Partajează asta:

E bine ca iubirea esueaza, fiindca esecul iubirii te va determina sa incepi un pelerinaj nou.

Dorul te va bantui pana cand te va aduce la templul in care se produce intalnirea, dar intalnirea are loc, intotdeauna, cu intregul.

Intregul in care va fi iubitul tau, dar vor fi si arborii, si raurile, si muntii, si stelele.

In intalnirea aceasta nu vor fi prezente cele doua egouri: nici egoul tau, si nici al persoanei iubite, dar intreaga existenta va fi prezenta!

Iar aceste doua egouri sunt de fapt problema, sunt ceea ce fac din voi doua linii paralele.

Nu iubirea e cea care iti face necazuri, ci egoul!

Viata dupa viata, dorul va ramane acolo pana vei descoperi usa potrivita pentru a trece dincolo de corp.

Pastreaza-ti dorul arzator, inflacarat!

Nu-ti pierde zelul!

Dorul tau e samanta spiritualitatii tale.

Dorul tau e inceputul uniunii ultime cu existenta.

Iubitul tau nu e decat o scuza.

Nu fi trista, ci bucura-te!

Veseleste-te pentru ca nu exista posibilitate de intalnire la nivel fizic.

Altminteri iubitii nu ar avea nicio cale de transformare.

( OSHO )

Partajează asta:

Încercăm, prin orice mijloace, să trecem peste senzaţia că suntem străini unul faţă de altul.

De aceea am şi inventat tot felul de ritualuri.

Un bărbat se căsătoreşte cu o femeie.

Ce este în fond căsătoria?

Doar un ritual.

De ce e nevoie de el?

Deoarece soţii vor să treacă peste faptul că sunt străini, vor să intre în relaţie.

Această relaţie nu se creează niciodată;

ei îşi imaginează că joacă rolul soţului, soţiei,

dar rămân străini unul faţă de altul.

Şi vor trăi astfel împreună toată viaţa,

nefiind nimic mai mult decât nişte străini,

deoarece nimeni nu poate pătrunde în singurătatea celuilalt. 

( OSHO )

Chiar și un singur moment de autenticitate e mai bun

Nici o relație nu se poate dezvolta cu adevărat dacă o ții continuu pe loc.

Dacă te tot aperi și te tot păzești, numai masca ta întreține relația, nu tu, centrul tău rămâne singur.

Când se întâmplă acest lucru, în relația respectivă există patru persoane, nu două.

Două persoane false continuă să se întâlnească, iar cele două persoane reale rămân lumi separate.
Există un risc – dacă ești autentic, nimeni nu știe dacă această relație va fi capabilă să înțeleagă adevărul, autenticitatea, dacă această relație va fi destul de puternică pentru a rezista la furtună.

Există un risc, și de aceea oamenii rămân foarte precauți.

Spun lucrurile care trebuie spuse, fac lucrurile care trebuie făcute; iubirea ajunge să semene mai mult sau mai puțin cu o datorie.

Dar atunci realitatea rămâne flămândă, esența nu e hrănită.

Așa că esența devine din ce în ce mai tristă.

Minciunile personalității apasă ca o povară foarte grea esența, sufletul.

Riscul este real, și nu există nicio garanție în privința asta, însă eu îți spun că merită să-ți asumi riscul.

Cel mult, relația se poate rupe – cel mult.

Dar e mai bine să fiți despărțiți și adevărați, decât împreună și falși, pentru că atunci relația nu o să fie niciodată satisfăcătoare.

Din ea nu va rezulta nicicând beatitudine.

O să rămâneți flămânzi și însetați, și vă veți târî relația mai departe, așteptând să se întâmple o minune.

Pentru ca minunea să se întâmple trebuie să faci ceva, și asta e să începi să fii autentic, cu riscul că s-ar putea ca relația să nu fie destul de puternică pentru a suporta adevărul – dar în acest caz nici nu merită să întreții această relație.

Pentru ca relația să merite, trebuie să treacă acest test cu bine.

Riscă totul pentru adevăr, altfel vei rămâne nemulțumit.

Vei face multe lucruri, dar nimic nu ți se va întâmpla cu adevărat.

Vei umbla mult, dar nu vei ajunge nicăieri.

Tot efortul va fi aproape absurd.

Este ca și cum ți-ar fi foame și ai avea fantezii culinare – frumoase, delicioase.

Dar fanteziile sunt fantezii, nu sunt reale.

Nu poți să te saturi cu mâncare ireală.

Poți să te amăgești câteva clipe, poți să trăiești într-o lume de vis, dar visul nu o să-ți dea nimic.

Îți va lua multe lucruri, și nu îți va da nimic în schimb.

Timpul pe care îl petreci folosind o personalitate falsă este pur și simplu irosit; nu se va întoarce niciodată la tine.

Aceleași momente ar fi putut să fie reale, autentice.

decât o întreagă viață de trai neautentic.

( OSHO )