Limba este o hartă împărţită în cinci zone.

Fiecare organ este proiectat pe limbă, iar fiecare modificare a acesteia anunţă o boală

Limba vorbeşte despre sănătatea noastră, fiind un instrument la îndemînă pentru diagnosticarea rapidă şi uşoară a stării fiecărui organ.

Nu trebuie decît să ne privim limba în oglindă şi să cunoaştem semnele diferitelor afecţiuni pentru a identifica problema de care suferim.

Metoda e folosită din vechime şi n-a încetat să fie o bună metodă de diagnosticare nici astăzi.

Totul se bazează pe faptul că acest organ, cu ajutorul căruia putem rosti cuvinte articulate, conţine apă, electroliţi, mucus şi enzime, fiind astfel extrem de sensibil, fiecare schimbare în aspectul lui reflectînd schimbări ale stării de sănătate.

În medicina chinezească, limba este o hartă a organelor interne. Iată cum ne putem orienta pe această hartă a sănătăţii.

Zone corespunzătoare organelor interne

Medicina tradiţională chinezească diagnostichează şi după limbă, aspect, ţinută, glas, calitatea pulsului, palparea abdomenului şi a spatelui.

Dintre aceste aspecte, limba este cea mai uşor de diagnosticat. Limba e considerată o oglindă a trupului şi a sufletului.

Asemeni tălpilor, palmelor, irisului, limba ne spune totul sau aproape totul despre perturbările interne.

Diagnosticarea se face de obicei dimineaţa, la prima oră, pe stomacul gol şi înainte să ne spălăm pe dinţi.

De asemenea, nu trebuie să fim sub tratament cu antibiotice, anticoncepţionale sau alte medicamente care pot modifica aspectul limbii şi, astfel, să influenţeze diagnosticul.

Limba se examinează întotdeauna la lumină naturală, pentru că lumina incandescentă sau fluorescentă îi schimbă aspectul.

Observarea limbii înseamnă cercetarea formei, structurii, culorii, petelor şi a diferitelor striaţii care apar.

Fiecare anomalie indică disfuncţia unui anumit organ.

O limbă normală, care îţi spune că eşti sănătos, ar trebui să fie roz, fără decolorări sau urme ale dinţilor, cu un strat care arată că secreţiile salivei sînt cele corespunzătoare.

Vîrful aparţine focului, zona imediat următoare-metalului, lateralele sînt guvernate de lemn, centrul corespunde pămîntului, iar partea cea mai îndepărtată-apei.

În vîrful limbii putem găsi informaţii despre sistemul cardiovascular.

Focul corespunde inimii şi intestinului subţire, dar şi emoţiilor.

Stresul şi anxietatea vor fi trădate de o culoare roşie şi de pete sau crăpături în această regiune.

Un vîrf al limbii prea fierbinte înseamnă hiperactivitate în zona cardiacă, cauzată de stres şi tensiune.

Lateralele limbii sînt mesagerii sănătăţii ficatului şi a vezicii biliare.

Urmele dinţilor în această regiune denotă probleme la nivelul ficatului.

Uneori pot apărea pete albăstrui-verzui care, cu cît sînt mai închise la culoare, cu atît indică probleme mai serioase.

Cele roşii sînt semne ale lipsei de energie, disconfortului, ale unui abdomen prea proeminent, în plină expansiune, care impune o vizită la specialist.

În 7 din 10 cazuri, poate fi vorba chiar despre cancer la ficat sau ciroză.

Cînd sîntem răciţi, limba e roşie

Zona imediat următoare vîrfului limbii se ocupă de sistemul respirator şi imunitar.

Cînd această regiune se înroşeşte sau cînd apar pete roşii este vorba, cel mai probabil, de infecţii respiratorii care urmează să se instaleze.

Paloarea în această regiune înseamnă un sistem imunitar slab.

În cazul anumitor infecţii fungice ale plămînilor, apare un strat negru care acoperă această zonă, care poate semnala şi leziuni ale plămînilor.

