Numim această stare veche normalitate.

„Așa se comportă întotdeauna toți oamenii,

întotdeauna alegând calea greșită,

întotdeauna alegând să fie triști, deprimați, să se simtă mizerabil.

Trebuie să existe motive profunde pentru asta, și există.

În primul rând, felul în care sunt crescute ființele umane joacă un rol foarte clar.

Dacă ești nefericit, câștigi ceva din asta; întotdeauna câștigi.

Dacă ești fericit, întotdeauna pierzi.

De la începutul începutului, copilul simte diferența.

De câte ori este nefericit, toată lumea își manifestă simpatia față de el, câștigă simpatie.

Toată lumea încearcă să se arate iubitoare față de el, copilul câștigă dragoste.

Și, chiar mai mult de-atât, de câte ori este nefericit, cineva se arată atent față de el, copilul câștigă atenție.

Atenția funcționează ca un aliment pentru el, un stimulent foarte alcoolic.

Îți conferă energie; simți că ești cineva.

De aici atâta nevoie, atâta dorință de a căpăta atenție.

Dacă toată lumea stă cu ochii pe tine, devii important.

Dacă nu se uită nimeni la tine, te simți ca și cum nu ai fi acolo, ca și cum nu ai mai fi deloc, ești o nonființă.

Când oamenii se uită la tine, când oamenilor le pasă de tine, capeți energie.

Eul există în relații.

Cu cât oamenii manifestă mai multă atenție față de tine, cu atât mai mult eu capeți.

Dacă nu se uită nimeni la tine, eul se dizolvă.

Dacă toată lumea te-a uitat complet, cum poate să existe eul?

Cum poți să simți că exiști?

De aici și nevoia de societăți, asociații, cluburi.

Peste tot în lume există cluburi – Rotary, Lions, loje masonice –, milioane de cluburi și societăți.

Aceste societăți și cluburi există numai și numai pentru a le acorda atenție persoanelor care nu pot să obțină atenția în alte moduri.

De la începutul începutului, copilul învață politica.

Politica este: pari cât mai nefericit, pe urmă primești simpatie, pe urmă toată lumea este atentă.

Pari bolnav – devii important.

Un copil bolnav devine dictatorial; întreaga familie trebuie să se țină după el – orice ai spune, aceea este regula.

Când este fericit, nu-l ascultă nimeni.

Când este sănătos, nimănui nu-i pasă de el.

Când este perfect, nimeni nu este atent cu el.

De la începutul începutului alegem latura nefericită, tristă, pesimistă, întunecată a vieții.

Aceasta este una dintre realități.

Al doilea lucru legat de acesta este: de câte ori ești fericit, de câte ori ești vesel, de câte ori ești în culmea fericirii și exuberant, toată lumea este invidioasă pe tine.

Invidia înseamnă că toată lumea este antagonică, nimeni nu este prietenos; în acel moment, oricine este un dușman.

Așa că ai învățat să nu fii atât de exuberant încât toată lumea să devină dușmănoasă față de tine – să nu-ți arăți exuberanța, să nu râzi.

Uită-te la oameni când râd.

Râd foarte calculat.

Nu este un râs care vine din suflet, nu vine din străfundurile ființei lor.

Mai întâi se uită la tine, apoi judecă… și pe urmă râd.

Și râd până la un punct, până în punctul în care vei tolera, până în punctul în care să nu te simți prost, până în punctul în care nimeni să nu devină invidios.

Până și zâmbetele noastre sunt politice.

Râsul a dispărut, fericirea a devenit absolut necunoscută, iar a fi exuberant este aproape imposibil, deoarece nu este permis.

Dacă ești profund nefericit, nimeni nu va crede că ești nebun.

Dansul este respins, cântatul nu este acceptat.

Un om exuberant – când vedem unul, ni se pare că ceva este în neregulă.

Ce fel de societate este aceasta?

Dacă cineva este nefericit, totul este în regulă; își găsește locul, deoarece întreaga societate este nefericită, într-o măsură mai mică sau mai mare.

El este un membru, face parte din rândurile noastre.

