„Chiar dacă și unul și celălalt doresc să progreseze spiritual,
este rar când, într-un cuplu, bărbatul și femeia merg cu același pas.
Așadar, pentru a echilibra situația,
cel sau cea care merge mai repede
trebuie să dea dovadă de răbdare, de bunătate;
să-și reducă puțin marea sa dorință de a înainta
pentru a nu-l pierde pe celălalt pe drum.
Nu trebuie uitat însoțitorul sau însoțitoarea care întâmpină niște greutăți de urmat,
și nu folosește nici la nimic să îl criticăm.
Trebuia să ne preocupăm de posibilitățile, de aspirațiile acelei ființe,
înainte de a ne lega de ea, și să nu ne fi angajat dacă nu ne-am fi simțit în acord.
Acum este prea târziu pentru a pune lucrurile la punct.
Există un singur caz în care aveți dreptul de a înainta liber,
atunci când ați dat dovadă vreme îndelungată de bunătatea,de răbdarea voastră,
când ați făcut niște sacrificii pentru ca partenerul vostru să vă poată urma,
dar el nu ține cont de aceasta.
În acest caz, nu mai sunteți obligați să vă încetiniți mișcarea.
Dar dacă el se străduiește,
nu aveți dreptul să îl părăsiți pe drum. ”
( Omraam Mikhaël Aïvanhov )
„să-și reducă puțin marea sa dorință de a înainta” – nu cred asta. Cel mult, mi se pare firesc ca cel care a inaintat mai mult sa aiba rabdare cu ritmul de inaintare al celuilalt si cu nivelul la care acesta din urma a ajuns – de altfel, o astfel de rabdare este in deplina concordanta cu un nivel ‘superior’ de evolutie.
„Acum este prea târziu pentru a pune lucrurile la punct.” – nici asta nu cred. Cred ca este foarte posibil sa ne fi fost menit sa ne legam tocmai pentru a pune lucrurile la punct. Fiecare are rol in viata si pentru evolutia celuilalt.
„Există un singur caz în care aveți dreptul de a înainta liber” – ce ar spune Dumnezeu despre dreptul si libertatea omului de a evolua?