E adevărat că celor care nu iubesc li se sting lumânările pe întuneric, iar cei care iubesc nu au nevoie de ele, pentru că luminează cu sufletul.
Cât de mult nu am nega asta, cât de mult nu am dori să nu fie așa, suntem dependenți de doza de iubire din noi. Iubim, trăim.
Alt lucru e că nu ar trebui să fim dependenți de doza de iubire din alți oameni, trăită față de noi.
Nu e corect. Nici să impui, nici să-ți dorești.
Oamenii iubesc la rândul lor alți oameni pentru goliciunea iubirii.
Cu cât ești mai sincer în dragoste, cu cât te descoperi mai mult tragicului pericol de a suferi, cu atât ești mai aproape de emoția ce poate fi numită dragoste.
E firesc ca fiecare emoție de acest fel să ceară sacrificiul ei.
Până la urmă, ne naștem iubiți și murim iubind.
Poți iubi o bucată de gând sau o bucată de trup.
În general, iubești ceea ce poți accepta și ceea ce te reprezintă. I
ubești idei, iubești plăceri, iubești poveștile altor oameni.
Se întâmplă uneori că cea mai frumoasă dintre povești devine și povestea ta și parcă ai vrea să ai grijă de finalul ei și de cel din spatele poveștii.
Atunci înseamnă că ai găsit o poveste cu final fericit.
Și se pare că tu ești finalul și fericit e celălalt om.
Adevărat, dragostea dintre o femeie și un bărbat e cea mai puternică.
Poate nu cea mai sacră, dar cea mai puternică.
Sacră devine când în celălalt se naște o bucată din tine: cu tot cu suflet, poveste, frici și adevăruri.
Despre iubire nu se strigă!
Se spune, se ascultă, se simte, dar nu se strigă.
Iubirea are nevoie de calmul zilelor când ambii stați tolăniți în pat și de nebunia unor momente petrecute spontan.
De șoapte și de tăcere.
Când se strigă, nu e iubire.
Iar lumânările nu mai ajută la nimic.
DACA PLANTEZI … VEI SECERA …( FIITUINSUTIMAA – YOUTUBE CHANNEL )
EARTH CHANGE MZ 
Cred că de aceea se vand atat de multe lumanări, pentru că cei ce le cumpără știu că nu tre să strige… Sau le cumpără pentru ca atunci cand le vine să strige să-și aducă aminte de faptul că unora dintre lumanări li se mai zice și *pastile* și atunci le înghit… ca să se potolească din criza de țipat… 🙂 🙂 părerea mea! 🙂 🙂