Dacă cineva devine exuberant, credem că a luat-o razna, că a înnebunit.

Nu e de-al nostru – și suntem invidioși.

Din cauza invidiei îl condamnăm.

Din cauza invidiei vom încerca în toate felurile să îl readucem în vechea lui stare.

Psihanaliștii vor sări în ajutor, psihiatrii vor sări în ajutor pentru a-l readuce pe acel om la starea normală de nefericire.

Societatea nu poate să accepte extazul.

Extazul constituie marea revoluție.

Repet: extazul este marea revoluție.

Dacă oamenii devin exuberanți, întreaga societate va trebui să se schimbe, deoarece această societate se bazează pe nefericire.”

(Osho, „Echilibrul corp-minte)

Partajează asta:

„Bujorul este foarte prețuit de chinezi, care îl consideră regele florilor.

Ei îl mai numesc «floarea bogăției și onoarei».

Denumirea sa chinezească este «mou tan», care se traduce literal ca «vermillon bărbătesc».

Bujorul este o floare yang, a cărei esență este primăvara.

El simbolizează iubirea și afecțiunea, reprezentând, de asemenea, frumusețea feminină.

Dacă, odată ajuns în plină floare, arbustul are și frunze verzi și sănătoase,

este considerat semn al unui noroc enorm.

În gospodăriile chinezești, picturile cu flori de «mou tan» sunt foarte des întâlnite.”
(Lillian Too, „Ghidul complet ilustrat de Feng Shui pentru grădini”)

Partajează asta:

„Majoritatea oamenilor trăiesc aproape mecanic,

fără a fi conştienţi de vreun ideal sau plan al vieţii

şi fără vreo cunoaştere evidentă a adevărului spiritual.

Nu trebuie să uiţi niciodată că o parte importantă a înzestrării tale este scopul tău în viaţă.

Întreaga lume se dă în lături

pentru persoana care ştie unde merge şi este hotărâtă să ajungă acolo.

Când te-ai hotărât definitiv cu privire la un scop în viaţă,

trebuie să faci ca totul să slujească acelui scop.”
(Paramhansa Yogananda, „Cum să te bucuri de succes”)

Partajează asta:

Eliberarea de reîncarnare

„«Bhagavad Gita» descrie reîncarnarea ca pe o roată care se învârte constant.

Pentru a te da jos de pe roată, trebuie să îți dorești foarte intens libertatea.

Atunci numai Dumnezeu te va elibera.

Dorința ta trebuie să fie fierbinte.

Dacă este, și tu ești hotărât că nu mai vrei să te joci, Domnul te va elibera.

El încearcă să te țină aici pentru teste, dar din cauza aspectului Său superior, ca Iubit Cosmic, El urăște acest spectacol și te vrea afară din el.

De ce nu te-ar elibera, odată ce te vede că Îl vrei numai pe El, și nu spectacolul Său: faptul că vrei numai libertatea în El?

Aceeași esență – viața conștientă – este în tine și în copac.

Dar copacul a fost pus acolo, în timp ce liberul-arbitru te-a făcut pe tine cine ești și ce ești.

Numai cel înțelept știe unde se termină predestinarea și începe liberul-arbitru.

În acest timp, noi trebuie să facem lucrurile cel mai bine, potrivit cu cea mai clară înțelegere a noastră.

Trebuie să tânjești după libertate așa cum tânjești după aer.

Fără dorință sinceră nu Îl vom găsi niciodată pe Dumnezeu.

Dorește-L pe El deasupra oricărui lucru.

Dorește-L știind că Îl poți împărți cu toată lumea: aceasta este cea mai mare dorință.

Și încearcă, între timp, să te ridici deasupra opuselor: plăcere și suferință, cald și rece, boală și sănătate.

Eliberează-te de conștiința individualității, de a fi separat de toți și de toate.

Concentrează-te asupra Lui.

Rămâi în sinea ta, la fel de neafectat ca și Spiritul imobil care vrei să devii.

El singur este ceea ce ești de fapt.

Numai binecuvântarea Sa este adevărata ta natură.”

(Paramhansa Yogananda, „Karma și reîncarnarea”)