„Bărbatul sau femeia autentică şi puternică ce trăiesc în adâncul nostru ne sunt accesibile tuturor. Din păcate, majoritatea dintre noi am învăţat să ne distragem de la chemarea acestei înţelepciuni sălbatice. De multe ori ne temem să privim dincolo de persona noastră familiară şi confortabilă şi să renunţăm la modurile noastre de viaţă superficiale şi domesticite.
Bărbaţii şi femeile au o nevoie reală să simtă calitatea elementară, plină de sevă a vieţii în şi prin relaţiile dintre ei. Într-adevăr, lucrul de care ne îndrăgostim iniţial de multe ori e spiritul liber al cuiva, care pare să fie mândru, solitar şi independent ca un şoim în zbor sau ca un lup care cutreieră câmpurile. Însă, chiar dacă şoimul sălbatic ni se pare frumos, e posibil să ne dorim să-l închidem în colivie, ca să nu zboare de lângă noi.
Astfel, conştient sau inconştient, încercăm adesea să ne domesticim partenerii. Legându-i de noi şi încercând să-i facem să corespundă nevoilor noastre, le tăiem legătura cu rădăcinile puterii lor.
O femeie poate să renunţe la prietenii, activităţile şi stilul ei de a fi ca să-i facă pe plac bărbatului ei. Sau un bărbat poate să renunţe la solitudine şi să ajungă să depindă de femeia lui pentru energie vitală. Făcând asta, pierd altfelitatea sălbatică care i-a atras pe fiecare la celălalt la început. Rămân două persoane domesticite care şi-au pierdut vitalitatea şi misterul esenţiale pentru susţinerea unei iubiri radiante.
Poetul Rilke scria că o relaţie sănătoasă este una în care fiecare din cei doi parteneri păzesc şi protejează solitudinea celuilalt. Într-un spirit similar, un bărbat şi o femeie pot învăţa să păzească şi să protejeze sălbăticia proprie şi pe a celuilalt. Pentru asta, trebuie să-şi cultive propria legătură individuală cu puterile mai profunde ale vieţii în loc să obţină prin celălalt sentimentul că sunt vii.
Bărbaţii şi femeile care sunt în contact cu puterile lor native se pot ajuta reciproc să-şi respecte spiritul liber, elementar în relaţiile de zi cu zi. Pot deveni aliaţi puternici, ajutându-se reciproc să se trezească faţă de aceste puteri mai vaste. Când energiile sălbatice ale unui bărbat şi ale unei femei se întâlnesc, ei nu mai sunt doar prieteni sau iubiţi. Devin consorţi – ceea ce înseamnă că fiecare are de jucat un rol energizant în dezvoltarea celuilalt.
Dacă însă trăim mai ales la suprafaţa fiinţei noastre, nu ne putem servi unul pe altul în acest fel. În schimb, vom vedea stilul de viaţă al celuilalt ca o problemă. („De ce eşti aşa ? De ce nu semeni mai mult cu mine?”)
Când un bărbat poate să-şi celebreze masculinitatea, se simte mai în largul său în el însuşi într-o relaţie. Majoritatea femeilor găsesc un astfel de bărbat total atrăgător. Cu cât ea îşi celebrează mai mult femeia esenţială din ea însăşi, cu atât mai puternică şi mai atrăgătoare devine. Şi asta îl inspiră pe el să-şi asume puterea ca bărbat. Când sexele îşi celebrează calităţile diferite ale spiritului, în loc să încerce să se convertească unul pe celălalt la propriul stil văzut ca „modul corect de a fi”, relaţiile lor dobândesc o forţă şi o adâncime mai mare.
Când ne mişcăm în direcţia asta, întrezărim o nouă posibilitate – ca bărbaţii şi femeile să se întâlnească în iubire şi respect reciproc, de pe poziţii de putere egală, fără să fie nevoie să se culpabilizeze unul pe altul sau să se scuze pentru ceea ce sunt.
La bază, bărbatul sau femeia adâncă, esenţială din noi vrea să-l ajute pe partenerul nostru să se trezească faţă de toată splendoarea fiinţei sale. Când inteligenţa sălbatică a bărbatului şi femeii se împerechează, puterile Cerului şi Pământului se unesc şi ele, dând naştere unor fiinţe umane mai plenar dezvoltate.”
( extrase din Călătoria Inimii. Calea Iubirii Conștiente, de John Welwood )
EARTH CHANGE MZ 
Lasă un răspuns