“Draga tristete, iarta-ma ca te-am lasat ca cresti atat de mare.
Iti dau drumul.
Tu mi-ai aratat ca am lasat sa creasca frica “nimeni nu ma iubeste” si tristetea din cauza careia nu pot sa fiu asa cum sunt de fapt.
Ca atunci cand vreau sa plang, in loc sa plang, imi agat pe fata un zambet.
Iarta-ma, frica draga, ca te-am lasat sa cresti si sa domini tristetea.
Iertati-ma amandoua pentru ca,
revoltata fiind de falsitatea,
de teatrul vietii,
nu am inteles ca eu ma lupt cu voi,
in loc sa va eliberez.
Acum va dau drumul.”
EARTH CHANGE MZ 
Lasă un răspuns