Partajează asta:

„Făptura omului e foarte simplă, personalitatea lui, nu; personalitatea e foarte complexă.

Personalitatea e ca o ceapă – are multe foi, multe straturi de condiționare, de corupere, iar ascunsă în spatele acestor straturi multe se află ființa simplă a omului.

E ascunsă după atât de multe filtre încât nu se poate vedea, însă din cauză că e ascunsă după atâtea filtre nici ea nu poate vedea lumea, pentru că tot ce ajunge la ea e corupt de filtre înainte de a ajunge la ea.
Nimic nu ajunge la tine așa cum este.

Există multe interpretări intermediare.

Vezi ceva, și primii care falsifică acel ceva sunt ochii tăi și simțurile tale.

Apoi ideologia ta, religia ta, societatea, Biserica îl falsifică, iar după ele emoțiile tale.

Și așa mai departe.

Când acel ceva ajunge la tine, aproape că nu mai e deloc ce-a fost inițial, sau e într-o măsură atât de mică încât e ca și cum n-ar fi.

Vezi acel ceva numai dacă filtrele tale îți permit să vezi, iar filtrele nu prea îți permit.

Oamenii de știință sunt de acord cu acest punct de vedere; ei spun că noi vedem numai doi la sută din realitate – numai doi la sută!

Nouăzeci și opt la sută din realitate se ratează.

Când mă asculți pe mine, auzi doar doi la sută din ceea ce spun.

Nouăzeci și opt la sută îți scapă, iar când nouăzeci și opt la sută se pierde, acei doi la sută sunt scoși din context.

Este ca și cum ai lua la întâmplare două pagini dintr-un roman, una de aici, alta de acolo, și apoi ai încerca să reconstitui întregul roman pe baza acelor două pagini.

Nouăzeci și opt de pagini lipsesc!

N-ai nicio idee despre ce conțin ele, nu știi nici măcar că există.

Ai numai două pagini și reconstitui întregul roman.

Această reconstituire este invenția ta.

Nu e descoperirea adevărului, este imaginația ta.
Și există o nevoie lăuntrică de a umple golurile.

Ori de câte ori vezi că două lucruri n-au legătură unul cu celălalt, mintea simte nevoia imperioasă de a le lega, altfel nu se simte deloc în largul ei.

Așa că inventezi o verigă.

Lucrurile acelea disparate le legi printr-o verigă, creezi o punte între ele, și procedând tot așa inventezi o lume care nu există.

George Gurdjieff numea aceste filtre «tampoane».

Ele te protejează în fața realității.

Ele îți apără minciunile, visele, proiecțiile.

Nu te lasă să intri în contact cu realitatea pentru că însuși contactul o să fie cutremurător, șocant.

Omul trăiește prin minciuni.”

(Osho, „Intuiția – Cunoașterea de dincolo de logică”)