Centrul limbii se află în strînsă legătură cu funcţionarea stomacului, splinei şi pancreasului, trădînd problemele sistemului digestiv.

În cazul arsurilor la stomac apar roşeaţă şi mucus gălbui în centrul limbii.

Schimbările subtile de culoare din această regiune indică probleme digestive în fază incipientă. În spatele limbii, de află zona corespunzătoare rinichilor.

Tot această zonă răspunde şi de sistemul hormonal şi de glandele sexuale. Un strat dens gălbui, în cazul femeilor, reprezintă o probabilă infecţie a vezicii urinare.

Culoarea limbii este cel mai uşor de observat.

Astfel, limba roşie indică faptul că temperatura corpului este mare sau că organismul este deshidratat.

Limba este roşie şi la cei cu hipertensiune.

Cînd nuanţa limbii se închide, ajungînd la purpuriu, temperatura corpului este prea ridicată, ceea ce semnalează inflamaţii, infecţii sau hiperactivitate la nivelul anumitor organe, în funcţie de zona colorată intens.

Roşul indică şi o deficienţă nutriţională, anemie sau o carenţă de acid folic, vitaminele B12 sau B13.

În medicina tibetană, o limbă roşie au cei cu febră.

Cînd este de un roşu foarte pal şi substanţa albă este groasă şi albă, organismului îi este foarte frig.

Digestie proastă şi splină dereglată înseamnă limbă palidă, iar dacă faţa şi buzele sînt foarte palide e vorba de o deficienţă a sîngelui, posibil anemie.

Cînd substanţa albă este cojită, iar limba e roşie, fluidele corpului sînt insuficiente.

Lipsa de mişcare duce la o limbă foarte roşie sau la stagnarea sîngelui în corp, poate chiar la nivelul inimii, dacă persoana are o boală cardiovasculară.

Limba albă înseamnă digestie proastă

Este absolut normal ca la suprafaţa limbii să existe o peliculă albicioasă subţire, dar cînd ajunge galbenă sau alb mat, poate fi un semn de infecţii sau boli bacteriene sau probleme cu rinichii şi intestinele.

Limba de culoare alburie este, de fapt, acoperită cu un strat de substanţă străină, ceea ce face dificilă mişcarea ei în cavitatea bucală şi împiedică regenerarea celulelor mucoasei bucale.

Acest lucru se observă deseori în urma episoadelor de febră provocate de o rinofaringită sau de o gripă, dar poate să corespundă şi cu tulburări digestive de genul gastroenteritelor.

Pentru a remedia situaţia este suficient să se efectueze un raclaj al limbii cu ajutorul unei periuţe de dinţi.

O limbă prea albă poate anunţa şi o infecţie cu candida.

Limba de culoare neagră apare astfel atunci cînd papilele gustative se alungesc şi capătă o tentă întunecată.

Nu este un fenomen dureros, însă de obicei limba de această culoare este vîscoasă, încărcată.

Nu trebuie confundat acest aspect cu o micoză, deoarece pigmentaţia anormală este deseori determinată de abuzul de antiseptice, de consumul de antibiotice sau de fumat.

Limba neagră este semnul acumulării în exces a bacteriilor în cavitatea orală.

Acesta este rezultatul fumatului excesiv, dar şi al unei igiene orale necorespunzătoare.

De asemenea, suprafaţa neagră a limbii arată un consum insuficient de fibre, fructe sau legume.

Se recomandă curăţarea energică a limbii, pentru a permite descuamarea papilelor.

Cînd culoarea limbii este prea deschisă, de la roz la alb, indică răceală, lipsa energiei şi funcţionarea necorespunzătoare a anumitor organe.

Persoanele cu un sistem imunitar slab, cauzat de chimioterapie sau oboseală cronică, au o astfel de nuanţă a limbii.

La cineva care are valorile fierului scăzute, limba ar putea avea un aspect catifelat şi decolorat.

Oricine bea cafea, fumează sau mestecă tutun poate avea limba de culoare maronie.

