CONCENTRAREA ASUPRA PUCTULUI DINTRE SPRANCENE – OCHIUL SPIRITUAL ( POARTA SPRE INFINIT )

Semnificațiile concentrării asupra punctului dintre sprâncene

„Acest punct este cunoscut sub numele de centru al lui Hristos sau, în sanscrită, sub cel de Kutastha Chaitanya. Acesta este locul în care cel care meditează, atunci când este profund concentrat, zărește ochiul spiritual sau cel de-al treilea ochi, fenomen cunoscut încă din Antichitate.
Legende vechi de mii de ani descriu acest al treilea ochi ca fiind situat în centrul frunții.

Artiștii l-au înfățișat ca o semilună.

Erudiții moderni resping întregul concept ca fiind pură fantezie sau pur simbolic.

Dar puțini erudiți știu multe lucruri despre practicile meditative; înțelegerea pe care și-o doresc este intelectuală.

Pentru mine a fost interesant, pe parcursul anilor, când le-am descris ochiul spiritual oamenilor care erau noi în domeniul meditației, să-i aud pe unii dintre ei exclamând: «O, deci asta am văzut!».

Este posibil ca ochiul spiritual să le fi apărut în cursul unor încercări anterioare de a-și liniști sufletul sau chiar în punctul în care erau pe cale să adoarmă.

Ochiul spiritual este o reflexie a luminii astrale în bulbul rahidian.

Centrul lui Hristos, în care se găsește acesta, reprezintă polul pozitiv al bulbului rahidian, care este … sediul conștiinței egoului.

Atunci când această lumină este văzută perfect, ea capătă forma unei stele în cinci colțuri așezată într-un câmp de lumină albastră-închis sau violetă și înconjurată de un strălucitor cerc auriu.

În starea de extaz, conștiința penetrează ochiul spiritual și pătrunde pe tărâmurile interioare. Într-adevăr, așa cum a spus Iisus Hristos, «Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntru».
Conștiința majorității ființelor omenești este centrată în bulbul rahidian.

Fiind centrate în conștiința egoului, tot ceea ce fac, gândesc și percep ele își are originea în acest punct al conștiinței.

Pe de altă parte, conștiința ființelor iluminate este axată în centrul lui Hristos dintre sprâncene.

Toate acțiunile, gândurile și percepțiile lor își au originea în acest punct.
Este bine să-ți aprofundezi conștiința bulbului rahidian, deoarece acesta este punctul prin care trebuie să treacă energia și conștiința pentru a ajunge în centrul lui Hristos.

Cu toate acestea, scopul este să atingi centrul lui Hristos.

A rămâne blocat în bulbul rahidian ar însemna să hrănești conștiința egoului. (Urmărește, în acest context, modul în care tind să-și țină și să-și miște capul oamenii mândri.)
În timpul meditației, concentrează-te asupra unui punct situat la mijlocul distanței dintre sprâncene.

Ridică privirea înainte – fără s-o încrucișezi, ci concentrând-o asupra unui punct situat, cumva, dincolo de frunte, aproximativ la distanța până la degetul mare când ții brațul întins în sus.

Cu toate acestea, nu căuta să fii foarte precis în această privință.

Important este să-ți concentrezi atenția asupra punctului dintre sprâncene.
Îți amintești de semnele care puteau fi văzute la încrucișările căilor ferate rurale? «Oprește-te! Privește! Ascultă!» Exact asta trebuie să faci acum:
Oprește-te să-ți mai faci griji și planuri.

Lumea se va afla tot acolo și după ce vei ieși din meditație.

Lasă lucrurile să meargă de la sine în acest scurt interval de timp.
Nu privi pur și simplu: observă profunzimea lucrurilor și dincolo de întunericul din punctul dintre sprâncene pe care îl vezi când ții ochii închiși.

Privește adânc în interiorul și în spatele întunericului pe care îl zărești în punctul dintre sprâncene când ții ochii închiși.

Cu cât privești mai atent, cu un calm profund, cu atât mai repede vei zări în centrul acestui întuneric o zonă ca o insulă de lumină albastră sau violetă, înconjurată, eventual, de un vag cerc alb.

La început, este posibil ca lumina să fie slabă, dar ea va oferi punctul de plecare a ceea ce va căpăta formă, cu timpul, ca ochi spiritual.
Ascultă! – nu doar cu urechile, ci și cu întreaga ta ființă.

Simte-te într-o rezonanță simpatică cu vibrațiile liniștii interioare.

Grecii antici, care se aflau într-un contact mai strâns cu învățăturile orientale decât își dau seama oamenii, în general, făceau referire la «muzica sferelor».

Aceasta era o descriere poetică a unui fenomen care a fost tratat pe larg de înțelepții Indiei antice: un sunet care emană din inima creației, aducând conștiința în manifestarea exterioară, întreținând-o și, în cele din urmă, dizolvând-o din nou în Spiritul Infinit.

Acest sunet este «Cuvântul» din Noul Testament. Este «Amin»-ul din Apocalipsă. În India, acest sunet cosmic a primit numele AUM.
Ascultă foarte atent, mai ales cu urechea dreaptă, orice sunet subtil pe care îl auzi.

Este puțin probabil că vei auzi AUM clar de la început, însă concentrarea asupra oricărui sunet interior te va ajuta să-ți armonizezi treptat conștiința cu subtila Vibrație Cosmică.
Sunetele spirituale sunt percepute, de regulă, cu urechea dreaptă, nu cu urechea stângă.

Dacă le auzi cu urechea stângă, încearcă să aduci, treptat, această percepție la urechea dreaptă.

Unește percepția lor cu liniștea din centrul lui Hristos.

Abandonează-ți mintea, inima și corpul Vibrației Infinite.
Punctul dintre sprâncene este sediul concentrării din organism.

Urmărește cum, de câte ori te concentrezi profund, ai tendința să apropii sprâncenele.

Urmărește, de asemenea, cum tinzi să privești în sus.

Oamenii care se concentrează profund vor avea întotdeauna unul sau două riduri adânci pe frunte, între sprâncene.
Centrul lui Hristos este și sediul extazului supraconștient.

Observă, de asemenea, cum ai tendința de a privi în sus ori de câte ori ești deosebit de fericit – poate chiar de a ridica sprâncenele.
Este posibil să fi citit despre «limbajul trupului».

S-a descoperit că trupul ne dezvăluie starea mentală.

Mișcările și posturile fizice sunt manifestări ale fluxului forței vitale care, la rândul ei, răspunde gândurilor și sentimentelor noastre.
Când ne simțim deprimați, forța noastră vitală circulă în jos prin coloana vertebrală și, pe cale simpatică, în tot corpul.

Când ne simțim însuflețiți, forța vitală circulă în sus.
Când energia ta curge în jos, nu constați o tendință de a coborî capul? De a privi în jos? De a-ți coborî colțurile gurii, de a-ți coborî umerii și de a-ți încovoia spatele?

Când stai în picioare, probabil că ai observat că îți lași toată greutatea corpului pe călcâie.

Până și mersul îți este greoi.
Pe de altă parte, când energia circulă în sus, poziția ți se schimbă.

Ridici capul. Privești în sus. Gura ți se arcuiește într-un zâmbet. Stai drept.

Când stai în picioare, îți sprijini greutatea corpului pe partea din față a tălpilor. Când pășești, ai mersul ușor.
Privește în sus, acum, în timpul meditației.

Trimite forța vitală în corpul tău, să circule în sus.

Elibereaz-o din centrul egoului din bulbul rahidian, ca și cum ai elibera-o de legăturile ei pământene.

Trimite-o înainte și în afară prin centrul lui Hristos.

Ești un vultur care se înalță prin bătăi puternice de aripi de aspirație divină.
… Acum gândește-te că inima ta ar fi un nufăr. (În tradiția răsăriteană, acest nufăr ar fi un lotus.)

Vezi petalele nufărului răsfirându-se în toate părțile, ca atunci când se află pe suprafața unui iaz.

Gândește-te că aceste petale ale inimii ar fi raze de lumină și energie care curg spre exterior, interacționând cu lumea.
Apoi, întoarce mental aceste petale, aceste raze de lumină și energie, în sus.

Ele nu mai caută să interacționeze cu lumea, ci se ridică, pline de dragoste și aspirații, către divinitate.

Vizualizează sentimentele inimii care se ridică pline de devotament față de Ființa Supremă, al Cărei altar se găsește în creier, în centrul lui Hristos.

Acolo, în ochiul spiritual, se află poarta către infinit.
Dăruiește-te pe tine însuți spre înălțimi,

într-o liniște adâncă, celui mai înalt punct care se află în tine.”
(J. Donald Walters, „Meditația pentru începători”)