„Stai sub un copac, uită-te la copac, apoi închide ochii și simte că acel copac este în interiorul tău.
Privește cerul, închide ochii și simte că cerul este în interiorul tău.
Uită-te la soarele care răsare, închide ochii și simte că soarele răsare din interiorul tău.
Simte că poți include și mai mult.
O experiență fantastică se va întâmpla pentru tine.
Când simți că acel copac este în interiorul tău, te vei simți imediat mai tânăr, mai proaspăt.
Și aceasta nu înseamnă imaginație, pentru că și tu, și copacul aparțineți pământului.
Sunteți amândoi înrădăcinați în același pământ și chiar în aceeași existență.
Așadar, atunci când simți că acel copac este în interiorul tău, copacul este în tine – nu este imaginație – și vei simți efectul imediat.
Viața copacului, verdeața, prospețimea, vântul care trece pe lângă el, toate vor fi simțite în tine prin inima ta.
Include din ce în ce mai multă existență și nu exclude nimic.
Așadar, adu-ți aminte acest lucru: fă-ți un stil de viață din a include meditația.
Încearcă să incluzi din ce în ce mai mult.
Cu cât incluzi mai mult, cu atât mai mult te extinzi, cu atât mai mult granițele se vor retrage la colțurile existenței.
Într-o zi vei rămâne numai tu;
întreaga existență va fi inclusă.
Acesta este finalul tuturor experiențelor religioase.”
(Osho, „Meditația – prima și ultima libertate”)
Genial !
DA ! 🙂
Si iarasi si iarasi aceiasi intrebare cu raspuns inclus…De ce aceasta evidenta este atat de putin scoasa in evidenta in viata noastra cotidiana ?! Cum de intunericul ego-ului a ajuns sa umbreasca lumina realitatii?! De ce acceptam suferinta si o prefaeram fericirii, extazului…De ce nu vedem padurea de copaci?! Faptul ca “unii” dintre noi STIU, VAD…nu este nici suficient si nici linistitor. Empatizand, compasionand cu cele ce se petrec in lume…nu poti privi seren, stiind ca totul este PERFECT, ca totul este consecinta unor stari de fapt….TOTUSI…