Toată lumea doreşte să fie acasă, dar ea nu are nimic în comun cu casa fizică, ca şi construcţie.
Casa a devenit doar un obiect care să te facă să doreşti să fii acasă – este numai o scuză.
Datorită faptului că nu ştim care este adevărata casă, creăm una şi ne agăţăm de ea.
Acest lucru ne oferă un fel de consolare, ne face să ne simţim că avem o casă.
De fapt, nu avem nici o casă pe acest pământ.
Casa nu există aici – casa este undeva la interior, în profunzimea fiinţei tale, iar pentru a ajunge acolo trebuie să porneşti într-o călătorie lungă şi dificilă.
Este simplu, creezi o casă pentru a crede că eşti acasă.
Şi, în lumea aceasta, nu eşti nicăieri acasă!
A transforma o casă în acasă este doar un şiretlic psihologic – te ajută; este un fel de tranchilizant.
Este un fel de pătură; te ajută să te simţi în siguranţă, să crezi că eşti legat de ceva, că ai rădăcini, că ai unde să te duci, că aparţii unui loc.
Aşa se face că creăm ţări, naţiuni, patrii, biserici, temple şi o mie alte lucruri, iar căutarea este îndreptată către casă… pe care nu o găseşti nicăieri.
( Extras din cartea „ABC-ul Iluminarii „)
Lasă un răspuns