtrul peniţei

un filolog in social media

Despre social media si alte povesti ...

jurnalpentruzileleploioase

"I am the architect of my own destruction"

MARANXA

Lyrik & Philosophie

Sonia

Este sitio es la bomba

Diana Mandache's Weblog

Royal History (since 2008)

vorbepe.wordpress.com

de la lume adunate si de mine comentate

E-Motion

de Andrei Stipiuc

Adrian Niculae - 100% jurnalism

Lovesc unde doare mai tare

Legionwriter

"...The light shines in the darkness, and the darkness can never extinguish it."

corinastancu

A topnotch WordPress.com site

La capatul curcubeului

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Nimic nou sub soare

Toate-s vechi si noua toate/ce e rau si ce e bine/ tu te-ntreaba si socoate...

Eram precisa!

"Everyone is gifted - but some never open their package"

claudia

este o prăjitură dulce-acrișoară. (r)evolution keeps going...

%d blogeri au apreciat asta: