Pesimismul cu care privim lumea
izvorăşte din faptul că ne autoincriminăm.
Cât timp nu am învăţat să ne îmbrăţişăm teama cu compasiune
şi să ne privim părţile întunecate fără a le judeca,
nu putem privi lumea cu acceptare şi cu compasiune.
Dar atunci când ne îmbrăţişăm propriul întuneric
şi găsim lumina dinăuntru,
începem să vedem acea lumină în ceilalţi – chiar şi atunci când ei ne arată aspectele lor întunecate.
Nu mai suntem intimidaţi de o lume în care violenţa pare să domine, deoarece înţelegem că acesta nu este decât un simptom al sinelui care s-a separat.
Este un strigăt sfâşietor după iubire,
cu nimic diferit de acela pe care l-am auzit ieşind din noi înşine, atunci când simţeam durerea separării.
Când, aflaţi în mijlocul durerii noastre,
vom fi învăţat să ne iubim pe noi înşine,
atunci putem răspunde la chemarea iubirii – chiar în clipa în care ea ajunge la noi.
În loc să disperăm din cauza violenţei din lume,
noi aducem iubirea celor din jurul nostru,
care au cea mai mare nevoie de ea.
Cuvinte de înţelepciune pentru fiecare zi – Paul Ferrini
EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK PAGE
Pingback: PESIMISMUL CU CARE PRIVIM LUMEA ~ PAUL FERRINI | radupopescublog