OGLINDA PRAFUITA ~ povestire

OGLINDA PRAFUITA – povestire

Cu trei mii de ani m urmă, exista un om la fel ca noi toţi care trăia în
apropierea unui oraş înconjurat de munţi.

Omul a studiat pentru a deveni doctor, dar nu era complet de acord cu tot ceea ce învăţa. In inima sa simţea că trebuie
să existe ceva mai mult decât era scris în acele cărţi.

Într-o zi, când a adormit într-o peşteră, el a visat că şi-a văzut propriul corp adormit.
A ieşit din peşteră în noaptea cu lună nouă.
Cerul era senin, iar el putea vedea milioane de stele.
Apoi ceva s-a petrecut în interiorul său, ceva care i-a transformat viaţa pentru totdeauna.
El şi-a privit mâinile, şi-a simţit corpul,
iar apoi şi-a auzit propria voce spunând:

„Sunt făcut din lumină; sunt făcut din stele”.

A privit din nou la stele şi a realizat că nu stelele sunt cele care creează lumina,ci lumina creează stelele.

„Totul este făcut din lumină; eu sunt făcut din stele, a spus el, şi spaţiul dintre ele nu este gol”.

Şi a ştiut că tot ceea ce există este o fiinţă vie, iar lumina este mesagerul vieţii, deoarece este vie şi conţine în ea toate informaţiile.

Apoi a conştientizat că şi el era făcut din stele,
deşi nu părea una cu acele stele.

„Sunt în stele şi între ele”, a gândit el.

Atunci, el s-a numit tonal,iar lumina dintre stele nagual, şi a ştiut că tot ceea ce creează armonia şi spaţiul dintre cele două este Viaţa sau Intenţia.
Fără Viaţă, tonal-ul şi nagual-ul nu ar putea exista.

Viaţa este forţa Absolutului, a Supremului, a Celui care a creat totul.

Iată deci ce a descoperit el: totul în existenţă este o manifestare a fiinţei vii pe care o numim Dumnezeu.
Totul este Dumnezeu.
Şi a ajuns la concluzia că percepţia umană este doar lumina ce percepe lumina.
El a văzut că materia este o oglindă – totul este o oglindă care reflectă lumina şi creează imaginile acelei lumini – dând naştere lumii iluziei, Visul,care seamănă cu un fum ce nu ne
permite să vedem cine suntem cu adevărat.

„Noi, cei adevăraţi, suntem iubire pură, lumină pură”, a spus el.

Această realizare i-a transformat viaţa.
Dintr-o dată, el a ştiut cine este cu adevărat, s-a uitat în jur la ceilalţi oameni şi la restul naturii şi a rămas uimit de ceea ce a văzut.
El s-a regăsit pe el însuşi în tot ceea ce exista – în fiecare fiinţă umană, în fiecare animal, în fiecare pom, în apă, în ploaie, în nori, în pământ.
Şi a văzut că viaţa amestecă tonal-ul cu nagual-ul în diferite moduri pentru a crea miriade de manifestări ale Vieţii.

În acele câteva momente el a înţeles totul.
Era foarte emoţionat şi inima sa era plină de pace.
Cu greu putea să aştepte pentru a le spune şi prietenilor săi ceea ce descoperise.
Dar cum ar fi putut explica toate acestea în cuvinte?
A încercat să le spună ce a descoperit şi celorlalţi, dar ei nu-l puteau înţelege.
Ei puteau vedea doar că se transformase, că din vocea şi din ochii săi radia ceva extraordinar.
Au observat că el nu mai judeca pe nimeni şi nimic.
El devenise altfel.

Putea înţelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-l putea înţelege pe el.
Ei credeau că el era o încarnare a lui Dumnezeu, dar el zâmbea când auzea aceasta şi apoi spunea:

„Este adevărat.
Eu sunt Dumnezeu.
Dar şi voi sunteţi Dumnezeu.
Suntem la fel, voi şi cu mine.
Suntem imagini ale luminii.
Suntem una cu Dumnezeu”.

Dar nici aşa oamenii nu-l înţelegeau.

El a descoperit că el era o oglindă pentru restul persoanelor, o oglindă în care el se putea vedea pe sine.

„Oricine este o oglindă”, a spus el.

El s-a văzut în ceilalţi, dar nimeni nu l-a văzut pe el.
Şi astfel, a conştientizat că toată lumea visa, dar fără a fi conştientă de acest lucru, fără a şti cine sunt ei cu adevărat.
Ei nu-l puteau vedea pe el în ei înşişi deoarece exista un perete de ceaţă sau de fum între oglinzi.

Şi peretele de ceaţă era creat de interpretarea
imaginilor luminii – Visul oamenilor.

Apoi, a ştiut că va uita curând tot ceea ce învăţase.
Dorind să-şi amintească de-a pururi viziunea pe care a avut-o, s-a decis să-şi spună Oglinda Fumurie, astfel încât întotdeauna să ştie că materia este o oglindă, iar fumul este cel care ne împiedică să ştim cine suntem cu adevărat.
El a spus:

„Sunt o Oglindă Fumurie,
deoarece mă văd pe mine în fiecare dintre voi,
dar noi nu ne recunoaştem unul pe celălalt
din cauza fumului dintre noi.
Acel fum este Visul, iar oglinda eşti tu, visătorul”.

EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK PAGE