Crăpăturile indică organul bolnav

Dacă limba este umflată, atunci poate fi vorba de o infecţie în gît, o dereglare a tiroidei sau chiar cancer.

Persoanele care suferă de sindromul Down au limba îngroşată.

O limbă umflată şi pufoasă denotă colesterol, grăsime.

Atunci cînd pe limbă se văd semne ale dinţilor înseamnă că există un deficit de energie al splinei, ceea ce poate duce la oboseală, senzaţie de frig şi diaree.

Crăpăturile pe limbă indică o problemă la organul corespunzător acelei zone.

O brazdă dreaptă pe mijlocul limbii anunţă afecţiuni ale coloanei vertebrale.

Dacă linia se frînge lîngă rădăcina limbii, suferinţele sînt în regiunea inferioară a coloanei, iar lîngă vîrf, problemele sînt localizate în regiunea cervicală.

Crăpăturile mai pot sugera exces de căldură în organism sau că persoana nu bea suficiente lichide.

Dacă limba e crăpată pe vîrful limbii, inima nu funcţionează corect.

Limba cu pete are de fapt mici depozite de culoare albă răspîndite pe suprafaţa limbii, însă acestea dispar dacă sînt răzuite.

Poate fi vorba despre afte sau o micoză generată de ciupercile din familia Candida, care pot apărea ca urmare a unui tratament cu antibiotice.

În asemenea cazuri, cel mai bine ar fi să se meargă la medic, acest tip de candidoze se vindecă uşor prin tratament cu antifungice.

Petele albe pot însemna şi lipsa unei igiene orale corespunzătoare, halenă, deshidratare sau febră.

Astfel de pete, cunoscute şi ca „leucoplazie”, pot apărea înaintea cancerului sau mai pot fi semnul sifilisului.

Petele mari indică modificări hormonale sau o alergie, diabet, precum şi afecţiuni ale pielii.

Aceste pete apar mai des la femei.

Ulceraţii şi vezicule

Ulceraţiile situate de jur-împrejurul limbii, cu afte albe, cu margini foarte roşii, rotunde şi regulate, nu trebuie confundate cu un început de cancer, care se caracterizează prin umflături mici, tari, ieşite în relief.

Durerea pricinuită de asemenea afte este îndepărtată cu aspirină sau soluţie pe bază de rubarbă.

Aftele se dezvoltă mai ales la persoanele care manifestă predispoziţii genetice, la care se adaugă şi alţi factori de risc cum ar fi: o răceală, febră sau consumul de citrice în exces, ori muşcarea limbii.

O ulceraţie sau aftă se vindecă în mod normal în cel mult 10 zile.

Leziunile care nu dispar nici după această perioadă şi par să se înrăutăţească, ar putea fi un semn de cancer oral şi ar trebui analizate cît mai urgent de către medic.

Limba care este acoperită cu vezicule care se erodează, eliberînd o substanţă albă, indică faptul că este vorba despre un început de infecţie cu virusul herpesului.

Problema este şi dureroasă, putînd fi însoţită de febră.

Ulterior tratamentului, pot apărea recidive sub forma unor complicaţii febrile, în special în zona buzelor şi a boltei palatine.

Dacă băşicuţele sînt în apropierea vîrfului limbii şi sînt spumoase, e vorba de o bronşită, dacă sînt maronii, e pneumonie.

Limba deviată este semn de accident vascular cerebral, trecu sau viitor.

Cînd pe margini apar scobituri, de parcă limba ar fi muşcată, este cazul unei absorbţii defectuoase a substanţelor nutritive în intestine.

Starea stratului de protecţie („glazura”) de pe limbă poate genera indicii utile în diagnoză.

În mod normal, este foarte subţire şi albicioasă. Un galben pal spre rădăcina limbii poate fi de asemenea apropiat de normal.

Apectul defectuos al glazurii reapare în cîteva ore, chiar dacă limba a fost curăţată.

Supraponderalii au o glazură galbenă şi groasă, cei care mănîncă picant o vor avea uscată şi galbenă.

