Încrederea nu poate fi niciodata distrusă; o dată ce există, nimic nu o poate distruge.
Nimic, absolut nimic nu o poate distruge.
Aşa că, ţine minte, între încredere şi credinţă e o mare diferenţă.
Încrederea este personală; credinţa este socială.
Încrederea ţi-o dezvolţi singur; credinţa îţi este impusă.
Renunţă la credinţe.
Sigur, va apărea teama, pentru că dacă renunţi la credinţă apare îndoiala.
Credinţa forţează îndoiala să se ascunda undeva, credinţa reprimă îndoiala.
Nu-ţi face griji în privinţa asta; lasă îndoiala să vină.
Fiecare trebuie să treacă printr-o noapte întunecoasă înainte de a ieşi la lumina soarelui.
Fiecare trebuie să treacă prin îndoială.
Drumul e lung, noaptea e întunecoasă.
Dar când după lunga călătorie prin noaptea neagră apare dimineaţa, ştii că a meritat.
Încrederea nu poate fi “cultivată”, şi să nu încerci niciodată să o cultivi; asta a făcut omenirea.
Încrederea cultivată devine credinţă.
Descopera încrederea în interiorul tău, nu o cultiva.
Pătrunde mai adânc în fiinţa ta, în însăşi sursa fiinţei tale şi descoper-o.
( OSHO )
Lasă un răspuns