Eben Alexander a realizat că Pământul este un loc unic în spaţiu, unde răul şi binele coexistă şi unde răul a fost autorizat întrucâtva să se amplifice într-un mod care ar fi complet imposibil la nivelurile superioare ale existenţei, înţelegând astfel că toate acestea au fost gândite şi intenţionate pentru dezvoltarea şi evoluţia fiinţelor vii şi că ele implică întotdeauna realitatea liberului-arbitru care ne-a fost dat fiecăruia.
Pentru doctorul Alexander Eben „Universul Fizic este asemenea unui fir de praf în comparaţie cu lumea invizibilă şi spirituală“.
O experienţă la graniţa dintre viaţă şi moarte ne permite să învăţăm global, „trăind“ efectiv experienţa realităţii dimensiunilor subtile astrale.
Atunci când ne reintegrăm în învelişul carnal, nu mai rămâne decât senzaţia că la un moment dat am înţeles Totul – cel puţin ştim că această cunoaştere există într-o formă limpede, dar este adesea dificil, chiar imposibil, să o exprimăm în cuvinte, în concepte, deoarece ea le transcende.
Eben Alexander a utilizat o comparaţie foarte frumoasă:
„Când intenţionez acum să împărtăşesc această cunoaştere, acest demers mă face să mă simt ca şi cum aş fi un copil, ce a devenit brusc adult în timpul unei călătorii în care a descoperit toate minunile cunoaşterii umane, şi care apoi se întoarce la copiii cu care era prieten şi caută să le descrie ce înseamnă să cunoşti mai multe limbi romanice diferite, cum să foloseşti aritmetica şi care este, de fapt, dimensiunea imensă a Universului.“
[…]
„Lumea timpului şi a spaţiului în care noi ne deplasăm la nivel terestru este ferm şi strâns întreţesută cu lumile superioare.
Cu alte cuvinte, aceste lumi nu sunt complet separate de noi, deoarece toate lumile fac parte din aceeaşi Realitate divină globală.
În lumile subtile superioare, deşi am descoperit, deocamdată, doar foarte puţin din ele, faptul de a cunoaşte şi de a te gândi la ceva este suficient pentru a te deplasa în direcţia respectivă.
Pentru a înţelege cum ar putea creierul să blocheze cunoaşterea planurilor superioare ale existenţei, noi trebuie să acceptăm realitatea că creierul nu este nicidecum cel care produce conştiinţa.
Cel mult putem spune că pentru noi creierul este un fel de valvă de reducţie sau un fel de filtru, care reduce conştiinţa vastă, non-fizică, ce se manifestă ca şi cum ar fi a noastră atunci când experimentăm lumile non-fizice, la una mult mai limitată, pe parcursul existenţelor noastre fizice.
EARTH CHANGE MZ 
Lasă un răspuns