Partajează asta:

CARTEA DESPRE BARBATI ~ OSHO

PUTETI COMANDA CARTEA AICI

Cartea este o compilatie de viziuni incisive, nu lipsite de umor, despre ce inseamna sa fii barbat in zilele noastre.

Osho arata multiplele roluri pe care barbatul trebuie sa le joace si, in plus, explica modul in care energia, de obicei canalizata spre distrugere si negativism, poate fi transformata in creativitate si evolutie oferind chiar modalitati practice pentru aceasta transformare.

Osho raspunde intrebarilor barbatilor cu intelepciune, cu anecdote sau prin tehnici de meditatie; evidentiaza adevaruri amare, vorbind fara menajamente si adesea se contrazice in afirmatii deoarece scopul lui este acela de a trezi constiintele oamenilor si nu acela de a ne face sa aderam la o noua doctrina credibila.

Cartea este o lectura extrem de placuta si folositoare, atata timp cat afirmatiile lui Osho nu sunt scoase din context si cat urmarim sa sesizam spiritul textului, fara a ne opri sa analizam excesiv litera lui.

CARTEA DESPRE FEMEI

PUTETI COMANDA CARTEA AICI

Universul feminin este oglindit cu fidelitate de Osho, spiritul lui mereu treaz reusind sa surprinda atat ceea ce poate inalta o femeie cat si ceea ce o poate dobori.

Partajează asta:

Am auzit o anecdota despre o mare mistica sufista, Rabia al Adawia. Intr-o zi pe inserate, oamenii au gasit-o in strada, cautand ceva. Era batrana, avea vederea slaba, asa ca vecinii au venit sa o ajute. Au intrebat-o: „Ce cauti?”.

Rabia a raspuns: „Imi caut acul. L-am pierdut”.

Vecinii au dat sa l-caute, dar si au dat seama imediat ca drumul era foarte mare iar acul era ceva foarte mic. Asa ca au intrebat o pe Rabia: „Te rugam sa ne spui unde l-ai pierdut, locul exact, caci altfel e greu sa-l gasim. Drumul e mare si putem sa cautam mult si bine pana sa-l gasim, daca o sa-l gasim. Unde anume l-ai pierdut?”.

„In casa”, a raspuns Rabia. „Atunci de ce il cauti aici?” au intrebat ei. „Fiindca aici e lumina, iar inauntru nu e”.

Aceasta anecdota e foarte semnificativa.

Te-ai intrebat vreodata ce cauti?

Ai considerat vreodata ca e important sa meditezi adanc pentru a sti ce cauti?

Nu.

Chiar daca in unele momente de visare ai avut o idee vaga despre ceea ce cauti, nu ai stiut niciodata precis ce anume este.

Nu l-ai definit inca.

Daca incerci sa-l definesti, cu cat capata mai mult contur cu atat mai mult iti dai seama ca nu e nevoie sa-l cauti.

Cautarea poate continua numai intr-o stare de imprecizie, de lipsa de claritate, de visare; cand lucrurile nu sunt clare continui sa cauti, impins de un indemn launtric, tras de un imbold insistent.

Stii una si buna: trebuie sa cauti.

E o necesitate launtrica.

Dar nu stii ce cauti.

Si daca nu stii ce cauti, cum sa gasesti?

Cauti ceva vag -– crezi ca e in bani, in putere, in prestigiu, in respectabilitate.

Dar pe urma vezi oameni respectabili, oameni puternici care si ei cauta.

Si mai vezi si oameni extraordinar de bogati care cauta si ei; cauta pana la sfarsitul vietii.

Prin urmare, bogatia nu ajuta la nimic, puterea nu ajuta la nimic.

( OSHO ~ iNTIMITATEA-iNCREDEREA IN SINE SI IN CELALALT )

Partajează asta:

Ne încurajaţi mereu să „fim prezenţi“, să „fim observatori“.

Dar poate cu adevărat o conştiinţă care este martor să cânte, să danseze, să guste viaţa?

Un „martor“ nu este mai degrabă un spectator al vieţii şi niciodată un participant?

Mintea este hărăzită să ridice această întrebare mai devreme sau mai târziu, pentru că minţii îi e teamă ca tu să devii martor.

De ce minţii îi este atât de frică de acest lucru?

Pentru că a deveni martor înseamnă moartea minţii.

Mintea este cea care face – vrea să facă –, iar a fi martor este o stare de a nu face nimic.

Minţii îi e frică pentru că „dacă devii martor, ea nu va mai fi de folos“.

Iar aceasta are dreptate într un fel.

Odată ce martorul se iveşte în tine, mintea trebuie să dispară, aşa cum atunci când aduci lumină în camera ta întunericul trebuie să dispară; este inevitabil.

Mintea poate exista numai dacă rămâi în somn, pentru că mintea este o stare de visare, iar visele pot exista numai în somn.

Devenind martor, nu mai eşti în stare de reverie; eşti treaz.