Glazura cojită sau inexistentă semnifică deficienţă severă a a rinichilor, mai ales atunci cînd culoarea limbii este roşie şi limba crăpată.

O limbă încărcată indică întotdeauna toxine în tubul digestiv: dacă e încărcată înspre rădăcină, toxinele sînt în intestinul gros, la mijloc – în intestinul subţire şi stomac.

Dacă limba e încărcată la rădăcină, iar zona albicioasă are forma literei U, e vorba de o iritare a intestinelor.

Dacă depozitul lingual este subţire, afecţiunea este localizată la suprafaţă, fiind uşor de tratat.

Venele de pe dosul limbii

Forma limbii este şi ea importantă.

O limbă normală nu este foarte groasă, nici prea subţire, este netedă şi nu prezintă crăpături.

Dacă e firavă, există o deficienţă a sîngelui sau o deshidratare.

Dacă e alungită, persoana are probleme emoţionale, iar cînd e stresată, părţile laterale sînt curbate în sus.

În mod normal, limba trebuie să aibă un aspect de carne proaspătă, fără amprente dentare.

Cauzele limbii încărcate: candidoză, reflux gastro-esofagian, deshidratare, SIDA, fumat, probleme hepatice sau biliare, respiraţie pe gură, alergii, sarcină, sifilis, consum excesiv de gumă de mestecat, deficienţe ale florei intestinale, insuficienţă renală cronică, probleme dentare, consum de alcool, constipaţie, intoxicaţie cu mercur, piercing.

Partea de sus a limbii este acoperită cu papile filiforme alcătuite din cheratină (aceeaşi proteină care formează părul), acestea nu sînt cu adevărat fire de păr, chiar dacă seamănă puţin cu acestea.

În condiţii normale, nu sînt observate, dar există anumite situaţii în care acestea se alungesc oferind aspectul de limbă păroasă.

Cauza poate fi infecţiile bacteriene, administrarea de antibiotice sau senzaţia de gură uscată.

Prezenţa unor leziuni pe limbă poate semnala debutul anumitor boli.

Aspectul venelor de pe dosul limbii poate da şi el informaţii despre circulaţia sanguină.

Cu cît venele sînt mai mari, umflate şi îngroşate şi cu cît acestea avansează mai mult spre vîrful limbii, cu atît circulaţia la nivelul inimii este mai îngreunată.

Astfel apariţia unui in infarct poate fi prevăzută cu săptămîni de zile înainte de a se produce.

Dinţii şi gingiile

Gingiile inflamate arată că există o inflamaţie, posibil la nivelul sistemului cardiovascular.

Bolile care pot fi astfel semnalate sînt diabetul de tip 2, demenţa şi afecţiuni ale inimii.

Dinţii tociţi sînt semnul unui reflux gastric.

Acest lucru poate afecta vorbirea şi modul de hrănire.

Dacă dinţii sînt sensibili la rece, cald sau dulce, acesta este semnul retragerii gingiilor.

Respiraţia urît mirositoare arată faptul că persoana nu se spală pe dinţi, dar poate fi şi semnul unor boli ale gingiilor.

Dacă mirosul seamănă cu cel al amoniacului, atunci poate fi o afecţiune a rinichilor.

Apariţia cariilor nu este întîmplătoare, acestea anunţînd anumite afecţiuni.

Astfel, cariile nu sînt numai boli ale dinţilor, ci şi semnele maladiilor mai grave.

Cariile apărute pe maxilarul superior la incisivi anunţă boli cardiovasculare, pe canini, afecţiuni pulmonare şi ale căilor respiratorii, la premolari, boli ale sistemului nervos şi endocrin, iar pe molari, boli de stomac, hepatobiliare şi endocrine.

Cariile care se fac pe maxilarul inferior indică afecţiuni genitale, dacă apar pe incisivi, afecţiuni renale pe canini, boli ale intestinului gros şi ale intestinului subţire pe premolari, afecţiuni hepatobiliare, endocrine şi ale splinei pe molari.

