DORUL SI FRICA DE LIBERTATE

Este dificil sa gasesti un om a carui inima nu vrea sa zboare ca o pasare in ceruri, caruia nu i-ar placea sa ajunga la stelele indepartate, dar care isi cunoaste si atasamentul adanc cu pamantul.

Radacinile sale sunt adanc in pamant.

Este rupt in doua, fiindca este atasat de inchisoarea sa, dar cel mai mare dor al sau este dupa libertate.

Aceasta este cea mai mare anxietate, cel mai mare chin. Nu poti parasi lumea care te incatuseaza, nu poti sa ii parasesti pe cei care au devenit obstacolele tale in viata, fiindca ei iti sunt atasamentele, bucuriile. Sunt de asemenea intr-un fel hrana pentru mandria ta. Nu poti nici sa ii parasesti, nici sa uiti ca nu apartii de aceasta lume, ca salasul tau este in alta parte, deaorece in visele tale zbori mereu, zbori catre locuri indepartate.

Am iubiti mereu o povestire antica: Un om, un om maret, un luptator pentru libertate, calatorea prin munti. A stat intr-un caravanserai pe timp de noapte. Era uimit ca in acel caravanserai era un frumos papagal, intr-o colivie aurita, ce repata incontinuu:

–         Libertate! Libertate!

Si era un loc in care, atunci cand papagalul striga “Libertate!” se auzea ecoul in vai, in munti.

Omul s-a gandit:

–         Am vazut multi papagali si am crezut ca trebuie sa vrea sa fie liberi din aceste custi, darn u am vazut un papagal a carui zi, de dimineata pana seara, cand se culca este petrecuta strigand dupa libertate.

El avea o idée. In mijlocul notpii, s-a sculat si a deschis usa custii. Stapanul dormea dus iar el i-a spus papagalului:

–         Acum iesi afara. Esti liber!

Dar a fost uimit peste masura sa vada ca papagalul se agata lipit de barele coliviei. I-a spus din nou:

–         Ai uitat de libertate? Iesi Afara!Usa e deschisa si stapanul tau doarme dus, nimeni nu va sti. Doar zboara spre cer, tot cerul e al tau.

Dar papagalul se agata din rasputeri, asa de tare, incat omul a spus.

–         Care este problema ta? Esti nebun? Nu strigai tu dupa libertate?

A incercat sa ia papagalul cu propriile maini, dar papagalul a inceput s ail muste, dar in acelasi timp striga:

– Libertate! Libertate!

Vaile rasunau in noapte. Dar omul era de asemenea incapatanat, era un luptator pentru libertate, asa ca l-a tras din cusca si l-a aruncat spre cer. Si a fost foarte satisfacut, desi mana lui era ranita. Desi papagalul l-a atacat, omul s-a dus la culacre satisfacut ca a salvat un suflet.

A doua zi de dimineata, cand omul s-a trezit, a auzit papagalul strigand:

– Libertate! Libertate!

A crezut ca papagalul sta intr-un copac sau pe o stanca, dar cand a iesit, papagalul era in colivie cu usa deschisa”

Am iubit povestea, deoarece este foarte adevarata. Poate ca iti place sa fii liber dar colivia are anumite securitati, sigurante.

Puterea ta, bogatiile tale, prestigiul tau – toate sunt colivia ta.

Sufletul tau vrea sa fie liber, dar libertatea este periculoasa.

Libertatea nu are nici o asigurare, nu are nici o siguranta.

Libertatea inseamna sa mergi pe muchie de cutit – fiecare moment este periculos, te lupti sa iti faci loc. Fiecare moment este o provocare din necunoscut.

Uneori este prea cald sau prea frig dar nu este nimeni acolo sa aiba grija de tine.

In colivie, proprietarul este responsabil.

Libertatea inseamna responsabilitate mare: esti pe cont propriu si singur.

Libertatea nu inseamna haos, ea implica atat de multa responsabilitate

incat nimeni nu poate interveni in viata ta.

Fiecare individ trebuie sa devina un meditator, un observator tacut pentru a se descoperi pe el insusi.

Si descoperirea sa va schimba totul in jurul lui,

pentru ca adevarul nu poate fi imprumutat,

nu poate fi studiat in carti.

Trebuie sa iti asculti inteligenta tu insuti,

astfel incat sa poti sa privesti in interior

si sa iti gasesti propriul adevar, sa-l TRAIESTI.