Devii pe deplin conştient – atât de limpede precum cristalul, atât de tânăr şi proaspăt, atât de vital şi puternic.

Devii o flacără foarte intensă, ca şi cum ar arde la ambele capete.

În acea stare de intensitate, lumină, conştiinţă, mintea moare, mintea se sinucide.

De aceea, minţii îi este frică, iar mintea va crea multe probleme pentru tine.

Va ridica multe, multe întrebări.

Te va face să eziţi să sari în necunoscut; va încerca să te tragă înapoi.

Va încerca să te convingă: „Cu mine eşti în siguranţă; cu mine eşti la adăpost, eşti bine păzit. Am grijă de tine. Cu mine eşti eficient, îndemânatic.

În clipa în care mă părăseşti, trebuie să părăseşti şi toată cunoaşterea ta şi va trebui să laşi toate siguranţele tale.

Va trebui să dai jos armura şi te vei duce în necunoscut.

Îţi asumi un risc care nu este necesar şi nu ai nici un motiv“.

Ea va încerca să aducă raţionamente frumoase.

Acesta este unul dintre raţionamentele care se întâmplă aproape fiecărui om care meditează. Nu tu pui întrebarea; este mintea, inamicul tău, cea care pune întrebarea prin tine.

Mintea spune: „Osho, tu ne spui încontinuu să «fim prezenţi», să «fim martori». Dar poate cu adevărat o conştiinţă care este martor să cânte, să danseze să guste viaţa?“

Da! De fapt numai o conştiinţă care este martor poate cânta, dansa şi gusta viaţa, cu adevărat. Ţi se va părea un paradox – şi este!

Dar tot ce este adevărat este mereu paradoxal.

Adu-ţi aminte: dacă adevărul nu este paradoxal, atunci nu este de fapt adevăr, este altceva.

Paradoxalul este o calitate de bază, intrinsecă, a adevărului.

Lasă această idee să se cufunde pentru totdeauna în inima ta: adevărul este paradoxal.

Deşi nu toate paradoxurile sunt adevăruri, toate adevărurile sunt paradoxale.

Adevărul trebuie să fie un paradox pentru că trebuie să aibă ambii poli – negativ şi pozitiv –, plus o transcendenţă.

Trebuie să fie viaţă şi moarte, plus încă ceva. Prin „plus“ mă refer la transcenderea amândurora – da sau nu. Acesta este paradoxul ultim.

( OSHO ~ Meditatia-Prima si ultima libertate )

Partajează asta:

Toată lumea doreşte să fie acasă, dar ea nu are nimic în comun cu casa fizică, ca şi construcţie.

Casa a devenit doar un obiect care să te facă să doreşti să fii acasă – este numai o scuză.

Datorită faptului că nu ştim care este adevărata casă, creăm una şi ne agăţăm de ea.

Acest lucru ne oferă un fel de consolare, ne face să ne simţim că avem o casă.

De fapt, nu avem nici o casă pe acest pământ.

Casa nu există aici – casa este undeva la interior, în profunzimea fiinţei tale, iar pentru a ajunge acolo trebuie să porneşti într-o călătorie lungă şi dificilă.

Este simplu, creezi o casă pentru a crede că eşti acasă.

Şi, în lumea aceasta, nu eşti nicăieri acasă!

A transforma o casă în acasă este doar un şiretlic psihologic – te ajută; este un fel de tranchilizant.

Este un fel de pătură; te ajută să te simţi în siguranţă, să crezi că eşti legat de ceva, că ai rădăcini, că ai unde să te duci, că aparţii unui loc.

Aşa se face că creăm ţări, naţiuni, patrii, biserici, temple şi o mie alte lucruri, iar căutarea este îndreptată către casă… pe care nu o găseşti nicăieri.

( Extras din cartea „ABC-ul Iluminarii „)

Partajează asta:

NU SUNT SINGURUL / I’M NOT THE ONLY ONE

Muzica : SAM SMITH

Tu și eu, am făcut un jurământ
La bine și la rău
Nu pot să cred că m-ai dezamăgit
Dar dovada se află în modul în care doare

De luni de zile am avut îndoieli
Am negat orice lacrimă
Aș vrea ca totul să se fi terminat acum
Dar știu că încă am nevoie de tine aici

Spui că-s nebun
Că nu crezi că știu ce-ai făcut
Dar când îmi spui „iubire”
Știu că nu sunt singurul

Ai fost atât de indisponibilă
Acum, din păcate, știu de ce
Inima ta e imposibil de obținut
Chiar dacă tu o ai pe a mea și Dumnezeu știe asta

Spui că-s nebun
Că nu crezi că știu ce-ai făcut
Dar când îmi spui „iubire”
Știu că nu sunt singurul
Te-am iubit de atâția ani
Poate că eu pur și simplu nu sunt de ajuns
M-ai făcut să-mi dau seama de cea mai profundă teamă
Mințind și despărțindu-ne