Atunci cînd vă examinaţi cavitatea bucală, trebuie să ştiţi că nu toate afecţiunile manifestă semne la nivelul limbii.

Iar după 15 secunde, culoarea acesteia se schimbă.

Deci observaţi ceea ce e important în numai 15 secunde.

Cum să ai o limbă sănătoasă?

– spală-te pe dinţi de două ori pe zi
– rezolvă problemele dentare (carii, infecţii, stomatite)
– bea zilnic doi litri de lichide
– evită alcoolul şi ţigara
– rezolvă constipaţia
– curăţă limba cu o linguriţă sau cu periuţa de dinţi
– renunţă la piercing (asociat deseori cu infecţii)

Indicii de pe limbă

– limbă pală: răceli frecvente, probleme ale articulaţiilor şi rinichilor
– limbă roşie: durere, inflamaţie, colon iritabil, alergii
– limbă foarte roşie: stadiu avansat de febră
– limbă purpurie: circulaţie slabă, sindrom premenstrual, oboseală
– limbă fără vlagă, moale: digestie deficitară, membre dureroase
– vîrful limbii roşu: stres, probleme de circulaţie
– limbă cu crăpături: deshidratare, epuizare, febră
– limbă „spinoasă”: inflamatie a ficatului, deficienţă de vitamina B
– înveliş alb, gros: digestie lentă
– înveliş gălbui gros: probleme digestive, constipaţie
– înveliş gălbui subţire: probleme la plămîni.

MULTUMIRI , ANNE MARIE ~ FB PAGE

1.Nefes – corpul eteric sau principiul vietii ce sta Ia baza corpului fizic si al existentei concrete.

Cabala imparte omul in trei parti fundamentale:

Nefes este forta care contribuie la construirea trupului.

Cabala ne spune ca nefes se introduce in samanta barbatului cand se uneste cu sotia sa.

Dupa ce omul, duhul, a parasit lumea terestra, nefes inconjoara mormantul sau;

2.Ruah – suflu, viata, sufletul format din corpul dorintelor si mentalul concret, este un mediator intre nefes si nesamah.

Ruah nu este atat de sensibil la influentele lumii exterioare ca si nefes si cuprinde personalitatea sau ego-ul.

Plutind intre activ si pasiv, intre interior si exterior, ruah reprezinta legatura dintre spirit si materie, unind in om lumea interna cu cea externa;

3.Nesamah – „arborele vietii”, este spiritul ce cuprinde vointa, inteligenta si memoria.

Este in legatura cu Divinitatea, astfel ca ruah si nefes ajung la Sursa divina prin nesamah.

Patrunzand in nesamah, Divinitatea ii da viata lui ruah si nefes.

Nefes si nesamah sunt esente diferite – ca uleiul si apa – intre care nu poate exista o conexiune directa.

Din acest motiv este nevoie de un mediator, de ruah, care le uneste.

Nefes, ruah si nesamah nu sunt complet distincte si separate ci se interfereaza asemenea culorilor spectrului, care desi sunt succesive se topesc una in alta.

Dupa moartea biologica, nefes, ruah si nesamah se separa de trup si se inalta fiecare in sfera de unde au venit.

In loc sa-si ia energia din Cer, traind in Divinitate si primind de la Ea in mod constant spiritualitatea de care are nevoie, omul isi indreapta atentia mai mult spre pamant, spre lumea terestra, se afunda tot mai mult in dragostea de sine si in senzualitate, absorbind energie din sufletul pamantului.

Ca urmare ruah s-a indepartat de nesamah si s-a ridicat deasupra acestuia, preluand guvernarea fiintei umane.

Prin involutie, partea inferioara a lui nefes, fiind initial un corp de lumina, a devenit un trup imbracat in piele.

In acest fel omul a fost descompus in cele trei parti fundamentale ale alcatuirii sale – spirit, suflet si trup.

ANNE MARIE – FB PAGE

Poezia „Dar despre iubire, stapane?” a lui Kahlil Gibran este una dintre cele mai complexe definitii ale iubirii.

Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.

Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.

Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.

Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa
atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti „Creatorul e in inima mea”,
ci mai degraba „eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului”,
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:

Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.

Partajează asta:

După zei şi oameni, să privim lucrurile şi cum trebuie să ne folosim de ele.

Regulile pe care le strigăm sus şi tare sunt fără rost,
dacă nu ne-am format mai înainte o părere precisă asupra tuturor, asupra sărăciei, bogăţiei, gloriei, necinstei, patriei, exilului.
Să preţuim lucrurile unul cate unul,
lăsand deoparte părerea mulţimii despre ele,
să le căutăm esenţa,
nu felul cum sunt numite.

Să trecem acum la virtuţi.

Cate unul ne va recomanda să ţinem la mare preţ prudenţa, să îmbrăţişăm curajul, să ne alipim de dreptate mai mult decat de oricare altă virtute; nu va ajunge însă la niciun rezultat dacă noi nu ştim ce este virtutea, dacă este una singură ori mai multe, dacă ele sunt separate ori toate laolaltă, dacă cel care deţine una le are şi pe celelalte, daca nu ştim prin ce se deosebesc între ele.

Meşteşugarul nu are nevoie să ceară informaţii despre propriul său meşteşug, cand anume a început, care i-a fost rostul, nu mai mult decat are nevoie un pantomim să ştie despre arta dansului: toate aceste arte se cunosc pe sine, nu au nevoie de nimic, pentru că nu privesc viaţa în întregul ei.

Virtutea este cunoaşterea altor lucruri şi a sinelui:
pentru a o învăţa, este nevoie să o cercetezi în străfunduri.

O faptă nu va avea valoare morală dacă nu va fi morală voinţa ce o generează.
Pe de altă parte, voinţa nu va fi morală dacă nu va fi morală oranduiala spiritului, din care derivă voinţa.
La randul său, oranduiala spiritului nu va fi mai bună dacă nu va fi deprins legile întregii existenţe şi nu va fi cercetat judecata ce trebuie formulată asupra oricărui lucru, dacă nu le va fi îndreptat pe toate către adevăr.
Împăcarea o poate atinge numai cel care şi-a format o judecată sigură şi de nezdruncinat.
Toţi ceilalţi se prăbuşesc de mai multe ori, se pun din nou pe picioare şi se lasă purtaţi de valuri, pe rand, înspre renunţări ori înspre dorinţe.

Care este pricina nestatorniei lor?

Faptul că nimic nu este limpede pentru cel care se sprijină pe criteriul cel mai nesigur: părerea mulţimii.

Dacă vrei ca voinţa ta să fie statornică, se cuvine să vrei întotdeauna adevărul.
La adevăr însă nu se ajunge fără principii filozofice:
ele cuprind viaţa întreagă. ~ Seneca

Seneca Lucius Annaeus ( FB Page )

EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK PAGE

Partajează asta:

VIATA FARA LIMITE

” Pentru a trăi viața fără limite, am descoperit că am nevoie de :

– o voință puternică;

– o speranță atât de solidă încât să nu poată fi înfrântă;

– credință în Dumnezeu și în posibilitățile lui infinite;

– dragoste și acceptare de sine;

– atitudine cu altitudine;

– un spirit curajos;

– o inimă încrezătoare;

– dorința de a descoperi ocazii prielnice;

– capacitatea de asumare a riscului și o doză bună de umor;

– misiunea de a le sluji în primul rând altora.

S-ar putea să treci prin situații grele. S-ar putea să cazi și să simți că nu mai ai puterea necesară pentru a te putea ridica din nou. Cunosc acest sentiment. Toți în cunoaștem.

Viața nu este întotdeauna ușoară, însă când depășim greutățile , devenim mai puternici și mai recunoscători pentru ocaziile pe care le avem. Ceea ce contează cu adevărat sunt oamenii a căror viață o influențezi de-a lungul drumului parcurs și felul în care-ți sfârșești călătoria. ”

( fragment din cartea Viata fără limite, Nick Vujicic )

EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK PAGE