Partajează asta:

„Bucura-te Maria, cea plina de har.

Domnul este cu tine.

Binecuvantata esti tu intre femei si Binecuvântat este rodul trupului tau, Iisus.

Sfânta Maria, Maica lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi pacatosii,

acum si în ceasul mortii noastre.

Amin!”

Novena_catre_Fecioara_de_la_Fatima

Partajează asta:

Evoluţia funcţionează prin poli opuşi.

Aşa cum nu puteţi merge într-un singur picior, tot aşa şi existenţa are nevoie de doi poli opuşi – bărbat şi femeie, viaţă şi moarte, iubire şi ură – pentru a genera mişcarea, transformarea.

Polul opus vă atrage pe de-o parte, iar pe de alta, vă face să vă simţiţi dependenţi.

Şi cum nimeni nu doreşte să fie dependent, între îndrăgostiţi există o permanentă luptă.

Fiecare încearcă să-l domine pe celălalt.

Numele este iubire, însă ceea ce se întâmplă de fapt e un fel de politică.

Bărbatul face eforturi pentru a domina femeia, pentru a o aduce într-o stare de sclavie, pentru a nu-i permite să evolueze.

Libertatea femeii, ieşirea ei din sclavie, va însemna în acelaşi timp şi libertatea bărbatului de a experimenta.

Ca urmare, cred că mişcarea de eliberare nu va aparţine exclusiv femeilor; ea este de fapt şi a bărbatului; prin aceasta, se vor elibera amândoi.

Amândoi sunt înlănţuiţi.

Şi sunt într-o permanentă luptă.

Soţia îşi are propriile procedee de a-şi cicăli soţul, de a-l reduce la tăcere, în timp ce bărbatul le are pe ale lui.

Iar noi sperăm ca între aceste două câmpuri de luptă să apară iubirea.

Au trecut de atunci secole întregi și iubirea n-a apărut, sau a apărut sporadic.

Asta e situaţia în ceea ce priveşte iubirea obişnuită, care este iubire numai cu numele.

În viziunea mea, iubirea nu aparţine domeniului dialecticii, al contrariilor.

Bărbatul şi femeia sunt diferiţi şi complementari.

Bărbatul lăsat singur e doar o jumătate, la fel ca şi femeia.

Numai împreună, într-o profundă stare de unire, bărbatul şi femeia vor simţi pentru prima dată totalitatea, perfecţiunea.

Ceea ce a făcut bărbatul, de sute de ani, femeii, e pur şi simplu monstruos.

Ea nu poate să se considere egală cu bărbatul.

Iar condiţionarea ei e atât de profundă, încât chiar dacă i se spune că este realmente egală cu el, nu va crede acest lucru.

Această idee i-a pătruns în adâncurile minţii, iar condiţionarea a devenit propria ei convingere; ea crede că este inferioară în forţa fizică şi în calităţile intelectuale. Iar bărbatul, care a adus femeia în această stare, nu o poate iubi. Iubirea nu poate exista decât între egali, între prieteni.

Dacă poţi iubi fără gelozie, dacă poţi iubi fără ataşament, dacă poţi iubi un bărbat atât de mult, încât propria lui fericire să fie fericirea ta – chiar dacă el este cu altă femeie şi e fericit – atunci iubeşti cu adevărat.

Vei fi fericită, deoarece el e fericit.

Şi vei fi recunoscătoare femeii care l-a făcut pe partenerul tău fericit; gelozia va dispărea.

Astfel, iubirea a ajuns la puritate.

Această iubire nu poate crea nici o legătură, este pur şi simplu o deschidere a inimii în toate direcţiile.

Gelozia este un lucru foarte complicat.

Ea este alcătuită din mai multe lucruri.

Unul din ele este frica, altul – atitudinea egoistă, dorinţa de a monopoliza; ea nu este o experienţă a iubirii, ci una a posesivităţii, o tendință de a fi competitiv, o profundă frică de a nu fi inferior.

(OSHO)

Partajează asta:

Dacă inteligenţa te menţine în sfera inocenţei, e cel mai frumos lucru cu putinţă.

Însă dacă ea este opusul inocenţei, atunci e pur şi simplu şiretenie.

În clipa în care inocenţa dispare, puritatea inteligenţei dispare la rândul ei.

Inteligenţa se transformă într-un cadavru, pe care-l numim „intelect”.

Ea vă poate transforma în mari intelectuali, dar nu produce nici o transformare a vieţii voastre şi nu deschide nici o poartă spre misterele existenţei.

Aceste mistere sunt revelate numai copilului inteligent.

Iar fiinţa cu adevărat inteligentă îşi păstrează prospeţimea copilăriei până în ultima clipă a vieţii.

Ea nu-şi pierde uimirea pe care o simte copilul când priveşte păsările, florile, cerul… Inteligenţei trebuie să i se alăture şi calitatea de a fi inocent.

( OSHO )